Divortul, o problema reala? – Comentariu


Va prezint un comentariul scris de Corneliu Chiriluta dintr-un articol prezentat pe bisericata.com

Iubiti frati si surori in Cristos, mai intai de toate vreau sa spun ca imi pare rau de realitatea divortului din bisericile evanghelice, de ranile produse de divort dar si de ranile produse de fratii care nu stiu sa lege rani ci mai mult le adancesc.

Personal, nu am trecut prin aceasta experienta a divortului pentru ca Domnul a fost bun cu mine si pentru ca am evitat din timp, zic eu, de la bun inceput, ceea ce m-ar fi putut duce la divort; pentru ca noi toti acceptam faptul ca divortul e doar deznodamantul unor decizii si atitudini prealabile. As vrea in schimb sa pot mangaia pe toti cei care trec prin aceasta experienta trista a divortului si sa-i asigur de dragostea lui Cristos.

In acelasi timp, daca e posibil, as vrea sa cer iertare in numele tuturor celor care au ranit candva – sa cer ietare celor raniti de divort si de frati pe de-asupra. Va rugam, faceti astazi alegerea de a ierta pentru a putea fi eliberati in duhul vostru.

In al doilea rand, ca unul care am studiat trei ani limba greaca, pot spune totusi ca Scriptura se interpreteaza cu Scriptura, nu cu limba greaca, nici cu investigarea culturilor antice; doar Duhul Sfant ne poate ajuta sa intelegem spiritul Scripturii, nu litera ei. Atunci cand nu procedam asa, ajungem la certuri de cuvinte pe marginea unei terminatii a unui cuvant din limba greaca sau pe marginea unor “surse de intelepciune” invocate de unii dar care nu pot fi verificate de altii.

Desi recunosc importanta studiului limbilor biblice si a culturii veterotestamentale, imi pare rau de realitatea unor situatii: cand un grup de frati discuta interpretarea unui text din Scriptura, la un moment dat se ridica cineva si face apel la “grecescul abureomai” si toti se linistesc recunoscand ca ultima autoritate pe cunoscatorul si ?colitul lor frate.

Modelul nostru de intelegere a casniciei crestine/ noutestamentale nu trebuie luat din “cartea de despartire data de Moise”, pentru ca Domnul Isus a abolit-o, mentionand ca acel standard a fost dat de Dumnezeu intr-un mod intentionat ca un standard scazut, datorita impietririi inimii lor (Matei 19.7,8), insa Dumnezeu uraste divortul. Si multe pacate sunt condamnate pe paginile Scripturii, dar putine sunt acelea in dreptul carora sa ni se specifice cat se poate de clar ca Dumnezeu le uraste.

Nu stiu de ce nimeni nu aduce in discutie modelul Cristos-Biserica, pe care Scriptura il da urmasilor lui Cristos (Efeseni 5, Coloseni 3). El are o singura Biserica, nu are perspectiva despartirii sau abandonarii ei, ci chiar inainte de a-si aduce Biserica in fiinta, specifica faptul ca “portile Locuintelor Mortii nu o vor birui” (Matei 16.18).

Un sot crestin isi va iubi sotia precum Cristos Biserica, posibilitatea divortului fiind exclusa atunci cand ne aducem aminte ca Domnul Isus, “pentru ca ii iubea pe ai Sai, i-a iubit pana la capat”, pana la moarte (Ioan 13.3). O sotie crestina va fi supusa si isi va asculta sotul tot asa cum Biserica va fi prezenta pana la sfarsit asteptand cu dragoste Mirele iubit. Cristos nu va avea o a doua “nevasta”, si nici Biserica nu va avea un alt Cristos (Apocalipsa 22.17).

Un alt lucru pe care il omitem e legamantul pe viata pe care l-ai facut la altar, inaintea lui Dumnezeu. Un martor, ca om, poate el insusi sa moara si cuplul sa nu mai aiba martorul casniciei lor, dar Dumnezeu vegheaza pana la sfarsit asupra modului in care tu te achiti de legamantul facut. Altfel, de ce ti-ar fi trebuit sa faci legamant inaintea lui Dumnezeu? Cand te joci cu Dumnezeu, si il iei ca martor cand esti imbatat de romantism in biserica, dar apoi nu mai conteaza marturia lui si-i intorci spatele, nu ti-l faci din prieten dusman, pana cand te pocaiesti?

De asemenea, cele doua legaminte reciproce facute in biserica nu vor fi niciodata “dezlegate”, chiar daca oamenilor le poti flutura o hartie de divort data de un tribunal omenesc. Care e ordinea in care se petrec lucrurile? O biserica nu va oficia cununia religioasa decat dupa ce ai trecut pe la ofiterul starii civile. Ei bine, daca vrei sa parcurgi drumul inapoi spre divort, intai trebuie sa desfaci cununia religioasa din biserica, si apoi sa mergi la ofiterul starii civile. Si as vrea sa vad si eu biserica ce anunta cu bucurie “un serviciu divin de divort, la care va rugam sa confirmati participarea si pentru masa pe care am pregatit-o in cladirea din spate”.

In felul acesta, nicaieri in lume nu am intalnit vreun “divort placut Domnului”. Cei care o apuca pe acest drum, raman cu Dumnezeu in spate veghind asupra lor, si cu o cununie religioasa inca activa si disfunctionala.

Ce putem spune despre “partenerul necredincios”? Priviti contextul, spiritul Scripturii, nu va cramponati in litera ei, chiar daca e o litera greceasca. Dumnezeu nu vorbeste greceste, ci in duhul si inima noastra, prin Duhul Sfant. In 1Corinteni 7.16 e vorba de mantuire sau lipsa mantuirii, si la asta se face referire cand se vorbeste despre un partener credincios sau necredincios. Nu e vorba de incalcarea loialitatii fata de partenerul de viata, ci de lipsa unei loialitati fata de Dumnezeu!! Si da, textul e valabil pentru ambele sexe, nu doar pentru femei (vezi acelasi verset)!!! E vorba de un principiu valabil pentru amandoi, pentru ca nu exista o Scriptura pentru barbati si o Scriptura pentru femei! Relatia dintre Cristos si Biserica nu poate fi rupta din nici o directie!

Legat de despartire, 1 Corinteni 7,12,13,15 descurajeaza pe orice credincios de a lua iniativa in divort; dar nu ai ce face daca partenerul, necrestin, intenteaza divort; las-o sa plece, ca faci abuz daca o legi de calorifer acasa. Dar asta nu inseamna ca esti liber sa te recasatoresti, ci ca te poti simti liber stiind ca nu faci pacat lasand-o sa plece. Abia in v.39 e vorba de acea libertate de a te recasatori, dar doar cand partenerul nu mai e in viata, nu si atunci cand partenerul a divortat de tine. Matei 5.32 si apoi Matei 19.9…

Si nu, Scriptura nu incurajeaza pe nimeni sa se recasatoreasca atata timp cat partenerul DE viata inca e IN viata (1Cor.7.39). Sotia ta ramane sotie pe viata, pentru ca asa ai spus la altar; iar cine se casatoreste cu ea, se casatoreste cu.. sotia ta! Nu e tocmai cel mai placut lucru, dar ea trebuie sa stie ca preacurveste facand lucrul asta, si lucrul acesta e valabil si pentru barbati.

Ce-i ramane de facut celui “ramas acasa”? 1Cor.7.11 ii da chiar doua alternative: ori sa lupte pentru a o castiga, ori sa ramana necasatorit atat timp cat partenerul, evident, e in viata. In rest, desi e greu sa spun lucrul acesta, totusi e adevarat ca viata pe pamant nu se rezuma doar la a fi sau a nu fi casatorit, asa ca cei divortati “ramasi acasa” ar putea avea placuta surpriza sa descopere o noua dimensiune in apropierea de Cristos si poate o slujire speciala care sa aduca mult bine multora, mai ales fratilor in credinta cum spune Scriptura.

Referitor la cele scrise mai sus, asta e ceea ce inteleg ca ne invata Scriptura. Si daca sunt greu de acceptat pentru unii, mai ales pentru cei afectati de ranile spirituale, emotionale, fizice, economice si toate celelalte rani ale divortului, cel putin va rog un lucru: daca tot ati trecut pe aici, cu dragoste si respect va rog: nu contorsionati adevarurile Scripturii pentru folosul vostru, ci mai degraba invatati pe cei tineri ce sa faca pentru a nu ajunge in aceeasi situatie. Iar pentru situatia voastra recunoastem destul de dificila, suntem siguri ca Dumnezeu va poate descoperi bunatatea Lui si o calauzire speciala.

?Frate Luca, nu vreau sa fiu si eu acuzat ca “lovesc din umbra”, ci vreau sa iti spun ca te pretuiesc ca persoana si imi pare rau de experienta pe care nu ti-ai fi dorit-o, insa aleg sa ignor invataturile pe care le dai. Sunt bazate pe masculinitate, cultura si limba greaca, si prea putin pe modelul Cristos-Biserica si pe spiritul Scripturii in general.

?Sora Rodica, avem in biserica o sora care cativa ani buni a dormit cu sotul si concubina acestuia in acelasi pat; dimineata le aducea micul dejun la pat; iar cand el chiar a divortat de ea, tot sora noastra s-a dus dupa el, divortati fiind, dispusa sa-si vanda masina de cusut pentru a-l opera si l-a pus pe picioare. Scriptura spune ca il iei pe sot cu bune si cu rele, si la fel spunem si noi in fata altarului; e o realitate greu de indurat, dar la fel ne indura Dumnezeu pe noi cand ii suntem neloiali, necredinciosi, si curvim in inima noastra cu alti idoli/prioritati care ii iau locul.

O concluzie demna de retinut pentru noi toti: adevarul nu e greu de descoperit, ci e greu de acceptat. Dumnezeu sa ne invaluiasca pe toti cu dragostea Lui. In apa botezului am marturisit cu totii ca scopul nostru in viata nu va fi casnicia, ci ca Dumnezeu sa fie slavit prin vietile noastre, in orice situatie ne-am afla, casnicia putand exista sau nu ca mijloc de slujire al lui Cristos. El sa primeasca toata ascultarea si dragostea noastra, amin.

Scris de Corneliu Chiriluta

13 thoughts on “Divortul, o problema reala? – Comentariu

  1. multumim frate Corneliu ,cu tot respectul pentru celelalte comentarii(“din pacate” unele traite)vreau sa zic Domnul sa te binecuvinteze! Cuvintul lui Dumnezeu este atit de clar cind il luam cu sinceritate ,intii pentru noi. Multumesc inca o data. Avem un Dumnezeu care ne iubeste cu adevarat si ca bun tata ne invata sa iubim CU ADEVARAT.

  2. Multumesc frumos ptr acest comentariu, si nu numai ptr acesta… nu sunt casatorita, dar am inteles f clar ce inseamna sa spun ‘da’ unui baiat in fata lui Dumnezeu… cel mai mult apreciez faptul ca argumentele aduse fiecarei informatie sunt sustinute de Biblie… Domnul sa te binecuvinteze pe tine si familia ta!

  3. Am niste prieteni (Crestini) care dupa 18 ani de casnicie au ajuns intr un punct din care nu mai este drum mai departe .Se bat uneori ,iar certurile sunt nelipsite.Copii ,deja mari , nu mai suporta atmosfera iar baiatul ameninta cu sinuciderea. Sotul spune ca doreste sa mearga mai departe dar sotia spune ca nu mai poate si ca el trebuie sa plece ,ca altfel va urma o catastrofa. Au fost consiliati in repetate rinduri dar fara rezultat. Amindoi doresc sa ramina crestini dar ea afirma cu tarie ca nu mai poate continua. Ce spuneti despre o astfel de situatie? Ce sfat le-ati da celor doi altul decit cel biblic de a nu se desparti, dar si pentru a evita o eventuala tragedie? Ea ameninta ca s ar putea sa l agreseze grav.

  4. am o mare neclaritate si as dori un raspuns transant fara ocolisuri..sincer bazat pe cuvintul lui Dumnezeu.de religie sunt baptista,acum 20 de ani mam casatorit la ofiterul starii civile nu in biserica cu un baiat de religie ortodoxa.dupa 15 ani am divortat.din casatoria cu el am nascut 2 copii.actualmente el e in inchisoare in brazilia pt trafic de substante stupefacente iar eu vreau sa ma recasatoresc dar am nevoie de un sfat.casatoria icheiata la ofiterul starii civile are aceeasi valoare ca cea in biserica?va multumesc si Domnul Isus sa va binecuvinteze!

  5. Carolina, nu inteleg de ce intrebi, dar intuiesc oarecum. Probabil ca ti s-a spus ca exista o diferenta intre casatoria civila si cea religioasa. Si, vezi Doamne, divortul e mai grav sau mai putin grav de la caz la caz. Povesti!

    Iti scriu mai jos opinia mea:

    In contextul romanesc, biserica nu oficiaza casatorii, doar ofiterul starii civile face asta. El spune: “va declar casatoriti!” La biserica te duci cu certificatul de casatorie, deci esti deja casatorita. Si daca nu ai acel certificat, nu ti se face “slujba”. Deci, subliniez, biserica nu face casatorie, chiar daca in limbajul comun asa se spune.

    Ce face biserica, totusi? Face un act de cult, inutil, fiindca nu-l gasesti in Biblie, si il numeste “binecuvantarea casatoriei”. De parca ar fi nevoie sa-si puna ei mainile peste mire si mireasa. (Isus n-a facut asta, nici apostolii).

    Vrei sa te simti bine considerand ca divortul si recasatoria ta nu sunt incriminate in acelasi grad ca ale unei persoane ce a facut si cununia religioasa? Nu pot sa spun ca ar fi vreo diferenta. Dar stai linistita, vei gasi destui fanatici care sa te faca sa suferi daca faci imprudenta sa ii asculti.

    Concluzii, Carolina. A fost rau ca te-ai casatorit in lume, vezi si tu asta. S-a terminat prost. E bine ca ai divortat, ai pus capat unei situatii imposibile. Acum, deschide ochii mari, cere Domnului iertare, poate si parintilor pe care i-ai ranit. Daca mai traiesc, spune-le sa se roage pt tine si sa-ti dea binecuvantarea pt o decizie buna, un pas alaturi de un om despre care sa ai convingerea ca este raspunsul Domnului la rugaciunile tale.

    Sa fii iubita si fericita!

  6. ma iertati ca intervin in discutie dar am si eu o intrebare.ce se intampla cand sotul e alcoolist si inainte de a te gandi la divort ai incercat pe toate caile sa il ajuti dar el refuza.sa stau in continuare si sa sufar langa el

  7. @shadow

    Daca vrei raspunsuri scurte, vei primi doua, foarte diferite. Unii iti vor spune “Da, n-ai de ales, asta e crucea ta, du-o pana la capat”. Altii vor spune” “In astfel de situatii, esti libera sa divortezi cat mai repede”.

    Dar, situatia e mai complexa.

    In primul rand, un sot alcoolic are nevoie de ajutor, urgent. Ma refer la ajutor profesional, consiliere, dezalcoolizare, etc. Nu stiu daca in Romania exista organizatia “Alcoolicii Anonimi”, asta este o organizatie inceputa in SUA care face o lucrare foarte buna.

    Spui ca ai incercat pe toate caile sa il ajuti, dar refuza. Eu te rog sa stai inaintea Domnului cu rugaciune si sa-l intrebi pe El daca mai ai ceva de facut. Stai in liniste, asculta doar glasul Lui.

    Posibile scenarii:

    1. Dumnezeu iti cere sa mai incercei ceva. Dumnezeu poate face schimbari, dar asta nu e ceva garantat. Asta este exceptia, nu regula, pt ca cei mai multi oameni nu se lasa schimbati.

    2. Dumnezeu iti poate da curajul si linistea de a lua o hotarare mare: aceea de a stopa abuzul la care esti supusa. Pentru ca acest abuz nu vine doar de la sotul alcoolic, ci si de la bisericile noastre pline de farisei. In acest scenariu, eu te invat sa-ti faci curaj si sa te exprimi astfel: “Va trebui sa iau o hotarare si va fi hotararea mea, nu a voastra. In functie de calauzirea Domnului, voi decide daca mai trebuie sa raman si cat sau daca trebuie sa ies dintr-o relatie de acest gen”.

    Evita insa situatia descrisa de mai jos:

    Scenariul cel mai absurd, la care ne invita majoritatea predicatorilor nostri lasi, este sa-i pretindem lui Dumnezeu ca sa faca. Sa-i pretindem sa faca o minune, sa transforme fiara in inger. El poate si chiar face asta uneori, dar de regula nu o face. Fratii nostri “intelepti” iti vor spune ca daca nimic nu se schimba, atunci “asta e voia Domnului”, n-ai ce sa faci. Acesti oamnei refuza cu incapatanare scenariul care este cel mai aproape de realitate si cel mai des intalnit: Dumnezeu asteapta sa iei hotararea de a iesi din acea relatie. Abuzul de orice fel loveste grav in capacitatea ta de a-L face pe El Domn si Stapan. In viata unei persoane abuzate, abuzatorul uzurpa rolul lui Dumnezeu. (Tu nu mai poti tine seama de voia Lui, pentru ca altcineva iti dicteaza comportamentul).

    Inca ceva: pe parcursul acestui drum, apropiete-te de Dumnezeu. Legal, tu esti inca sotia acestui om cu probleme. Biblic, n-ai dreptul sa lasi in viata ta pe altul. Primeste sfatul si mangaierea familiei, rudelor tale, dar nu lasa aproape de tine (nici macar emotional) vreun barbat datorita caruia deciziile tale sa fie influentate. Sper ca m-am facut inteles.

    Domnul sa te binecuvinteze si sa te ajute!

  8. M-am rugat la bunul Dumnezeu,m-am gandit in toate felurile…nu stiu ce sa mai fac…am trei copii,sotul meu este alcoolic…nu accepta ajutor…am citit ca trebuie sa te porti frumos cu alcoolicii pentru a evita violenta…la mine nu mai stiu cum e…nici cu frumosul nici cu uratul nu reusesc sa.l impac…nimic nu e bine,totul e rau…nu ma agreseaza fizic dar sufleteste da…cateodata as vrea poate sa-mi dea o palma decat sa vorbeasca asa cu mine si cu copii,si sa fie indiferent fata de familia sa…si il iubesc din suflet asa cum e el…si da,m-am gandit si eu la divort,dar nu pot sa-mi las copii fara tata,asa cum e el e totusi tatal lor,si ei nu au nici o vina…rabd de 3 ani,nu stiu cat mai suport…poate imi dati un sfat,macar atat…
    Dumnezeu sa va binecuvanteze…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s