Ateism şi adevăr de Paul Virvea- un articol interesant


Va prezint mai jos un articol presarat cu anumite incidente teologice inexacte, dar si cu o precize exacta a situatiei dezastruoase pe care o intampinam in Romania. Prima parte a acestui articol prezinta un fragment dintr-o carte a lui John Gray (profesor de ?tiin?e politice ?i publicist britanic) despre crestinism, iar a doua parte acestui articol ne va tintuii privirea spre cetatenii romani. Veti observa pe parcursul acestui articol intentia de promovare a ateismul prin subminarea crestinismului. Astept comentarile dumneavoastra despre etica prezentata mai jos.

A? vrea s? supun aten?iei o tez? interesant? ?i revelatoare deopotriv? despre adev?r, a?a cum apare el în spa?iul iudeo-cre?tin occidental, c?ruia încerc?m – din mari p?cate, f?r? prea multe ?anse – s? ne integr?m. Este un fragment dintr-o carte a lui John Gray, profesor de ?tiin?e politice ?i publicist britanic, reluat într-una din c?r?ile mele preferate, “Via?a etern?” a lui Fernando Savater (Polirom 2008). Îl reproduc mai jos:

“Ateismul este un fruct tardiv al pasiunii cre?tine pentru adev?r. Niciun p?gîn nu era dispus s? sacrifice pl?cerea vie?ii în schimbul simplului adev?r. Iluzia artistic? – ?i nu realitatea lipsit? de ornamente – era lucrul pe care (p?gînii, n.m.) îl apreciau cel mai mult. Pentru greci, obiectivul filosofiei era fericirea sau salvarea, nu adev?rul. Cultul pentru adev?r este, a?adar, caracteristic cre?tinismului”.

Ei bine, – continu? Savater ra?ionamentul – cultul radical pentru adev?r s-a întors, prin ateismul pragmatic, chiar împotriva fondatorilor lui. Asta pentru c?, pretinzînd monopolul adev?rului ?i pronînd ca o mantr? axioma bimilenar? a lui Dumnezeu drept Cale, Adev?r ?i Via??, cre?tinismul i-a obligat pe oameni s? caute realmente Adev?rul, care poate fi, nu-i a?a, doar unul, sau nu e deloc. De asemenea, pretinzînd c? exist? o singur? credin?? adev?rat?, cre?tinismul investe?te adev?rul cu valoare absolut? (ter?ul e mereu exclus). Celelalte religii – inclusiv islamismul ?i budismul -, nu ar fi, a?adar, atît de obsedate de adev?r, de?i toate pretind, în mod natural, o form? de monopol asupra acestuia. Iar acela?i John Gray închide ra?ionamentul: “Prin c?utarea adev?rului, cre?tinismul a f?cut posibil? lipsa unei credin?e în divinitate. Consecin?a tîrzie a credin?ei cre?tine î?i g?se?te expresia complet? în ateism – a?adar, dac? tr?im într-o lume f?r? divinit??i, trebuie s? fim recunosc?tori cre?tinismului”.

Continua cu a doua parte

Advertisements

One thought on “Ateism şi adevăr de Paul Virvea- un articol interesant

  1. Paul Virvea face ceea ce eu numesc “eroarea românului occidentalizat”, care cu ochii pe Vest fiind isi inchipui ca poate trage concluzii doar pe baza experientei punctuale (desi admit ca in acelasi timp influente…) a crestinismului vestic; ori realitatea e ca ce indruga autorii preferati ai lui Virvea – ambii occdentali fiind si scriind etnocentric strict despre experienta si calea occidentala a crestinismului – nu e valabil pentru TOT crestinismul: in ortodoxie credinta si teologia n-a tins (ma feresc sa spun “evoluat”, caci asta e deja un termen care implica o judecata de valoare, intr-o acceptiune a lui cel putin) deloc spre adevar, ci spre un conservatism si misticism specific si bine cunoscut. La fel, crestinimul “semit” al populatiilor din Africa de nord si Orientul Mijlociu nici el n-a tins spre o filozofie rationalizanta si spre un adevar altul decat acela teologic.

    Topirea teologiei intr-o filozofie din ce in ce mai atee si mai tarziu stiintifica, e tipica doar experientei occidentale: daca ea n-avea loc acolo, in alta parte probabil ea nu s-ar fi repetat in alta parte: dovada ca bizantinii ortodocsi au detinut, prin elitele lor, cea mai mare parte din lucrarile filozofiei clasice grecesti, fara a fi tins spre cultivarea ideilor cuprinse in aceasta filozofie “pe scara din ce in ce mai larga”, asa cum a avut loc in Vest in cazul “infiintarii unverstitatilor”.

    Filozofia ca activitate intelectuala libera de teologie, si mai tarziu stiinta moderna ca activitate intelectuala care cauta obiectivitatea cu orice pret, sunt ambele “roadele” unui mod de a gandi care n-are prea mare legatura cu crestinismul din afara limitelor stramte ale Occidentului!
    Mai mult, in realitate, nici macar in Occident miscarea aceasta de abandonare a modului traditional de a privi adevarul nu s-a consumat pana la capat, astfel incat sa cuprinda definitiv si complet popoarele Vestului, dovada ca “creationismul” misticismele, superstitiile new age, nemuritoarele superstitii politeiste gen astrologia, sunt toate prezente inca. Creationismul e chiar o miscare “de mare viitor”, extrem de viguroasa in “vestul Vestului” (SUA) – dar nu numai acolo! – iar reactiile antistiinta si antimaterialiste sunt si ele foarte larg impartasite de populatiile occidentale chiar si azi; ateismul si materialismul sunt deci, asa cum au fost dintotdeauna – perioada clasica inclusiv! – doar o viziune despre viata a unei anumite elite subtiri! Ea va ramane asa si pe viitor in opinia mea; in fine, cel putin in “viitorul” nu foarte indepartat de noi, traitorii acestui debut de secol 21. Si asta pentru ca omul in general cauta adevarul cu interes, si interesul principal al individului e sa nu-si naruie speranta intr-o “viata de apoi”, intr-o justitie fie ea si tardiva si iluzorie (pentru ca post mortem) si intr-un sens cat de cat adanc a propriei lui existente.

    Materialismul si stiinta cu metoda ei specifica, oricat de adeverite ar fi ele de o logica riguroasa sau de experiment, oripileaza individul obisnuit pentru ca propune o viziune despre lume mai putin atractiva: aceasta viziune cumplita zice ca omul e totusi un animal desi dotat cu ceva calitati specifice, viata e pentru orice fiinta, omul inclusiv, intervalul limitat de timp dintre nastere si momentul primei depasiri a unui minim functional si material, dupa care ce urmeaza e doar neantul, iar in natura lucrurile au loc fie pentru ca ceva legitati oarbe dicteaza asa, fie doar ca rod al “hazardului”, fie mai degraba a unei combinatii a acestor extreme pseudocauzale: intr-o astfel de lume naturala nu e loc nici pentru o morala extraumana (de divinitate nici macar nemaifiind vorba!), nici pentru vreun sens realmente adanc. Pentru unii dintre cei cultivati care ajung sa realizeze ca din pacate realitatea ar fi mai aproape de ce spun stiintele decat ce ne zic o teologie sau alta, adaptarea psihologica la o astfel de stare de lucruri absolut dezolanta se produce relativ fara mari convulsii. Altii insa esueaza si recad in tot felul de credinte, chiar si cand nu revin la religia de care au divortat. Cei care reusesc sa traiasca cat de cat amical cu “cumplitul adevar”, sunt departe insa de a fi majoritari in randurile acestei elite quasignostice, a marilor savanti contemporani. Cu atat mai putin sunt sanse ca o astfel de viziune despre lume sa treaca usor testul in cazul omului obisnuit, care e prea ocupat sa-si traiasca si sa-si castige viata, pentru a mai avea timp sa mediteze temeinic la marile intrebari ale existentei.

    In fine, ca si critica a mesajului principal al lui Virvea asta trebuie retinut: in loc sa adopte puncte de vedere venind din partea unei critici ale unui crestinism total strain de acela impartasit dintotdeauna de români, mai bine acesta sa incerce, alaturi de cei care-i impartasesc eventual scepticismul, sa construiasca o critica “endogena” a ortodoxiei; caci e perfect naiv ca român fiind sa crezi in ideea

    “crestinii marii cautatori ai adevarului”,

    cat timp asta e valabil pentru niste crestini tare indepartati; societatile estice ortodoxe n-au produs nici modernitatea, nici laicizarea, nici vreo “epoca a Luminilor”, nici vreo “Revolutie stiintifica” sau macar una sociala veritabila, si intre noi fie vorba, acestia nici macar n-au consumat pana la capat, sau macar pana la mijloc de drum, aceste transformari prin care Vestul a trecut de mult timp! Facand abstractie de scurtul interludiu “sovietic”, in care “stiinta estica” a dat macar IMPRESIA ca ar concura stiinta occidentala, in realitate esticii au fost, in ultimele 4 secole (ca tot restul lumii), niste lamentabili si absoluti debitori intelecutali, ideologici, economici si tehnologici ai Occidentului. Cu ochii pe Vest, si copiind si recopiind Vestul in prostie, nu vom ajunge civilizational vorbind, niciodata la maturitate; parerea mea…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s