Cind liderii [baptisti] ne-au parasit

Uitându-m? în urm? îmi este greu s? descriu umbrele anului 2009, suferin?a adus? de dezastrul economic, pierderea slujbelor/serviciilor, sponsoriz?rilor ?i greut??ilor în care Biserica Domnului a ajuns. O reflec?ie m? face s? cred c? neascultarea ?i pu?ina noastra credin?? la care am ajuns ne-a adus suferin??, punându-ne într-o situa?ie mai pu?in pl?cut?, acum când încerc?m s? ne uit?m spre urm?torul an. În aceste momente îmi aduc aminte de cea ce Dumnezeu i-a spus lui Iov:
“Cine este cel ce Îmi întunec? planurile, prin cuvânt?ri f?r? pricepere?”
(Iov 38:2)

„Pân? aici s? vii, s? nu treci mai departe; aici s? ?i se opreasc? mândria valurilor tale?”
(Iov 38:11)

Unul din pericolele cele mai mari pe care am ajuns s? le tr?iesc este incertitudinea cunoa?terii voii lui Dumnezeu. Cunoasterea doar teoretica a Scripturilor nu ne ajut? prea mult în cunoa?terea ?i în?elegerea voii specifice a lui Dumnezeu, atâta timp cât prezen?a Duhului Sfânt este inexistent?. Pe câ?i înv??a?i nu am ajuns s?-i cunoa?tem, s? fim fermeca?i de cuvânt?rile lor, ?i totu?i s? fim perplec?i de alegerile ?i pu?ina chibzuin?? de care dau dovad?? Doctori în teologie f?r? chibzuin??, pastori care au ajuns s? abandoneze Adunarea sfin?ilor pentru interese personale.

Stind in rugaciune in fa?a Cuvântului lui Dumnezeu ajungem s? fim cerceta?i, Duhul Sfânt penetrând inima împietrit? a oric?rui muritor. În fa?a acestui Cuvânt ajung s? reflectez la cea ce am ajuns s? cunosc, ?i s? recunosc gre?elile fra?ilor mei, când vorbele altora au ajuns s? înlocuiasc? Cuvântul Dumnezeului nostru. Cea ce s-a decis la sedinta Consiliului [Uniunii Baptiste], de la Com?ne?ti, a ajuns s? aduc? o separare de opinii, de caracter doctrinar ?i istoric, in comunit??ile baptiste române. La sfâr?it de an, am ajuns for?a?i s? reflect?m asupra deciziei liderilor no?tri, unii dintre ei, ca vice-presedintele Paul Negrut, f?cându-ne cunoscut opiniile lor.

Cum s-a ajuns la aceast? decizie de la Comanesti?

Sunt multe specula?ii care are putea fi f?cute, îns? trebuie s? ne uit?m la adev?ra?ii du?mani pe care îi avem.
“C?ci noi n-avem de luptat împotriva c?rnii ?i sângelui, ci împotriva c?peteniilor, împotriva domniilor, împotriva st?pânitorilor întunericului acestui veac, împotriva r?ut??ilor care sunt în locurile cere?ti.” (Efeseni 6:12)

Ne este u?or s? ne uit?m la carne ?i s? învinuim neputin?a unor muritori care au ajuns s? decid? soarta Comunit??ii Baptiste din Romania. Problema nu este atit în decizia pe care au ajuns s? o ia ci în neputin?a noastr? de a r?mâne în ascultarea Cuvântului S?u. Drumul gre?it care ne-a dus la Com?ne?ti m? face s? reflectez la cel pu?in 5 lucruri care ne-au îndreptat pa?ii spre aceast? sta?iune [de neodihna], unde liderii no?tri s-au întâlnit s? trateze viitorul baptist.

1. Necredinta

Uitându-ne la istoria poporului lui Dumnezeu, deseori am putut observa nepocain?a poporului, ?i r?t?cirea lor. Timp de 40 de ani în pustie, mergând roat?, roata, datorit? necredin?ei, sute de mii de evrei înmormânta?i în pustie, totul datorit? ne-credin?ei. Ce-am f?cut din bisericile noastre de la revolu?ie pân? acum? Num?rul credincio?ilor a sc?zut în ciuda tuturor eforturilor pe care le-am f?cut. Evangheliz?ri dup? evangheliz?ri, f?r? roade, oamenii nu numai c? nu se poc?iesc, îns? fr??ietatea nici nu mai vine la biseric? s? sus?in? efortul liderilor ei.

Am încercat de toate ca s? rectific?m situa?ia în care ne afl?m: conferin?e, programe speciale, s?pt?mâni de rug?ciune, toate parc? fara nici un succes. Fra?ii dau vina pe p?stori, p?storii dau vina pe fra?i, fiecare ar?tându-se cu degetul. Am ajuns s? repet?m istoria poporului Israel, a necredin?ei, cuvintele proorocului Isaia rezonând ?i pentru noi:

„Du-te ?i spune poporului acestuia: Într-una ve?i auzi ?i nu ve?i în?elege, într-una ve?i vedea, ?i nu ve?i pricepe!”

Împietre?te inima acestui popor, f?-l tare de urechi, ?i astup?-i ochii ca s? nu vad? cu ochii, s? n-aud? cu urechile, s? nu în?eleag? cu inima, s? nu se întoarc? la Mine, ?i s? nu fie t?m?duit.” (Isaia 6:9-10)

Am ajuns s? punem deoparte cuvântul Domnului în favoarea ideilor noastre. Un frate p?stor spunea odat?: „dac? planul acesta nu va merge, vom încerca altul pân? vom g?si solu?ia”.
Vi se pare un principiu Dumnezeiesc s? încerci pân? reu?e?ti, sau este spiritul uman de a nu se l?sa învins? Biserica lui Cristos, ?i subliniez faptul c? Biserica este a lui Cristos, nu tr?ie?te în umbra unui lider care nu ?tie ce s? fac?, încercând diferite programe pân? reu?e?te.

Multe din bisericile noastre tr?iesc doar din reputa?ia lor istoric? a?a cum ?i biserica din Efes ajunsese s? tr?iasc?. În acest context Domnul spune bisericii:

„Dar ce am împotriva ta, este c? ?i-ai p?r?sit dragostea dintâi. Adu-?i aminte de unde ai c?zut; poc?ie?te-te, ?i întoarce-te la faptele tale dintâi. Astfel, voi veni la tine, ?i-?i voi lua sfe?nicul din locul lui, dac? nu te poc?ie?ti.” (Apocalipsa 2:4-5)

Este Cuvântul lui Dumnezeu o realitate pentru noi? Este Cuvântul lui Dumnezeu viu ?i lucr?tor, valabil ?i zilelor noastre? Uita?i-v? la biserica voastr? ?i l?sa?i ca Duhul Domnului s? v? cerceteze inimile ca s? pute?i recunoa?te stadiul în care v? afla?i. Poc?in?a vine în urma unei treziri în care Duhul Domnului deschide ochi poc?in?ei, ajungându-se la realizarea nevredniciei fa?? de El. Oare starea în care ne afl?m în zilele acestea, nu ar trebui s? ne deschid? ochii la poc?in??? Când chiar ?i unii din liderii no?tri au ajuns s? dea semnale de alarm? la directiunea baptist?, care este reac?ia noastr??
Vom merge înainte a?a cum au f?cut evrei dup? prooroci “p?cii” [care nu vor sa supere pe nimeni cu Adevarul crud]? Ce spunea Domnul poporului Israel prin gura profetului Ieremia?

“A?a vorbe?te Domnul o?tirilor: “N-asculta?i cuvintele prorocilor care v? prorocesc! Ei v? leag?n? în închipuiri zadarnice; spun vedenii ie?ite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
Ei spun celor ce M? nesocotesc: “Domnul a zis: “Ve?i avea pace;” ?i zic tuturor celor ce tr?iesc dup? aplec?rile inimii lor: “Nu vi se va întâmpla nici un r?u.” (Ieremia 23:16-17)

Poc?in?a este singura cale care ne va scoate din impasul “Com?ne?ti”. Atâta timp cât vom continua s? fim orbi?i de mesajele p?cii/a linistii false, inimile noastre vor r?t?ci împreun? cu acei lideri care au decis s? fac? pasul compromisului [cu statul], punând mâna providen?ial? deoparte, în favoarea ajutorului statal, pentru c? “to?i fac a?a ?i noi ar trebui s? urm?m exemplu denomina?iilor/cultelor mai mari care profit? în urma acestui mare favor de ajutor din partea statului” – du?manul bisericii de-a lungul secolelor.

Poc?i?i-v? dragii mei ca Domnul s?-?i întoarc? fa?a spre noi. Nu a?tepta?i ca al?ii s? se poc?iasc? mai întâi, ci tu ?i eu trebuie s? ne întoarcem la Domnul ast?zi, nu mâine, nu poimâine. POC?IN?A ESTE CALEA.

2. Abandonarea Adun?rii sfin?ilor

Mul?i au abandonat bisericile din diferite motive. Unii scârbi?i de cea ce se întâmpl? în biseric? au decis s? plece. La mul?i nu le place scandalul, a?a c? au preferat s? plece. Datorit? neîn?elegerilor, oamenii au plecat formând alte bisericu?e care au ajuns s? r?mân? baptiste, îns? nerecunoscute de conducerea cultului. Un caz clasic, pe care îl pot da din America, este cazul Floridei, unde într-un ora? mai mare, dintr-o singur? biseric? baptist? româneasc? au luat na?tere „aproape” 5 bisericu?e.

În România spiritul scandalului a spart multe biserici, bisericu?ele ap?rând ca ciupercile dup? ploaie. Aceste bisericu?e ?i-au g?sit p?stori, îns? nu ?i-au g?sit ?i sponsoriz?rile necesare existen?ei. Cl?dirile pe care ?i le-au construit nu pot fi men?inute si intretinute, zeciuiala fr??iet??ii nu este îndeajuns pentru plata p?storilor ?i între?inerea cl?dirilor, astfel c? s-a ajuns la idei str?ine Cuvântului, în dorin?a existen?ei ?i continu?ri “realiz?rii” f?cute. Indiferent de unde vin banii, noi accept?m orice, “pentru continuarea lucr?rii Sale”, este lozinca.

Strâmtora?i economic, la început fra?ii no?tri ?i-au trimis p?storii în Occident dup? fonduri. În ani 90’ turul Americii era la mod?, unii p?stori, chiar mai necunoscu?i, ajungând s? strâng? chiar ?i peste 14.000 USD la un turneu. Unii dintre ei au fost cinsti?i ducind acas? rodul turului, ajutând astfel Biserica Domnului. Al?ii ?i-au p?strat ceva din venit/donatii pentru efortul pe care l-au f?cut, vile ?i ma?ini ap?rând în fa?a caselor acestor p?stori.
Un fapt comic mi-a exemplificat starea material? a unui pastor baptist.
Într-un sat a fost invitat la evanghelizare un p?stor mai mare care a venit cu ma?ina sa luxoas?. Dup? el era ?i p?storul de la sat cu Dacia Logan pr?p?dit?, veche, portbagajul legat cu sârm?. Când au ajuns la biseric?, p?storul mai mare îi spune celuilalt: „B?, ?tefane…..noi p?storii nu mai mergem cu ma?ini pr?p?dite c? ne facem de râs….ia vezi s? faci ceva ?i s? te v?d ?i pe tine cu o ma?in? mai bun?, c?-i faci pe bapti?ti de râs…”
Asa ca fratele p?stor, dup? câteva s?pt?mâni, începe s? spun? fra?ilor din bisericile de la sate, unde p?storea, c? pastorul mai mare i-a spus s?-?i fac? rost de o ma?in? mai bun?, c? face baptismul de râs, ?i fra?ii ar trebui s?-l ajute s? cumpere aceast? ma?in?.

Este comic? întâmplarea dar adev?rat?, un fapt real cunoscut din ?ar?.

Turul Americii a mers pentru câ?iva ani, pân? ?i-a dat seama Fr??ietatea Român? din America c? banii nu ajung unde trebuia s? ajung?. Din turul pastoral al bisericilor Române?ti s-a trecut la turul pastoral a bisericilor Americane. ?i aici s-a ajuns la ni?te sponsoriz?ri care ?i ele, ulterior, au murit.
Fra?ii, ajun?i ?i ei la impas economic, au invadat Europa pentru servicii/joburi. Fonduri au mai continuat astfel sa vin? din Spania, Grecia, Italia ?i restul ??rilor pe unde românii au ajuns. ?i, încet, lucru a mers pân? ace?ti români s-au decis s? emigreze cu familiile lor, astfel c? mul?i din bisericile baptiste ale României ?i-au g?sit o permanen?? în ??rile care le-au dat de lucru. Bani ?i sus?inerea bisericii pierzând ?i pe ace?ti sus?in?tori financiari.

În s?r?cie, f?r? membri, f?r? bani, bisericile din Romania au ajuns la impasuri economice serioase, pu?i în situa?ia de a închide por?ile bisericu?elor pe care le-au construit. Ajun?i la acest impas, ajutorul statal devine, pentru unii, o “binecuvântare”, salvarea bisericu?elor pe care ei însu?i cu sudoarea frun?ii lor le-au construit. Totul începând de la abandonarea bisericii „mame”, în dorin?a de-a sluji în pace, f?r? certuri ?i adversari. La ora actual? România este plin? de bisericile baptiste construite din dorin?e personale, f?r? ajutorul Domnului. De fapt, dup? era comunist?, avem mai multe biserici decât am avut înainte, dar cu mai pu?ini membri. Dac? se face un calcul matematic, cu u?urin?? se poate observa imposibilitatea men?inerii bisericilor cu un num?r a?a de redus de membri.

Abandona?i de Cristos, Capul bisericii Sale, am ajuns u?or la impasul economic în care nu numai bapti?tii se afl? dar întreaga lume. Ajungând s? fim defavoriza?i ?i de situa?ia economic? la care anul 2009 ne-a adus, am ajuns s? c?ut?m refugiu la por?ile [lumesti] care ni s-au deschis. Fra?i f?r? serviciuri/joburi, tineret în c?utare de lucru, p?stori f?r? plat?, au creat o situa?ie de disperare care ne-a adus într-o situa?ie de acceptare [fatalista] a oric?rei solu?ii. În acest context “decizia Com?ne?ti” devine solu?ia bisericilor care ?i-au epuizat sursele economice, sau a bisericilor care se v?d la un pas de epuizare economic?.

Abandonarea bisericilor unde am cunoscut pe Cristos, lipsa c?l?uzirii Duhului Sfânt, au f?cut ca oferta statului s? fie unica surs? plauzibil? a trecerii din impasul economic în care aceste biserici se afl?.
F?r? Cristos, de unii singuri, în confortul unei sta?iuni am ajuns s? alegem viitorul baptist!

3. Abandonarea doctrinelor

În scrisoarea deschis? a fratelui Paul Negru? ni se trage aten?ia asupra p?r?sirii doctrinelor baptiste:

„Din punct de vedere doctrinar, hotararea Consiliului Uniunii incalca unul dintre principiile fundamentale ale credintei baptiste – separatia Bisericii de Stat – si introduce o invatatura si practica periculoasa care transforma Biserica intr-o anexa a Statului dupa modelul fuzionarii Bisericii cu Statul in vremea Imparatului Constantin cel Mare, model cunoscut in istorie sub denumirea de „cezaro-papism.”
(http://negrutpaul.wordpress.com/2009/12/30/scrisoare-deschisa-catre-bisericile-crestine-baptiste-din-romania/ )

Datorit? lipsei de cunoastere a doctrinelor baptiste, mul?i nu se v?d vinova?i de aceast? acuzare. Dinpotriv?, la o argumentare intelectual?, oportunista, primirea de fonduri din partea statului pare s? fie o solu?ie plauzibil?. Care doctrine am ajuns s? le p?r?sim, este întrebarea care mul?i ar putea s? o ridice. F?r? s? intru într-un studiu am?nun?it a? putea men?iona cel pu?in 4 doctrine:

A) abandonarea credin?ei în autoritatea Capului Bisericii Isus Cristos.
Dac? tr?im prin credin??, de ce faptele noastre denot? o încredin?are în ajutorul statal? Este Cristos Capul Bisericii ?i toate problemele bisericii Sale devin problemele Sale? Ne-am f?cut noi avoca?ii bisericii Sale încercând s? salv?m reputa?ia Capului. Dac? El este mai mult decât Capul Bisericii, Creatorul tuturor lucrurilor, Cel care de?ine toate bog??iile cerului ?i p?mântului, oare trebuie s? intervin? guvernul s?-i salveze Biserica?

B) Separarea de stat ?i Biseric? este clar? în înv???tura Domnului Isus Cristos când spune: „Da?i Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” O înv???tur? clar? a Domnului nostru Isus Cristos reconfirmat? chiar ?i de M?rturisirea de Credin?? a Cultului Cre?tin Baptist.

C) Abandonarea doctrinelor ?i principiilor baptiste, care în istoria ei nu a acceptat niciodat? interven?ia guvernamental? în rezolvarea crizelor economice. Str?bunii no?tri, dac? ar putea vorbi, ne-ar aduce aminte de zilele grele ale istoriei când prigoana era povara lor, ci nu s?r?cia.

D) Abandonarea doctrinelor baptiste referitor la Biseric?.
Biserica lui Cristos este reprezentan?a uniunii robilor lui Cristos, ci nu a unei cl?diri. Cl?direa ajunge s? fie povara robilor lui Cristos datorit? investi?iei pe care am f?cut-o ?i pe care nu o putem sus?ine. În istoria baptist? noi nu am avut niciodat? preocupa?ia material?, ?tiind c? totul este a lui Dumnezeu, ?i venirea Sa preocupând min?ile noastre mai mult decât men?inerea ?i repara?ia unei cl?diri pe care am construit-o.

Înv???turile baptiste au fost abandonate la Com?ne?ti. Cea ce am ?tiut, cea ce ne-a fost l?sat, bog??ia înv???turilor ?i principiilor baptiste au fost abandonate la altarul statului, întinzând mina Cezarului, s? ne dea ce ne-ar apar?ine dup? calculele noastre. Dac? totul apar?ine Domnului, de ce întindem mina du?manului Cristosului crucificat de reprezentan?a guvernamental? a Cezarului?

4. Furtul visteriei Casei Sale

Natura uman? ne face ho?i. Situa?ia economic? a bisericilor ?i în mod deosebit a lipsei de salarii a p?storilor se datoreaz? ho?iei noastre. Iat? ce spune Domnul prin proorocul Maleahi:

„Se cade s? în?ele un om pe Dumnezeu, cum M? în?ela?i voi?” Dar voi întreba?i: “Cu ce Te-am în?elat?” Cu zeciuielile ?i darurile de mâncare.
Sunte?i blestema?i, cât? vreme c?uta?i s? M? în?ela?i, tot poporul în întregime!
Aduce?i îns? la casa vistieriei toate zeciuielile, ca s? fie hran? în Casa Mea; pune?i-M? astfel la încercare, zice Domnul o?tirilor, ?i ve?i vedea dac? nu v? voi deschide z?gazurile cerurilor, ?i dac? nu voi turna peste voi bel?ug de binecuvântare.
(Maleahi 3:8-10)

Vizita in ?ar? pe care am f?cut-o în var? mi-a revelat acest adev?r, începând cu familia mea. O rudenie mi-a f?cut observa?ia c? ea nu a fost înv??at? s? dea zeciuial? niciodat? de p?rin?ii ei sau în predic?, la biseric?. Am ajuns s? cunosc familii carora li s-a p?rut o povar? extrem de grea s? dea zeciuiala la biseric?. Bisericile sunt lipse?te de înv???tura zeciuielii, ?i ho?iile liderilor ei îi blocheaz? pe mul?i s? contempleze datul zeciuieli pe mâna unor ho?i.

Într-un calcul matematic, zece familii ar trebui s? fie în stare s? sus?in? un p?stor, fiecare dându-?i zeciuiala. În America numai 4% î?i dau zeciuiala, ?i Dumnezeu a ajuns s? fac? minuni cu aceste fonduri, chiar ?i România bucurându-se de bun?voin?a credincio?ilor Americii. Nu pot enumera cazurile în care familiile au refuzat s? dea zeciuiala datorit? neîncrederii în [integritatea] liderilor lor. P?stori cu vile ?i ma?ini mai bune ca a enoria?ilor, cer?ind s? li se dea mai mult.

Furtul visteriei Domnului ne-a adus la Com?ne?ti ca s? accept?m banii statului, s? ne salveze proiectele ?i bisericile pe care ni le-am construit singuri, f?r? Dumnezeu.

5. Angajarea p?storilor „cu plat?”

O mare gre?eal? am s?vâr?it-o imediat dup? revolu?ie, când am crezut c? libertatea acumulat? necesit? o evanghelizare imediat? si hei-rupista a maselor, ca ?i cum venirea Domnului era eminent?, având la dispozi?ie numai câteva luni ?i sfâr?itul ar fi avut loc imediat. Dup? revolu?ie, o serie de fra?i au invadat seminarele ?i institutele teologice deschise, în dorin?a de a misiona. Aceast? dorin?? a fost privit? cu bucurie de biserici, fiind con?tien?i de lipsa pastoral? si de misionari de care România ducea lips?.

Dorin?a de a educa câ?i mai mul?i lucr?tori si misionari ne-a f?cut s? u?ur?m metoda intr?rii în aceste institute, ajungând s? promov?m oameni f?r? chemare, persoane care r?m?seser? f?r? servici s-au gândit c? pot pastora, fondurile de plat? pastoral? în multe regiuni fiind sus?inute din afara Romaniei.
Dup? 20 de ani ne-am trezit cu o p?tur? pastoral? si de misiune care au ajuns s? ne distrug? bisericile, ei ajungand acum s? fie cei care schimba continuitatea doctrinelor baptiste sacre. În planul original, ace?ti p?stori trebuiau s? fie ni?te soli a lui Dumnezeu a?a cum ne este scris pe paginile Scripturi:

„C?ci buzele preotului trebuie s? p?zeasc? ?tiin?a, ?i din gura lui se a?teapt? înv???tur?, pentru c? el este un sol al Domnului o?tirilor.”
(Maleahi 2:7)

Ace?ti soli au devenit insa ni?te reprezentan?i a intereselor personale, c?l?torind prin ?ar? mie fiindu-mi fric? cine m? va contacta pentru un suport financiar, care pastor îmi va cere bani ?. Ace?ti pastori f?r? chemare ajung s? fie reprezentan?a veche a preo?ilor Israelului de care Dumnezeu vorbe?te astfel:

„Eu n-am trimis pe prorocii ace?tia, ?i totu?i ei au alergat; nu le-am vorbit, ?i totu?i au prorocit.” (Ieremia 32:21)

Am vrut s? fie bine, s? ajut?m lucrarea, am încurajat pe câ?i mai mul?i la slujire, uitând c? chemarea vine din partea Domnului, si nu din încuraj?rile noastre. Cristos ne-a avertizat despre p?storii cu plat? care vor abandona biserica când lupii vin s? fure oile. Ace?ti p?stori au decis s? abandoneze practicile si doctinele evanghelice baptiste, pentru salvarea clubului social baptist. Com?ne?ti este rezultatul p?storilor cu plat? de care Cristos ne avertiza.

Concluzii

Cea ce s-a întâmplat la Com?ne?ti este rezultatul culmin?rii/acutizarii unei situa?ii precare, început? cu câ?iva ani în urm?, când divergen?ele doctrinare ?i ideologice au început s?-?i spun? cuvântul. Pe când ideea bi-voca?ional? – a autosustinerii pastorilor printr-o profesie seculara – a fost introdus? de mult în ?ar?, tot mai mul?i pastori refuz? ideea. Exemplul Paulin, de autosustinere, prin care p?storul nu depinde financiar de banii luati din adunarea sfin?ilor. Am participat la o serie de discu?ii pastorale ?i laice pe aceast? tema, majoritatea refuzând ideea ca p?storul trebuie s? fie un angajat statal sau privat, ei spunind ca: “este imposibil s? împar?i responsabilitatea pastoral? cu alte activit??i.

P?storii refuz? s?-?i caute de lucru, bisericile refuz? s? pl?teasc?, în mare parte din cauza unei lipse financiare, Com?ne?ti devenind o solu?ie acceptabil? ?i logic?, pentru unii. Liderii no?tri ne-au abandonat în favoarea unei solu?ii logice,firesti, abandonând pe Cristos în favoarea ap?r?rii intereselor biserice?ti/clericale. Vina nu este numai a acestor p?stori, cu toate c? ei vor da r?spuns în fa?a Domnului, vina este si a noastr?, care am abandonat pe Cristos, iar acum când suntem în vremuri de încercare, am apelat la ajutorul statului, împotriva oric?rei doctrine biblice sanatoase ?i înv???turii pe care înainta?ii no?tri le-au l?sat s? le putem continua.

Baptismul român este tot mai aproape de o rupere. Americanii s-au rupt in 23 de denomina?ii baptiste. Englezii au fost divizati în dou? partide de la începutul lor istoric. Noi nu ?tim unde vom ajunge, îns? atâta timp cât noi nu ne întoarcem la c?ile str?bunilor no?tri, la aplicarea Evangheliei a?a cum a fost l?sat? de Cristos, atâta timp cât Cristos este l?sat la u?a bisericii s? bat?, bisericile baptiste române?ti se vor pierde în amor?eala lumii de care suntem înconjura?i.

Liderii ne-au abandonat, tu cu cine r?mâi?

Coram Deo! Shalom!

Caius Obeada – email: apologetica@voxdeibaptist.org
Sidney, New York State/ U.S.A.