Ce mai e nou de Crăciun?


Într-o carte cu medita?ii zilnice ap?rut? în urm? cu aproape 20 de ani, am descoperit la una din zile o lec?ie foarte frumoas? despre mul?umire ?i a fi mul?umit.. Povestea spunea c? sprijinindu-se cu coatele de gard, un cre?tin privea într-o zi cum în casa de al?turi se muta un viitor vecin. Dup? ce tot felul de aparate moderne de uz casnic, dispozitive electronice ?i mobile tapisate în plu? au fost c?rate în?untru, cre?tinul nostru l-a strigat peste gard pe cel ce se muta: „Dac? vei observa c?-?i lipse?te ceva, vecine, cheam?-m? ?i am s?-?i ar?t cum po?i tr?i ?i f?r? el”.

Asta se putea citi în urm? cu 17-18 ani ?i era o perspectiv? interesant?. Dar dup? atâ?ia ani, cine ar mai putea spune asta, dup? schimb?ri atât de radicale, uneori dramatice. În zilele noastre ar fi foarte greu, dac? nu imposibil, s?-l faci pe cineva s? tr?iasc? f?r? telefonul mobil de exemplu, sau în locul lui am putea s? ne gândim ?i la alte lucruri care au ajuns indispensabile (cel pu?in a?a credem noi). Greu pentru c? lucrurile s-au schimbat.

Vine din nou Cr?ciunul ?i suntem bombarda?i la tot pasul cu tot felul de lucruri ieftine ?i jalnice care au ajuns s? fac? parte din decor, f?r? ca s? aib? vreo leg?tur? cu acesta. O mul?ime de lucruri s-au schimbat de-a lungul timpului, încât pân? ?i inexistentul Mo? Cr?ciun ?i-a schimbat în unele cazuri culoarea care l-a consacrat, sau chiar sexul. Pe vremuri, brazii uci?i pe care îi puneam prin case sau parcuri ca semn a nu ?tiu ce, erau parc? verzi; azi nu mai e?ti sigur de asta. Pe vremuri oamenii isterici de febra cump?r?turilor de Cr?ciun aproape goleau alimentarele care aveau câteva zeci de produse; azi sunt cump?rate miile de produse ale marilor supermagazine. Tot în alte vremuri, mergeam s? colind?m pe frig ?i z?pad?; azi cel mult pe noroi.

Oare ce lucru a r?mas s? nu se schimbe? Chiar nimic. Pân? ?i unele colinzi au c?p?tat acorduri de manele. ?i dac? ne uit?m la noi, la felul cum sim?im s?rb?torile de iarn? în compara?ie cu trecutul, vedem c? pân? ?i noi ne-am schimbat. Chiar toate lucrurile se schimb? ?i ce-i r?u e c? nu în bine! Ne asem?n?m ?i noi atât de mult cu grecii din Areopag de pe vremea lui Pavel. Mereu dorim s? vedem ?i s? auzim ceva nou ?i de aceea se inventeaz?, sau reinventeaz? atâtea lucruri. ?i totu?i este un domeniu în care lucrurile vechi de când le ?tim sau chiar mai de demult, pot fi de fiecare dat? proaspete ?i acestea pot s? dea substan?? ?i culoare unei s?rb?tori ?i chiar vie?ii.

Mai suntem unii care de Cr?ciun mergem la biseric? ?i nici nu trebuie s? fim foarte aten?i ca s? realiz?m c? ceva totu?i nu s-a schimbat. Povestea e aceea?i. Pruncul Isus a r?mas credincios ieslei ?i grajdului care l-au ad?postit.

Tr?ind în lumea în care vremurile se schimb? parc? mult prea rapid, este ciudat dar ?i foarte încurajator c? este ceva care nu se schimb?. ?i nici nu se înveche?te. În lumea în care schimb?rile rapide ?i dramatice i-a dus pe mul?i în spitale de psihiatrie sau la sinucidere, ca un far maritim într-o noapte f?r? lun?, dar cu furtun? mare, stau cuvintele Celui care ne-a creat: „Eu sunt Cel ce sunt” „ieri, azi ?i în veci”.

În mod inevitabil suntem cu to?ii afecta?i, poate ?i influenta?i de schimb?rile din jurul nostru. O, dar, ferici?i sunt aceia care se las? influen?a?i ?i afecta?i de Cel care nu se schimb?. El tot la iesle ne cheam?. Tot aceea?i strigare c? ni s-a n?scut un Mântuitor, se aude. Dup? acelea?i semne poate fi recunoscut. El ar putea ?i ar avea tot dreptul s? ne spun? cum putem tr?i f?r? atâtea lucruri care nu au valoare etern?. ?i tot El ne-ar spune c? nu este în nici unul din marea majoritate a lucrurilor care împodobesc Cr?ciunul oamenilor, lucruri care în cea mai bun? variant?, par doar inofensive.

Medita?ia acelei zile se încheia astfel: „Mul?umirea nu ?i-o g?se?ti atunci când ai totul ci când e?ti satisf?cut cu tot ce ai.” Acuma, dup? cum spunea cineva, nu po?i s? le ai pe toate, pentru simplul motiv c? nu ai avea unde s? le ?ii. Îns? de la întâlnirea cu Pruncul din iesle, nimeni nu a plecat nesatisf?cut de ceea ce a primit, v?zut sau auzit. ?i, unul din lucrurile care nu s-au schimbat ?i nici nu se va schimba, la fel e ?i azi. Mul?i o pute?i confirma din propria experien??, pentru c? de fiecare dat? c?uta?i s? p?trunde?i spiritul Cr?ciunului a?a cum ne-a fost l?sat.

V?d ca o ironie bucuria general? care înconjoar? Cr?ciunul, când de fapt el s-a n?scut într-o mare, imens? durere. Aceea c? Fiul lui Dumnezeu a ales de bun? voie ?i Tat?l a fost de acord, ca El s? p?r?seasc? cerul pentru o vreme ?i s? vin? în lumea uman?. Ca s? fie batjocorit. Ca s? sufere. Ca s? moar?.

Spiritul Cr?ciunului ar trebui s? însemne reproducerea în vie?ile noastre a caracterului Celui care din pricina noastr? a devenit s?rac…

Scris de Emi Ciupe, Hunedoara

Advertisements

2 thoughts on “Ce mai e nou de Crăciun?

  1. nu prea sunt de acord cu ce se spune in ultimul paragraf! De ce nu am fi bucurosi de Craciun cand stim ca Isus, care intr’adevar a suferit, prin intruparea Sa ne’a salvat pe noi de la focul vesnic! Normal ca ne bucuram pt asta! Ar treui sa fim tristi pt ca Isus s’a nascut sarac? Eu zic ca ar trebui sa fim nspus de bucurosi ca prin asta,El a devenit Manutitorul celor care cred pe veci!

  2. Noi sărbătorim Naşterea Domnului nostru Isus Hristos şi nu crăciunul (care a fost un zeu al soarelui al geto-dacilor şi al grecilor, cercetaţi istoria lui moş crăciun). Acestă sărbătoare trebuie să ne ducă cu gândul la naşterea Domnului, şi în acelaşi timp să se nască şi in inimile noastre să nu rămână un prunc, iar odată cu naşterea Lui să ne naştem şi noi în credinţă. Domnul Isus nu trebuie să rămână un prunc în inimile noastre, El trebuie să crească, şi odatată cu creşterea Lui să creştem şi noi în cedinţă, deoarece tot ce a făcut Domnul Isus cât timp a fost întrupat de la naştere până la înălţare a fost la vârsta maturităţi. Domnul Isus putea să vină în slva Lui cerească şi să se nască în lux, dar Dumnezeu Tatăl a îngăduit sa se nască în smerenie şi sărac şi un grajd să fie locul de naştere, iar o iesle locul unde a fost culcat, şi tot în smerenie şi sărac a fost răstignit. Iar magi (nu scrie în Biblie că au fost trei sau patru cum am auzit mai de curând) i-au adus daruri aur, tămâie şi smirnă care înseamnă: aurul – Dumnezeire, tămâie – rugăciue şi smirnă – smerenie. Aşa a trăit Domnul Isus pe pământ şi aceasta este o lecţie pentru noi cum trebuie să trăim pe acest pământ. Domnul să ne ajute la acesta şi să ne binecuvânteze pe toţi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s