Istoria unei execuţii


isotria unei executiiCei mai mul?i, afla?i pe trotuare. Era 21 decembrie, ziua-n amiaza mare. Privi?i cu aten?ie poza din pagin?. E Pia?a Libert??ii din Cluj, 21 decembrie 1989, ora 15:40. S? fi trecut un minut de când militarii c?pitanului Dando Carp, cu glon?ul în?epenit în ?evile automatelor ?i cu pârghia pus? pe “foc automat” au ocupat intersec?ia. Misiune de lupt?, foarte limpede. Eliberarea pie?ei de “elementele huliganice, declasate”. “Trage?i în ei, c? nu sunt oameni!” – li se spusese la plecarea din unitate. Peste înc? un minut, aerul greu de sub cerul de iarn? se va fi umplut de mirosul iute al prafului de pu?c?. Câteva zeci dintre anonimii afla?i acum în picioare vor fi mu?cat din asfalt. 13 dintre ei nu se vor mai ridica niciodat?.

Jurnalul Na?ional coboar? ast?zi, dup? 15 ani, în aceast? fotografie pe care nici un procuror n-a acceptat-o ca prob? în anchetarea acestei veritabile execu?ii în mas?. Cei care mai tr?iesc ?i pe care i-am identificat în fotografii povestesc filmul celor o sut? de secunde – r?stimpul dintre intrarea militarilor în pia?? ?i prima rafal? de foc automat care a însângerat Clujul.

“AVEM ORDIN S? TRAGEM”
“Elibera?i pia?a, c? avem ordin s? tragem!” Cu pistolul în mân?, c?pitanul se uit? fix înainte la C?t?lin Neme?, singurul care mai r?m?sese în mijlocul drumului, dup? apari?ia solda?ilor. Asta a auzit Mariana Czegeni: “«Avem ordin s? tragem», de la cei ?apte-opt metri, din col?ul trotuarului, pân? la grupul de solda?i. N-am crezut c? o s? trag?. Totul p?rea un fel de regie, ce s? caute solda?ii ?ia acolo?”. Îl recunoscuse pe C?lin Neme?, care fusese coleg de liceu cu fratele s?u.

De-aia se ?i oprise în Pia??: plecase de diminea?? prin ora? s?-?i fac? cump?r?turile de Cr?ciun ?i auzise c? undeva, în Pia?a P?cii, urma s? aib? loc un miting de solidaritate cu timi?orenii. Acolo era îns? pustiu, a?a c? o luase agale spre Pia?a Libert??ii, unde-l g?sise pe Neme? care agita lumea de pe trotuare. Se b?gase ?i ea în fa??, în mul?imea care ie?ise din magazine ?i se adunase ca la urs la vederea solda?ilor. Pu?ini erau cei care se temeau. “Oamenii chiar au r?suflat u?ura?i – bine c?-i Armata ?i n-a venit Mili?ia sau Securitatea”, î?i aminte?te Daniel Ilea, ap?rut ?i el prin preajm? purtând m?tura pe care maic?-sa îi d?duse în grij? înc? de diminea?? s? o cumpere.

Continua pe Jurnalul National

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s