Sărăcia de azi, bogăția de mâine


Era pe când calendarul num?ra cu minus anii istoriei. Era pe când domnea Irod, un rege care nu cuno?tea nici o alt? iubire mai împlinitoare decât cea pentru propriul eu. Era printr-un ?inut care nu avea nici o str?lucire vizibil? pentru ochiul firii. Un preot ?i cu so?ia acestuia, oameni drep?i, p?zitori în toate a legii, f?r? copii, dau na?tere unui fiu, la b?trâne?e – pentru ca puterea z?mislirii lui s? fie de la Dumnezeu ?i nu de la oameni -. Apoi, într-o alt? cetate, un alt Fiu se na?te. Un înger Îi veste?te venirea din înalt ?i poposirea Sa în pântecele unei Fecioare simple, smerite, s?race, dar iubitoare de Dumnezeu. ?i de e prima na?tere miraculoas?, întrucât Elisabeta, din prima relatare, era stearp?, cum s? nu sfideze firescul faptul c? Maria, protagonista celei de-a doua istorisiri, e logodit? cu un b?rbat sfânt, Iosif, dar Cel pe care avea s?-L nasc? fusese ?esut în chip tainic, f?r? ca maica s? ?tie de b?rbat, din Duhul lui Dumnezeu?! M-am gândit zilele acestea mai mult la mama Domnului Isus. Fusese crescut?, spune tradi?ia, din p?rin?i evlavio?i. De mic? fusese oferit? Domnului, fiind mereu aproape de sfintele înv???turi, vibrând l?untric la unison cu pulsul spiritualit??ii din vremea de atunci. Nu fusese niciodat? bogat?, nu cuno?tea onorurile sociale ale celor avu?i, ba chiar nutrea o sfânt? temere de cele materiale ?i de privilegiile comunitare ale de?inerii lor. ?i totu?i, via?a ei intrase într-un fel de normalitate. Î?i dorea s?-i iubeasc? pe Dumnezeu ?i pe ceilal?i. Un b?rbat drept urma s? se c?s?toreasc? cu ea. Împreun? cu el, avea s? creasc? întru des?vâr?ire. Împreun? cu el, greul avea s? fie purtat mai u?or, iar bucuriile urmau s? fie înmul?ite. Dar, într-o zi, un înger însemnat din o?tirea cutez?toare a Dumnezeului viu, îi veste?te c? Isus, Fiul Celui Preaînalt ce va împ?r??i ve?nic, se va întrupa în ea. ?i ca o înt?rire în Maria a con?tiin?ei putin?ei lui Dumnezeu de a s?vâr?i miracolul, îngerul îi ofer? exemplul rudei sale, al sterilei ?i vârstnicei Elisabeta, care e îns?rcinat? în lun? mare. Îmi sunt dragi cuvintele fecioarei Maria din cursul întâlnirii cu Elisabeta, imediat urm?toare angelofaniei: ”Sufletul meu pream?re?te pe Domnul ?i spiritul mi s-a bucurat în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru c? a privit la starea smerit? a roabei Sale… I-a dat jos de pe tronuri pe cei puternici ?i i-a în?l?at pe cei smeri?i. Pe cei fl?mânzi i-a umplut de bun?t??i ?i pe cei boga?i i-a scos afar? f?r? nimic…” (Luca 1, 46-47: 52-53). Elisabeta a dorit un fiu ?i, pentru c? a umblat în Voia Domnului, a z?mislit cel mai mare om n?scut din femeie (Matei 11, 11). Maria a dorit binecuvântare ?i, umblând în Voia Domnului, a devenit cea mai binecuvântat? dintre femei (Luca 1, 42). Ieri, dintr-o perspectiv? uman?, vie?ile acestor dou? smerite femei nu p?reau a anun?a nimic spectaculos… ?i, totu?i, s?r?cia lor, cu Dumnezeu, a devenit, la timpul Lui, bog??ie spiritual? nem?surat?.

Continua pe blogul lui Andrei Patrinca

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s