Recunostinta de 10%


Thankful_Heart_by_ketsurakuameNu ?tiu de ce mergea Isus singur spre Ierusalim, în ziua aceea. Probabil pentru c? ucenicii au preferat s? ia o curs? f?r? escal? în Samaria sau în Galileea. Uneori le era greu s? în?eleag? deciziile Înv???torului, alteori nici nu mai îndr?zneau s?-L întrebe. Le erau înc? proaspete în minte pildele în care le vorbea. Unii dintre ei înc? nu apucaser? s? se prind? la unele dintre ele. A?a c? nu se sim?eau deloc confortabil la gândul c? iar ar putea s-o dea în bar? dac? ar fi continuat cu întreb?rile. Oricum, deseori alegea s? se retrag? în singur?tate pentru a se ruga. Câ?iva dintre ei, îns?, s-au bucurat c? nu le-a cerut s? mearg? împreun? cu El. ?tiau de Tichile?ti-ul* din zon?. Reu?iser? de fiecare dat? s?-l evite cumva, argumentând c? tradi?ia lor le interzice s? aib? de-a face cu samaritenii. Chiar se rugau în gând ca nu cumva s? fie trimi?i de Domnul chiar acolo pentru a-?i începe lucrarea misionar?.

Acum era gata s? intre în satul acela. Un ?inut al nim?nui, între dou? provincii ce rareori aveau de-a face una cu alta. Nu-?i f?cea deloc probleme cu timpul. Niciodat? nu s-a gr?bit s? intre în Templu, dac?, în drum, vreun nenorocit ar fi strigat dup? El a îndurare. Pentru c? mai important? chiar decât p?rt??ia fr??easc? este mâna întins? unui nevoia? sau vorba bun? rostit? la timp. Îmi povestea un apropiat c?, îndreptându-se în grab? spre biseric?, împreun? cu familia, i-a aruncat câteva vorbe jignitoare peste geamul deschis al portierei, unuia care tocmai îi t?iase calea într-o intersec?ie. ?apte minute mai târziu vroia s? se întoarc? acas? chiar din u?a bisericii. Din cadrul ei, primitor ?i amabil, îi zâmbea, întinzându-i mâna, tocmai tipul m?sc?rit în intersec?ie. Upss! ?i el care credea c? numai de sus s-ar putea s? fi fost auzit…!

Lepra îi scosese din sat ?i-i aruncase în izolare ?i carantin?. Primeau mâncarea la fel de rar ca ve?tile de-acas?. Unora nu le mai trebuia deloc. Nu mai aveau cu ce s-o apuce ?i nici cu ce s-o mestece sau s-o guste. Prea tri?ti ?i resemna?i pentru a-i mai încânta ceva. Auziser? totu?i de Unul care ar urma s? treac? prin zon?. Poate c? lumina ce venea dinspre El i-a asigurat c? este chiar Înv???torul. Sau poate c? nenorocitul de lepros din Matei 8:3, cur??it de Mesia, cînd s-a atins de el, i-o fi sunat. Îl ?tiau pe nume de parc? i-ar fi urm?rit pildele ?i vindec?rile pe youtube. „Isuse, Înv???torule, ai mil? de noi!” îi strigar? ei, jucându-?i ultima ?ans?. N-au avut curajul s? se apropie, privindu-se unii pe al?ii ?i mirându-se în gând de „nesim?irea” ?i „îndr?zneala” confratelui lor mai sus amintit. Când e?ti cu p?catul pe tine, nu-i timp de autografe. Strigi cu putere dup? iertare ?i cur??ire, afli ce-?i spune ?i te duci imediat unde te trimite.
Erau înc? pe drumul spre preo?ii lor, când, în timp ce-?i sunau nevestele, începur? s? „râd?” unii de al?ii. Lepra le c?dea în colbul potecii, iar carnea c?p?ta culoare ?i via??. A fost aglomera?ie în ziua aceea la preo?ii (medicii) lor de familie. F?r? programare prealabil?, a?teptau la u??, zâmbindu-le superior celor mira?i ?i speria?i de întoarcerea lor printre ei.

Unul din ei, când s-a v?zut vindecat, s-a întors, sl?vind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu fa?a la p?mânt la picioarele lui Isus, ?i I-a mul?umit. Era Samaritean. (Luca 17:15-16). Acum îmi vine s? plâng. Care va s? zic?, Isus nu pleac? mai departe, dup? ce împarte iertare? Mai st? pu?in, pre? de o mul?umire? Tot în acel loc L-a g?sit samariteanul care a sfidat orarul de consulta?ie de la cabinet. Hmm, cic? „cu glas tare”. „Fii serios, omule! Domnul aude ?i dac? nu strigi ca un charismatic apucat. Ce, nu te po?i ab?ine? Ce mare lucru ?i-a f?cut? Sau nu i-ai v?zut pe iudeii ?ia emancipa?i, vindeca?i de lepr? – e drept – dar civiliza?i, ce discre?i ?i demni sunt? Ai v?zut ce zelo?i sunt în împlinirea Legii. Sper c? î?i dai seama c?, în timp ce tu î?i pierzi vremea cu Isus, tot mul?umindu-I ?i dându-I slav? în gura mare, adev?ra?ii credincio?i sunt la adunare, în compania preo?ilor ?i p?storilor, urmând ritualurile. ?i ce dac? Isus nu e acolo, cel pu?in ei studiaz? Scriptura ?i împlinesc Legea”. Mda, uite c? nu m-am gandit la asta, î?i murmur? în barb? samariteanul, privind apoi cu drag la Preotul lui, care-i zâmbea complice. (v. 19): Apoi i-a zis: „Scoal?-te ?i pleac?; credin?a ta te-a mântuit.” Nu ?tiu dac? ceilal?i nou? au reu?it s? se mai arate pân? la urm? înaintea preo?ilor, îns? ?tiu sigur c? samariteanul acela a avut o zi fructuoas?. Un bilan? bunicel, a? zice, pentru o zi ce nu începuse deloc altfel decât celelalte: o piele curat? ca a unui bebelu?, p?catele iertate, o mântuire nesperat? ?i, parc? mai de valoare decât toate acestea la un loc, un sfert de ceas cu Regele. Ce-a dat în schimb, pentru toate acestea? Mai nimic. Doar frângere ?i recuno?tin??.

Sta?i a?a, îmi pare r?u, nu mai am timp s? termin articolul. Mi-am adus aminte de ceva. Fug chiar acum. Sper s?-L mai prind acolo.

*Not?: Localitate izolat? din jude?ul Tulcea unde se afl? singura leprozerie din România (clinic? pentru bolnavii de lepr?)

Scris de Dan Daragiu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s