Cineva care se îndur? s? citeasc? publica?iile ateiste poate observa dou? aspecte. Se va observa în primul rând c? aceste publica?ii sunt alc?tuite în mare parte din critic?. Dawkins, Hitchens ?i al?ii nu ofer? o alternativ? real? pentru cre?tinism, ei doresc pur ?i simplu ca acesta s? dispar? din spa?iul public. De asemenea, c?r?ile lor nu sunt cu prec?dere împotriva religiei în sine, ci sunt în primul rând împotriva cre?tinismului. Desigur, acest aspect ar putea fi explicat de unii prin faptul c? ei tr?iesc în ??ri predominant cre?tine. ?i explica?ia este extrem de plauzibil?. În primul rând dac? Dawkins, Hitchens ?i al?ii care î?i permit asemenea critici la adresa cre?tinismului ?i-ar permite acelea?i lucruri împotriva islamului tr?ind într-o ?ar? islamist?, putem concluziona c? n-ar exista nici Dawkins, nici Hitchens, dar nici scrierile lor. În acest context ne-am putea a?tepta ca ace?tia s? fie foarte mul?umitori cu soarta pentru c? i-a adus într-o lume predominant cre?tin? ?i în care exist? un asemenea grad de toleran?? (amestecat f?r? îndoial? cu un grad ?i mai mare de ignoran??). Îns? ei nu fac acest lucru, nici pe departe s? aprecieze dreptul la libera exprimare pe care o au în spa?iul public. Ei (?i poate mai mul?i decât ne închipuim) inten?ioneaz? s? reduc? exprimarea cre?tinilor în spa?iul public.
Felul în care func?ioneaz? ra?ionamentul lor este extrem de interesant (?i intrigant pentru ra?iune). Ei încep prin a denun?a religia în general ca fiind generatoare de violen?? – ?i desigur, aici se vor raporta la evenimente precum atacurile teroriste pe teme religioase ale unor extremi?ti islami?ti. ?i vor apela la acestea pentru c? în ultimul timp ori nu mai g?sesc astfel de fenomente în cre?tinism, ori pentru c? ?i-au dat seama c? apelul la cruciade este absurd (cruciadele opunându-se înv???turilor cre?tinismului). Îns? plecând de la toate aceste fenomene violente (care au încetat, cel pu?in în islamism, s? fie izolate) ei trag concluzia c? religia în general, ?i în particular religia cre?tin? este r?ul pe p?mânt, este intolerant?, arogant? ?i prin urmare trebuie scoas? din spa?iul public. Mai mult de atât, Dawkins merge chiar mai departe – religia trebuie scoas? par?ial chiar ?i din spa?iul privat. El sus?ine c? p?rin?ii care î?i expun punctele de vedere propriilor copii ar trebui lipsi?i de ei ?i acuza?i de înc?lcarea drepturilor copiilor. Îns? s? observ?m ce presupune o astfel de atitudine. Dawkins în timp ce beneficiaz? de o doz? extrem de mare de toleran?? ?i libertate de exprimare într-o societate predominant cre?tin? (unde îi sunt publicate c?r?ile, unde are acces în spa?iul public nu doar pe probleme ?tiin?ifice, ci pentru a-?i promova propriul ateism) denun?? tocmai intoleran?a acestei societ??i pe motiv c? aceasta este predominant cre?tin?. „THE OUT CAMPAING” ini?iat? de Dawkins, în care ateii din întreaga lume sunt invita?i s? „vorbeasc?” despre ateismul lor ?i s? nu le fie fric? de presiunea maselor este o campanie de care se pot bucura cu to?ii tocmai pentru c? tr?iesc într-o societate precum cea în care tr?iesc. Dac? aceste critici ale lor ar fi întemeiate, o astfel de campanie n-ar fi posibil? defel, Dawkins ar fi de zeci de ani un martir pe baricadele ateismului. Îns? poate ar fi mai cinstit s? afirm?m c? niciunul dintre atei n-ar fi murit în acest fel decât dac? ar fi considerat cumva adev?rul pe care-?i imagineaz? c?-l proclam? ca fiind mai presus decât propriile vie?i. Îns? o astfel de supozi?ie este de neconceput s? fie filosofia de via?? (ori de moarte) a unor atei precum Dawkins ori al?ii asemenea lui. Dac? totu?i ne-am imagina c? în viitor cre?tinismul va deveni atât de intolerant precum îl descrie Dawkins, atunci orice critic? se va evapora ?i cu ea împreun? va disp?rea orice critic.
ADEVĂRUL UNIC 