Incursiune în mintea unui autist


incursiuneAcum cinci ani, Cristina Nedescu a fondat, împreună cu soţul ei la acea vreme, Damian Nedescu, Centrul pentru Copii cu Autism „Horia Moţoi”. Ea însăşi mama unui băieţel diagnosticat cu această deficienţă, Cristina vorbeşte pentru prima dată despre rezultatele uimitoare ale terapiei ABA şi despre înfiinţarea centrului.

O oră petrecută în compania Cristinei Nedescu e un periplu către o lume ciudată şi prea puţin accesibilă. Însă pe măsură ce o revelează, rămâi cu certitudinea că ai primit o lecţie de viaţă. Cristina are 40 de ani, iar încercările prin care a trecut nu au lăsat nicio urmă pe faţa ei. O cercetez admirativ în timp ce se aşază mai bine pe scaunul de lângă mine şi priveşte pe geam cu o mină rezervată şi vag stingherită. „Dumneavoastră aţi fondat centrul acesta, carevasăzică sunteţi vedeta…” Cristina râde scurt, semn că începe să se destindă.

„Nu cred că aşa mă văd fetele”, vine şi replica imediat. „Mai degrabă…”, adaugă şi priveşte către celelalte două femei din încăpere, Valeria Grigore, directoarea centrului „Horia Moţoi”, şi Monica Mănăstireanu, psihoterapeut coordonator. „Mentorul nostru, clar”, îi sare în ajutor Monica. Un astfel de epitet ar flata pe oricine, dar Cristina continuă pe un ton moderat. „Am avut ghinionul, probabil, sau norocul – a devenit până la urmă – să fiu cea care a pornit asta.”

Trei ani pierduţi

În urmă cu şapte ani, Radu, mezinul familiei, a fost diagnosticat cu autism. „Într-o oarecare măsură”, subliniază Cristina. „Pentru că, de obicei, la noi se plimbă copilul prin spitale ani întregi până sunt capabili doctorii să dea un diagnostic.” Vocea ei se modulează în funcţie de importanţa pe care o acordă informaţiilor. Uneori aproape şopteşte. Mai ales când vorbeşte despre sine. Însă când povesteşte despre sistemul medical, vocea îi vibrează brusc, înaltă, pe un ton ferm.

Ca mulţi alţi părinţi, Cristina a făcut, timp de trei ani, ceea ce se numeşte „shopping medical”, adică a mers de la un specialist la altul, în căutarea unui diagnostic bun, a unor sfaturi potrivite. „În primul rând, nu mi-au dat o şansă. Am auzit ceva de genul: obişnuiţi-vă cu ideea, poate să-l internaţi sau eu ştiu ce să faceţi cu el… n-o să vorbească şi n-o să facă nimic niciodată, acceptaţi-l aşa cum este. Am pierdut trei ani în care copilul meu ar fi putut face terapie. Şi a trebuit să trag foarte tare cu el când am descoperit că există terapie în alte ţări, una care se făcea încă din anii ’70!”

Continua pe adevarul.ro

Advertisements

One thought on “Incursiune în mintea unui autist

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s