Autobuzul lui Dawkins si limitele ateismului postmodern? 1


Seminarul si interventiile studentilor despre limitele ateismului postmodern se terminasera, iar dupa cateva ore bune, am decis sa ma indrept spre casa. Nici bine nu m-am asezat pe scaunul autobuzului, in spatele meu o doamna citea cartea lui Richard Dawkins (The God Dellusion). Eu abia terminasem un seminar asupra acestui subiect. Pentru cateva momente am ramas uimit sa observ cum un autobuz devenise punctul de discutie asupra ateismului si probagandei pe care o promoveaza autorul cartii. Din Londra spre toata lumea, cartea lui Richard Dawkins avea sa devina si autobuzul acestuia.

In lumea stintiifica multi au criticat cartea acestuia ca a fiind o lucrare copilareasca si ne-stiintifica. Intentia lui Richard Dawkins nu era doar de a promova evolutionismul, dar si de a submina ideiile si conceptele crestine promovate de precedesorii Crestinismului autentic. Urmand discutia pe care am avut-o, mi-am adus aminte de conceptul uman care se dezactiveaza de realitate atunci cand omul fie exagereaza sau chiar ignora esentialul, alegand ca urmare sa trateze `absolutul` ca orsice alt concept existent in jurul noastru. Limitele ateismului postmodern sunt chiar ideologiile asupra caruia omul este fortat sa inghita pastila infectata a religiei create de gruparile ateiste. Faptul ca ateistii sustin ca Dumnezeu este Cel care este responsabil pentru inventarea religiei este un exemplu demn de considerat ca si o fabula culturala.

A alerga in public cu un banner publicitar sau al posta pe panoul publicitar in mijlocul audientei calatoare chiar starneste un fenomen hazliu (atemismul este o religie umana) insa mult mai alarmant este faptul ca o carte si un autobuz nu ne spun foarte mult decat ca `probabil` cineva exista sau nu exista. Ca si forma de argument, aruncand putina `evolutie` si `cincism` autorul invinuieste publicul crestin (si cel religios) ca a fiind responsabil pentru actele de suferinta din jurul nostru. Interesanta, totusi, este realitatea sumbra a atemismul (Alistai McGrath – `The Twilight of Atheism`) in care chiar atemismul este provocatorul multor acte indecente.

Va continua

Scris de Cosmin Pascu

2 thoughts on “Autobuzul lui Dawkins si limitele ateismului postmodern? 1

  1. E interesant ca totusi a scris “probably”; daca ar fi mers la sigur, impactul de marketing al ideii nu ar fi fost acelasi.
    Pe de alta parte, cine ar putea lua decizii de viata si de moarte bazati pe o probabilitate?
    Mai datator de dureri de cap: oare ce a vrut sa zica prin “enjoy your life”? Are niste sugestii? Ca eu nu prea am idei …

  2. Ceea ce face Dawkins este doar o reactie la anunturi publice amenintatoare (unele denota clar abuzul psihologic) de genul celor postate aici:
    http://www.snopes.com/photos/signs/charley.asp
    Tocmai la asta se refera expresia “enjoy your life”: vezi-ti de treaba ta si nu mai lua in seama pe cei care se erijeaza in moralisti de inspiratie divina ca sa-ti bage frica-n san, constiinta ta are deja destule lucruri cu care sa se confrunte si fara asta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s