Se lasă seara peste Ierusalim


Cu jum?tate de mileniu înainte, profetul Zaharia prevestise momentul acesta: ”Bucur?-te foarte mult, fiic? a Sionului! Strig? de bucurie, fiic? a Ierusalimului! Iat?, Împ?ratul t?u vine la tine; El este drept ?i aduce mântuire, este smerit ?i c?lare pe un m?gar, chiar pe un m?g?ru?, mânzul unei m?g?ri?e” (Zaharia 9, 9). Acum venise ziua aceea, cea dintâi a s?pt?mânii, în care Isus intra în Ierusalim. Se apropia s?rb?toarea pascal?. Ierusalimul era inima spiritualit??ii iudaice. O dat? pe an, mare mul?ime de iudei, r?spândit? în tot Imperiul Roman, se aduna spre a aduce cult ?i jertf? la Templu. Al?turi de evreii veni?i la Ierusalim cu scopul închin?rii, Îl urmau pe Domnul Isus to?i cei care auziser? vestea învierii lui Laz?r ?i a altor minuni înf?ptuite de Cristos. Isus trimisese doi ucenici pentru a-I aduce un m?g?ru?. A?a, profe?ia avea s? fie împlinit? întru totul. El, prin care întreaga crea?ie st? în fiin??, se afla iar??i în nevoie de un animal. La venirea Sa în lume, singura ocrotire Îi erau, al?turi de sfin?ii S?i p?rin?i, animalele ieslei. Acum îns?, m?g?ru?ul de care Domnul avea trebuin?? era s?lbatic, neîmblânzit. Un simbol, spun inspira?ii P?rin?i ai Bisericii, al neamurilor aflate în afara primului leg?mânt; mai în profunzime, o imagine a inimii mele ?i a inimii dvs. aflate sub guvernarea pornirilor rebele. ?i iat? un alt element asupra c?ruia e bine s? medit?m: ”?i pe când mergea El, î?i a?terneau hainele pe drum” (Luca 19, 36). Când au ap?rut hainele în istoria lumii? O dat? cu p?catul. Atunci, când protop?rin?ii no?tri au gre?it cei dintâi, slava lui Dumnezeu le-a p?r?sit trupurile, iar ei ?i-au acoperit corpul cu haine f?cute din piele. Acum, Isus venea s?-i poarte pe to?i cei doritori la starea primordial?, prin propov?duirea Evangheliei în lumea întreag?, tuturor popoarelor. Întruchipare a Raiului ?i Cale într-acolo, Mântuitorul schimb? istoria: hainele sunt aruncate acum în calea dobitocului, ar?tându-se c? suntem izb?vi?i, prin Isus, de a noastr? dobitocie. Ieri, ru?inea ne f?cea s? ne acoperim ?i s? ne ascundem. Azi, când Isus intr? în cetate, strig?m osanale plini de curaj, de îndr?zneal?.

Cristos urma întru totul obiceiul iudaic al întâmpin?rii împ?ra?ilor. Pentru prima oar? în toat? slujirea Lui de pân? atunci, Se l?sa adorat de mul?ime. Î?i p?stra îns? blânde?ea ?i smerenia, coordonate care, în economia divin?, sunt în acela?i ton cu regalitatea Proniei. Mul?imea aclama, convins? c? a sosit vremea eliber?rii sale de jub jug roman. Evreii se vedeau deja liberi, formând o na?iune independent?, cu un Rege puternic ?i mântuitor. În mintea ucenicilor, cre?tea dorin?a ca ei s? fie p?rta?i domniei lui Cristos. ?i abia acum, toate drumurile lor cu Isus, în post ?i priveghere, în umilin?? ?i renun?are la cele lume?ti, p?reau a se sf?r?i. Dar Domnul avea o alt? lucrare. Cu adev?rat, dac? pruncii ar fi încetat a-L glorifica, pietrele ar fi vorbit despre El, semn c? omul care nu-L ador? pe Domnul Isus este mai prejos decât pietrele. Dar nu spre închinarea adus? Persoanei Sale era intrarea Sa triumfal? în Ierusalim, ci spre îndreptarea aten?iei tuturor asupra r?stignirii ce avea s? vin?. Oamenii ace?tia ce-I înal?? Numele lui Isus ast?zi, în zi de crucificare vor fi sensibiliza?i s? priveasc? monumentul mântuirii lor.

Abordez aici, înainte de timpul biblic în care e situat evenimentul cu pricina, cu îng?duin?a fr??iilor voastre, episodul intr?rii Domnului în Templu. Loca?ul central de închinare iudaic? oferea imaginea dezolant? a imixtiunii profanului în sacrul ceremonial. Negustorii, vânz?torii de animale ?i schimb?torii de bani f?ceau comer? în loca?ul Templului destinat p?gânilor. Cei de alte credin?e se puteau apropia de Dumnezeu în aceast? incint?. Aici, în atriul p?gânilor, puteau s? fac? primii lor pa?i spre credin?a în singurul Dumnezeu adev?rat. Dar acum, atriul p?gânilor era pâng?rit. Preaiubi?ilor, ast?zi noi suntem Templul lui Dumnezeu. Mai p?str?m vreun loc în inima noastr? unde pelerinul necunosc?tor de Cristos s?-?i g?seasc? odihna? Vrednice de ascultare sunt cuvintele unei martire a credin?ei cre?tine, închise sub regimul comunist, despre persecutorii s?i: ”Orice om, chiar ?i un tor?ionar care se întâlne?te cu un cre?tin, g?se?te acolo, în inima cre?tinului, un loc?or unde chipul s?u hidos e v?zut sub o alt? lumin?, înfrumuse?at. Chiar dac? e privit ca un criminal, pentru noi el devine o fiin?? care are dreptul la dragostea noastr?” („The Pastor’s Wife”, Sabina Wurmbrand).

Ce zi agitat?! Se las? seara peste Ierusalim. Din glasurile adoratorilor S?i, r?mân slabe ecouri care nu fac decât s? accentueze triste?ea Mântuitorului. Isus plânge. Dar lacrimile Lui nu se scurg pentru suferin?a ce va s? vin?. Nu, e un alt timp dedicat durerii acesteia. Domnul Isus plânge pentru cetate. Pentru Ierusalimul ce n-a vrut s? primeasc? mesajul p?cii ?i a respins Solul cercet?rii sale. Într-un fel aparte, în plânsul S?u, suntem cuprin?i ?i noi. Da, noi, chiar noi, dvs. ?i cu mine. Isus a intrat, blând ?i smerit, în inimile noastre s?lbatice, îmblânzindu-le ?i pe ele. A biciuit patimile l?untrului ?i a f?cut din noi Temple pentru Spiritul S?u. Odat?, cândva, cumva, a trecut Isus ?i prin dreptul nostru. I-am cântat atunci osanale ?i I-am adus adorarea pe care o merit?. Dar azi, precum evreii de alt?dat?, prin îndep?rtarea noastr? de Domnul Isus, p?catele cele multe ne-au f?cut s? cerem iar??i crucificarea Lui.

În zi de Florii, tocmai plânsul Regelui Isus pentru noi s? ne conving? a ne deschide iar??i cetatea sufletului pentru El:

”Por?i, ridica?i-v? capetele!
?i ridica?i-v?, por?i ale eternit??ii
?i va intra Împ?ratul gloriei!
Cine este acest Împ?rat al gloriei?
Domnul cel tare ?i puternic,
Domnul cel puternic în lupt?”.
Psalmul 23 (24), 7-8

Doamne Isuse Cristoase, Cel coborât din m?rire în chip smerit, ast?zi ba?i la por?ile cet??ilor noastre interioare! Isuse, n-am cunoscut c? lucrarea Ta în noi e spre pace, ?i-n ziua cercet?rii ?i-am întors spatele! Nu avem nimic s?-?i d?ruim acum, c?ci fapte mai grele ca ale dobitoacelor am s?vâr?it. Mai prive?te înc? cu mil? spre noi! Las? harul T?u s? ne acopere, sângele T?u s? ne cur??easc?, mijlocirea Ta, cea de la dreapta Tat?lui, s? ne fie spre mântuire! Rege, venit în chip de rob, p?trunde în inimile noastre, ca în Templul de odinioar?, aducând în ele cur??irea de toat? întin?ciunea nevegherii noastre! ?i ne conduce a petrece praznicele Sfintelor Tale Patimi ?i ale Învierii Tale cu inimi înnoite, revigorate ?i salvate de Tine, întru Ziua cea neînserat? a eternit??ii cu Tine!

Scris de Andrei Patrinca

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s