Contraste I si II


În contextul cultural contemporan se observ? o tendin?? foarte clar? de a exalta tot ceea ce este uman ?i de a diminua tot ceea ce este divin. Chiar ?i în cercurile evanghelice pare foarte atractiv? perspectiva unui Dumnezeu care este parc? doar unul dintre noi, ca ?i cum El ar fi doar un simplu colaborator în aceasta dram? în desf??urare pe care o numim via??. Astfel am reu?it s? pierdem în teologia contemporan? sensul plenar al omniprezen?ei, omniscien?ei, omnipoten?ei, aseit??ii, imuabilit??ii ?i sfin?eniei lui Dumnezeu. Concepte ca : m?re?ia, splendoarea, suprema?ia, suveranitatea ?i domnia Lui, au devenit abstracte. Dumnezeul prezentat de Scripturi ca fiind în control absolut asupra crea?iei, care Î?i va îndeplini agenda în cele mai mici detalii, care conduce istoria f?r? nici un e?ec ?i care în planul S?u de r?scump?rare are în primul rând în vedere onoarea numelui S?u, un Dumnezeu din care prin care ?i pentru care sunt toate lucrurile, este tot mai str?in ?i mai îndep?rtat de accep?ia general? a cre?tinismului contemporan. Mul?i sunt convin?i c? o astfel de prezentare a lui Dumnezeu pune în pericol în?elegerea responsabilit??ii umane, îns? Scriptura accentueaz? atât suveranitatea lui Dumnezeu cât ?i responsabilitatea uman?, prima nefiind nici într-un caz motiv de-a o exclude pe cea de-a doua. Este interesant cum sacrific?m în numele intereselor religioase adev?rul ?i cum suntem mai preocupa?i de ce-ar putea gândi unii adep?i decât ce gânde?te Dumnezeu pe care culmea! nu uit?m niciodat? s?-L invoc?m în serviciile de închinare. De fric? ca nu cumva adev?rul s? insulte pe cineva, am ajuns s? insult?m adev?rul. Cred c? este foarte interesant? ?i ar fi util s? ad?ug?m aici afirma?ia lui Dostoievski : ”Adev?rul adev?rat este întotdeauna neverosimil, ai ?tiut acest lucru? Ca s? faci adev?rul s? par? verosimil, e nevoie neap?rat s?-i mai adaugi ?i pu?in? minciun?.” Niciodat?, prezentând doar o parte din adev?r nu vom sluji intereselor adev?rului, cum de altfel, într-un mod asem?n?tor, niciodat? nu vom sluji interesele Evangheliei prezentând-o doar par?ial.

Contraste II

Spuneam data trecut? c? în contextul cultural contemporan se observ? o tendin?? foarte clar? de a exalta tot ceea ce este uman ?i de a diminua tot ceea ce este divin. Umanismul secular post modern nu este doar un curent care se preocup? de problemele ?i suferin?ele omului. Este o religie, în care omul devine zeul absolut. Toate ideologiile totalitare l-au ridicat pe om la rang de zeu, eliminându-L pe Dumnezeu din ecua?ie. În discursul marxist, omul este fiin?a suprem?. Ideea de ”om nou” este inspirat? din Biblie, dup? na?terea din nou despre care vorbea Hristos cu Nicodim în Evanghelia dup? Ioan. Hitler spera ?i el în evolu?ia omului la stadiul de ”arian”, având ca prototip pe super omul imaginat de Nietzche. În umanismul acesta, omul este cel care stabile?te realitatea ultim? vis a vis de lumea în care tr?ie?te ?i nu Dumnezeu. Problema este c? omul este o fiin?? limitat? ?i nu poate ?ti cu siguran?? absolut? cum stau lucrurile. Ideea c? oamenii pot, prin eforturile lor proprii ?i prin inten?ii bune, s? genereze o societate perfect?, este utopic? si periculoas?. Nu cred c? Dumnezeu vrea ca oamenii, nici chiar cre?tinii, s? încerce s? instaureze prin mijloace pamânte?ti o ‘’societate perfect?”, o lume minunat?, pentru simplul fapt c? nu sunt capabili, de aceea teocra?ia fanatic? poate fi extrem de periculoas?. Cred c? ar fi mai în?elept s? accept?m perspectiva lui Dumnezeu asupra vie?ii, mor?ii, timpului ?i eternit??ii, originii ?i echilibrului universului, moralit??ii, El nefiind limitat epistemologic ca ?i noi. Sunt de acord c? omul credincios trebuie s? tr?iasc? într-o teocra?ie la nivel personal, în rela?ia lui cu Dumnezeu, dar nicidecum domnia lui Dumnezeu nu poate fi ?i nu ar trebui impus? de Biseric? sau de Stat. Ar fi un e?ec total asem?n?tor Evului Mediu. La cealalt? extrem? se situeaz? secularismul impus cu for?a ?i transformat în standardul dup? care se conduce societatea. Acesta este tot atât de periculos ca teocra?ia fanatic?, Partidul Comunist fiind un exemplu perfect de inchizi?ie laic?. Observa?i cum ideea drepturilor omului devine o sabie cu dou? tai?uri. Pe de o parte, este un lucru pozitiv ?i dac? cineva este dispus s? m? contrazic? îi sugerez s? mearg? înapoi 25 de ani ?i s?-?i aminteasc? de partidul mai sus amintit. Pe de alt? parte îns?, în numele drepturilor omului se interzice exprimarea liber? a anumitor p?reri, percepute ca fiind contradictorii cu valorile universal acceptate ?i cu mentalitatea majorit??ii. Discursul public care aduce în scen? concepte potrivite cu, ?i inspirate din morala cre?tin? este perceput ca periculos. Integritatea, cinstea, dragostea de semeni ?i dragostea de Dumnezeu, pozi?ia pro-via?? ?i pro-familie, sunt lucruri care apar?in la categoria religie, iar ceea ce este acceptat ?i apreciat între zidurile bisericii ?i în lumea lui Dumnezeu, nu se potrive?te în spa?iul public. Cam asta înseamn? separarea Bisericii de Stat. Teocra?ia nu poate fi deci acceptat? ca o form? legitim? de guvernare în contextul actual. Exist? desigur excep?ii, cum ar fi Iranul, ele îns? au menirea doar de a înt?ri regula ?i nimic mai mult.

Continua pe reflectii.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s