Re: Cum nu există Dumnezeu


Am avut destul de rar ocazia s? dau de oameni care s? încerce cel pu?in s? dovedeasc? faptul c? Dumnezeu nu exist?. Zilele acestea am dat din nou peste un astfel de om. În articolul cu pricina, omul nostru pesemne c? vrea s? ajute un adolescent însetat de cunoa?tere ?i care dore?te s? i se ofere dovezi ale faptului c? divinitatea nu exist?. Astfel î?i începe el demersul de a demonstra faptul c? Dumnezeu nu exist?. În acest r?spuns voi încerca ?i eu la rândul meu s? ofer atât ajutor de cât voi fi în stare. Atât doar c? r?spunsul meu este adresat nu tân?rului însetat de cunoa?tere, ci tocmai celui care s-a oferit s?-l ajute: s-ar putea ca cel care ?i-a oferit ajutorul s? aib? mai mult? nevoie de ajutor decât cel pe care dore?te s?-l ajute!

Dragul meu,

Sunt nevoit s?-?i scriu din nou. Vreau s? ?tii ?i de data asta c? n-a? vrea s?-mi afi?ez nici modestia fals?, dar n-a? vrea nici s? joc rolul superiorului. Po?i s? consideri aceast? scriere drept un semn de prietenie ?i invita?ie la dialog. Am motive s? cred c? articolul t?u face un deserviciu celui pe care te exprimi c? vrei s?-l aju?i, dar dincolo de relele intelectuale pe care acesta le poate provoca, articolul t?u face un deserviciu chiar „argument?rii” în sine. Sper s? în?elegi acest lucru din cele ce urmeaz?.

1. Te citez: „Din descrierile pe care le avem despre aceste lucruri, despre Dumnezeu, ?tim c? acesta este puternic, atotputernic ?i poate face orice. Deoarece eu doresc s? verific existen?a sa îl invoc pe acesta la a mi se ar?ta. Astfel îi cer s? î?i arate puterea ?i s? m? ucid? acum, pe loc, deoarece sunt un p?c?tos. Printr-un fulger sau chiar un banal infarct. Solicit m?car o durere de m?sele. Sau m?car s? se ia curentul ?i s? nu mai scriu a?a ceva. Ei bine, nu o face. De ce? Pentru c? nu poate? Nu! Pentru c? nu exist?…”

Argumentul t?u îns? este invalid. Dac? exist? un Dumnezeu care „poate face orice” (este omnipotent), acest lucru nu înseamn? c? acest Dumnezeu este un fel de „Duh al lui Alladin” care s? se prezinte la ordine de fiecare dat? când frec?m sticlu?a. Argumentul t?u ar fi valid doar în cazul în care urm?toarele ar fi adev?rate: „Dac? Dumnezeu ar exista ?i ar fi omnipotent, atunci El ar r?spunde oric?rei solicit?ri pe care i-ar adresa-o X.”. Abia în acest caz ai putea spune „Dac? Dumnezeu ar exista ?i ar fi omnipotent, atunci ar îndeplini solicit?rile mele, dar solicit?rilor mele nu li s-au dat r?spuns ?i prin urmare Dumnezeu nu exist?.”.

Alternativele posibile nu sunt doar „nu poate” ?i „nu exist?”: o alternativ? este ?i faptul c? „nu vrea”. Lipsa r?spunsului la solicit?rile tale (în cazul în care dac? Dumnezeu exist?, atunci solicit?rile tale ajung la cuno?tiin?a Lui) poate fi explicat? prin faptul c? Dumnezeu „nu poate”, „nu exist?” sau „nu vrea”. Doar în mod arbitrar ai hot?rât c? explica?ia lipsei r?spunsului la solicitarea ta este aceea c? „Dumnezeu nu exist?”. S? lu?m de exemplu c? situa?ia existent? A (unde A este situa?ia lipsei r?spunsului lui Dumnezeu la solicitarea S) poate fi explicat? de posibilit??ile B (unde B este „Dumnezeu nu exist?”) , C (unde C este „Dumnezeu nu poate”) ?i D (unde D este „Dumnezeu nu vrea”). Pentru a sus?ine c? este vorba de B, dar nu despre C ?i D, este nevoie fie s? aducem o prob? pozitiv? pentru B, fie s? ar?t?m c? C ?i D sunt în mod cert excluse. Îns? a sus?ine c? este vorba de B pentru c?  pur ?i simplu ne place mai mult decât C ?i D, nu este câtu?i de pu?in un argument pentru B.

2. Te citez: „Dumnezeu este omniscient, adic? ?tie absolut tot ce se întâmpl?. Inclusiv faptul c? eu nu prea cred c? el exist?. ?i este drept. Ar trebui s? îmi fac? o via?? mizerabil?, dar sunt relativ fericit, m? simt bine în pielea mea ?i printre prieteni. ?i ca mine sunt o mul?ime de al?i oameni care nu cred sau cred în alte divinit??i. ?i ace?tia sunt tot atât de normal de ferici?i. Pe de alt? parte sunt o mul?ime de oameni care cred în existen?a lui Dumnezeu dar sufer? ?i nu sunt ferici?i. S? fie Dumnezeu limitat? S? fie imoral? Nici una, nici alta. Pentru c? nu exist?…”

Un lucru mai personal pe care ?i l-a? spune este acela c? nu cred c? oamenii ferici?i se aga?? de ultimul fir de argument pentru a-?i sus?ine pozi?ia. Oamenii ferici?i nu se zbat cu atâta ardoare ?i chiar cu pre?ul de a-?i l?sa de-o parte ra?iunea pentru a exclude o pozi?ie care pare s? fie una amenin??toare (cum faci tu de exemplu la punctul 1 ?i în ceea ce scrii în general). Fericirea unui ateu este umbrit? tocmai de ceea ce se întrez?re?te în viitor: desp?r?irea pentru eternitate de fericire ?i Sursa ei în contextul în care nu exist? nicio dovad? cert? împotriva existen?ei lui Dumnezeu. Doar un om ignorat poate dormi lini?tit când nu ?i-a luat medicamentele. Una dintre posibilit??i este aceea c? ideea „Dumnezeu probabil c? exist?” nu-?i d? pace, te aventurezi pân? departe în codrii întuneca?i ai ra?iunii umane, acolo unde limita între ra?iune ?i ira?iune nu este bine definit?, sperând ?i c?utând substan?? pentru ceea ce î?i dore?ti. Se pare îns? c? ai trecut limita dintre cele dou?, ?i acum nu mai ai niciun standard pentru a recunoa?te care lucruri f?ceau parte din categoria „ra?iune” ?i care f?ceau parte din „ira?iune”.

Continua pe blogul Big Bang

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s