De ce Bisericile evanghelice au ajuns in starea de apatie?


biserica-baptista-rovinariIn Romania anilor 2001/2010 totul se rezuma la teorie… Societatea romaneasca este una a valorilor teoretice /declarative doar. Oamenii nu mai stiu ce si in cine sa mai creada pentru ca totul devine, mai devreme sau mai tarziu, minciuna, falsitate, înselaciune sau manipulare. Societatea este structurata în mod anacronic, cultura noastra este una a falsului si frivolului, a imaginii de fatada si, nu în ultimul rand, a plagiatului, iar din pacate, cultele religioase nu fac exceptie.

În Romania post-decembrista totul se mimeaza: cultura, cinstea, caracterul, demnitatea umana, evlavia, credinciosia. Totul se fura, totul se vinde, totul se cumpara: imagine, notorietate, titluri, pozitii, demnitati, diplome… Discrepanta dintre teorie si practica este vizibila în toate sferele de activitate si face ca una sa fie înfatisarea lucrurilor si cu totul alta sa fie semnificatia lor reala, mentinind o permanenta confuzie. Din p?cate bisericile evanghelice s-au compl?cut în aceast? situatie în care se afl? societatea româneasc? de dup? 1989.

La 20 de ani de la proclamarea libertatii in Romania putem vorbi despre apatia bisericilor evanghelice ca despre o realitate evidenta. Aceasta realitate evidenta nu este vizibila la conferinte sau intalniri [religioase] jubiliare dar te izbeste atunci cand esti prezent in adunari/biserici. Bisericile evanghelice platesc tribut multor lucruri peste care liderii nationali sau zonali si pastorii marcanti au trecut si trec fara a mai analiza lucrurile din perspectiva “secerisului” caci Biblia spune: Nu v? înselati: “Dumnezeu nu Se las? s? fie batjocorit.” Ce sam?n? omul, aceea va si secera. (Ap. Pavel – Galataeni 6:7). Bisericile evanghelice sunt apatice si lancezesc “din lipsa de har” pentru ca aceasta s-a semanat din 1989 incoace. Bisericile evanghelice platesc tribut pentru:

Bisericile evanghelice platesc tribut lipsei de restaurare/reinnoire dupa caderea comunismului.

Nu spun reforma pentru ca nu era nimic de reformat ci doar trebuia sa se revina la ceea ce era inainte de comunism adica un crestinism mult mai apropiat de cel primar, apostolic. La 20 de ani dupa revolutie nu s-a schimbat mai nimic din organizarea comunista a cultelor evanghelice. S-au conservat randuielile asezate în timpul comunismului si nu s-a revenit la “normalul” biblic. Aceasta stare de lucruri a determinat pastrarea si conservarea controlului asupra multor biserici de catre cateva familii “vechi”. Pe acelasi fond se poate vedea limpede nepromovarea in lucrare a celor chemati de Dumnezeu la slujire în detrimentul “favoritilor” proveniti din “Casta” acelor familii.

Bisericile evanghelice platesc tribut lipsei curajui de a cere celor ce au colaborat cu securitatea comunist-ateista sa se retraga din pozitii de decizie desi, in mod miselesc, au existat imputerniciti/cercetatori care au fost delegati sa consulte dosarele secfete [de la CNSAS si de la Arhivele Statului] in numele cultelor, pentru ca apoi sa se faca uz de informatiile respective. Generatiile libertatii post-decembriste nu sunt chemate sa judece cu piatra în mana ceea ce au facut înaintasii nostri, chiar daca stim ca nu a fost bine, ci suntem chemati sa tragem concluziile care se impun din ceea ce s-a întamplat. Nu este vorba de publicarea dosarelor ci despre indepartarea [celor compromisi] din pozitii de decizie! Dupa 1990, bisericile adevarate ar fi trebuit sa lupte pentru a iesi in/la lumina si adevar. Cine ar fi trebuit sa dea un mesaj de normalitate în societate dupa eliberarea acesteia de ateism, minciuna, manipulare, fals si de lipsa de verticalitate? Oare nu Bisericile, indiferent de confesiune, ar fi trebuit sa se arate preocupate de adevar? Nu Bisericile ar fi trebuit sa fie primele institutii care sa demaste falsul din randurile lor si apoi sa promoveze iertarea? Acesta ar fi fost primul semn de intrare într-o normalitate care a lipsit timp de 50 de ani! Din pacate nu a fost asa. În loc ca fiecare cult/uniune sa ceara oficial deschiderea dosarelor pentru a stii cine mai poate ocupa pozitii de decizie nationala sau zonala si cine nu mai poate (in nici un caz punerea la zid!)… s-a preferat “asternerea prafului” peste toata aceasta serioasa chestiune pentru a nu produce, chipurile, “tulburare” în sanul fratietatii, fara a se analiza, rational, care va fi în timp rezultatul acestui demers. Nu este acesta modelul biblic!

Prima cauza dintre cauzele care au franat orice fel de reforma serioasa în sanul cultelor evanghelice a fost pastrarea ca factori de decizie si formatori de slujitori/deserventi cultici pe cei care au colaborat cu Securitatea si care erau usor de santajat. Nicaieri nu gasim scris ca Dumnezeu ar fi acoperit pacatele sau greselile cuiva fara ca acestea sa fie recunoascute si asumate înaintea Lui. Prin hotararea/pretextul de a nu starni “tulburare” s-a respins nu numai sansa unei pocain?e reale în sanul fra?ietatii ci si orice sansa de reforma reala. S-a preferat mimarea unei stari de “liniste”/pace sociala, ca efect al ignorantei si nu ca urmare a iesirii în lumina si adevar… Oare de ce? Domnul Isus spune: “Si judecata aceasta sta în faptul ca, odata venita Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele. (Ioan 3:19)

Este mai degraba o liniste de cavou, în mediul careia moare treptat orice duh viu autocritic si de loialitate fata de Dumnezeu, pentru ca domneste compromisul si spiritul fals “fratesc”, mult mai puternic decat dragostea de Dumnezeu, de poruncile si Cuvantul Sau. S-a preferat starea de compromis unei tulburari/cercetari si autoanalize/ care ar fi adus eliberarea bisericilor de jocul compromisului, ar fi taiat posibilitatile de santaj si ar fi permis revenirea la normalitatea crestina autentica si la starea de curatie morala ce trebuie sa caracterizeze biserica lui Cristos.

Totusi ramane o întrebare care ar trebui sa framante pe toti adevaratii crestini din Romania: Cum ramane cu responsabilitatea noastra fata de cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu din societatea romaneasca? Cum ramane cu marturia si cu responsabilitatea de a propovadui adevarul lui Dumnezeu. Este Dumnezeu “contextual” sau “conjunctural/circumstantial”?… Daca ortodoxia tine oamenii în întuneric spiritual si ignoranta, daca clericii care îsi au propriile lor legi si daca nu s-a dorit deschiderea dosarelor tocmai datorita dorintei de a pastra întunericul, noi cultele evanghelice cum am putut proceda la fel dar sa pretindem, în continuare, ca urmam calea adevarului biblic? Nu era normal ca, aparand onoarea lui Dumnezeu si a Bisericii Sale, sa dam un alt semnal în societatea romaneasca?

Cui îi pasa de oamenii care mor zi de zi fara a cunoaste adevarul despre jertfa Domnului Isus? Cine sa-i înve?e adevarul? Cine sa le propovaduiasca lepadarea de sine pentru Domnul Isus? Niste oameni care nu-si asuma propriile greseli! Nu este vorba de judecarea lor… judecata este a Domnului… este vorba de crestineasca recunoastere a greselilor si a retragerii liderilor si profesorilor compromisi din linia întai… Iar daca nu s-au retras din constiinta, oare nu trebuia ca cineva sa-i determine sa o faca?

Bisericile evanghelice platesc tribut autoizolarii. Autoizolarea [in subcultura] sub mentalitatea “tot ce este în afara conceptiilor/intelegerii noastre si noi nu sustinem, este gresit”. Este o mentalitate superficiala care detemina o autoizolare tot mai adanca… De aici “disparitia” bisericilor evanghelice din viata publica, desi acestea sustin o importanta implicare materiala si in afaceri, în societate. Propria izolare a impulsionat mai mult bisericile sa dezvolte variate proiecte sociale pentru a-si “justifica” existenta… Aceasta este ceea ce numim „Subcultura” sau „supracultura” bisericilor evanghelice care se formeaza datorita autoizolarii si a lipsei de interactiune cu lumea din afara mediului evanghelic ca urmare a autoizolarii. Teoretic acest lucru se recunoaste, dar din punct de vedere practic nimic nu se schimba. Exista un limbaj specific bisericilor evanghelice pe care cu greu îl în?eleg cei nefamiliariza?i cu textul biblic sau serviciile religioase din bisericii. Este suficient sa asisti detasat la un serviciu de biserica Evanghelica mai veche si sa încerci sa te pui în locul unui om care a pasit prima data într-o astfel de biserica pentru a realiza cat de mult ne-am departat de limbajul omului de rand. Pentru el totul este ciudat!

Bisericile evanghelice sunt rupte ca si comunitati (grup de oameni) de mediul oamenilor “nebisericesti” si Doamne ce multi sunt acestia! Suntem constienti de acest lucru? Realizam ca termenii religiosi “normali” folositi in mediul evanghelic au nevoie de “traducere” pentru cei care sunt straini de acest mediu? Categoric nu realizam! Ei bine, majoritatea cartilor si a materialelor evanghelistice pe care le avem sunt in acest limbaj! Vreti sa testati acest lucru? Luati revistele cultelor evanghelice spre exemplu (si orice carte editata de mediul evanghelic) si dati-le unor crestini de rand sa citeasca in ele si veti vedea ce inteleg, dati-le apoi unor intelectuali nepocaiti, straini de mediul evanghelic, si vedeti ce inteleg… Lucrurile stau la fel cu majoritatea cartilor si publicatiilor pe care le primim pentru a le distribui celor nepocaiti. Compromisul amintit anterior si limbajul de lemn sunt ca o umbra a comunismului ramase peste bisericile evanghelice.

Bisericile evanghelice n-au inteles ca in lucrarea cu oamenii necrestini pe langa materialele evanghelistice este nevoie atat de literatura apologetica care sa plece de la preocuparile pagane ale ortodoxiei cat si literarura de cercetare religioasa. Este un alt compromis de a pastra „pacea” cu ortodoxia pe fondul neatingerii acestor subiecte. Prea putine dintre materialele noastre ating starea spirituala a poporului roman, prea putine vorbesc despre starea morala a poporului in frunte cu conducatorii politici si cei religiosi.

Nu s-a inteles ca literatura de cercetare religioasa trebuie sa raspunda întrebarilor pe care le au oamenii cu privire la tot ceea ce este legat de subiectul “religie” si trebuie sa plece de la preocuparile religioase ale romanilor. Marea majoritate a acestor materiale sunt ineficiente pentru ca nici nu raspund unor întrebari specifice culturii noastre si nici nu folosesc un limbaj accesibil oamenilor care nu au calcat niciodata într-o biserica evanghelica. De prea multe ori mergem înainte fara sa ne intereseze ca cei pentru care existam ca biserici, adica oamenii nemantui?i, nu ne în?eleg mesajul, iar noi ramanem imuni la aceasta si nu cerem lui Dumnezeu sa ne sensibilizeze si sa ne ajute sa iesim din formele în care singuri ne-am izolat.

Bisericile evanghelice platesc tribut lipsei de identitate pentru ca ne-am asociat din interers in aliante care au distrus identitatea specifica fiecarui cult. Alianta Evanghelica din Romania (reactivata in Oct. 1990 de fratele Iosif Ton) nu a fost de nici un ajutor real miscarii evanghelice si nu a slujit scopului cu care s-a creat ci s-a dovedit a fi inca o structura para-bisericeasca in plus… un copac mare in care s-au cuibarit multe pasari “rapitoare” [de fonduri]. Politica ecumenica este buna [doar] pentru aliante, asociatii sau fundatii pentru ca subzista din aceasta politica, dar oare nu distruge identitatea cultica? Bisericile sufera de multe lucruri iar lipsa unei identitati clare este una dintre marile suferinte. Daca Dumnezeu a lasat aceasta diversitate cultica in trupul bisericii: Baptisti, Penticostali, Crestini dupa Evanghelie si altii, atunci inseamna ca asa este mai bine si noi ar trebui sa respectam identitatea fiecareia. Probabil asa ar fi fost daca nu ar fi [fost] o multime de frati, foarte influienti, care stau pe niste scaune finantate tocmai datorita politicii ecumenice, adica de toate cultele evanghelice.

Bisericile evanghelice platesc tribut compromisului cu materialismul si a influientei pe care “oamenii de afaceri” o au asupra comitetelor bisericilor/cultelor in luarea hotararilor. Primeaza interesul material sau individual in detrimentul lucrarii spirituale. Bisericile nu mai ard pentru Împara?ia lui Dumnezeu cat ard pentru a avea implicare sociala [si politica chiar]… Bisericile evanghelice au cazut în capcana materialismului si, chiar daca nu marturisesc deschis, ac?ioneaza ca si cand problema lumii nu este pacatul ci saracia, ca si cand mantuirea oamenilor este posibila prin proiecte sociale, de caritate. Pe fondul acestui materialism agresiv s-au înmul?it afacerile cu scop ‘nobil’ si “sfant”: Fundatii caritabile si asociatii non profit care manipuleaza si distribuie tone de ajutoare materiale pentru „nevoiasi”, dar numai Dumnezeu stie cate magazine second hand de haine au in spate “frati” bine vazuti si foarte influienti in biserici pentru ca ei dau “darnicie” [din bani furati, obtinuti din vinzarea unor ajutoare materiale nedestinate vinzarii].

Aceasta stare de lucruri, atitudinea de compromis este aceea care-i determina pe crestinii evanghelici si în special pastorii sa respinga orice atitudine ferma de proclamare a adevarului despre starea societa?ii sau despre starea crestinismului evanghelic, orice afirmare hotarata a unor adevaruri care “supara”, orice demascare si orice confruntare. Acesti oameni doresc „liniste” si pentru nimic in lume nu ar dori ca predicatorii sa atinga punctele sensibile care ar determina reactii din partea credinciosilor compromisi si a societatii, prin ceea ce-i apartine.

Bisericile evanghelice platesc tribut “increstinarilor” facute din interes, numai de dragul cresterii numerice ca si cand acesta este scopul existentei noastre. Nu vrem sa stim ca Dumnezeu este Cel care da si cantitate daca biserica este preocupata de calitate; Biserica este responsabila de calitate, dar este chemata acum sa lucreze pentru cantitate in detrimentul calitatii. În primii ani dupa Revolu?ie a existat o efervescen?a religioasa extraordinara, determinata de setea de divinitate a poporului roman, care a generat o semnificativa crestere numerica, reala, a bisericilor evanghelice. Atunci a fost vremea proclamarii Împara?iei lui Dumnezeu, a fost vremea secerisului… A fost cea mai buna perioada de a face orice fel de ac?iune religioasa, a fost vremea evanghelizarilor pe stadioane,… a fost vremea în care biserica majoritara [ortodoxa] era lipsita de o reac?ie concertata la scara na?ionala, doar opozi?ia locala… A fost însa o vreme insuficient folosita de bisericile evanghelice, aflate sub mirajul irezistibil al liberta?ii de a construi… de a zidi cladiri si „parohia”. Treptat, treptat, efervescen?a religioasa s-a stins… Implicarea misionara a bisericilor evanghelice, si asa slaba si nesincronizata, s-a diminuat tot mai mult, ramanand loc numai pentru construc?iile supradimensionate ca utilita?i.

Firesc, fara misiune si lucrare de propovaduire în afara zidurilor, fara lucrarea de infiin?are de noi biserici în localita?ile învecinate oraselor unde existau biserici cu poten?ial uman si material, trendul cresterii numerice s-a diminuat. Solu?ia men?inerii cresterii numerice a fost gasita în dezvoltarea proiectelor sociale. Sutele de tone de ajutoare intrate în ?ara au fost gestionate de funda?ii, asocia?ii sau alte organiza?ii caritabile, spre misiune. Ca urmare, noii veni?i in randurile crestinilor evanghelici, socoti?i membri, alipi?i adunarilor ca urmare a ajutorarii materiale, au fost pu?in preocupa?i de cele spirituale si prin urmare nici nu au ars pentru misiune sau evanghelizare, dar au fost aprigi sus?inatori ai proiectelor sociale… Acesta nu este modul biblic de crestere! Ca urmare, nivelul spiritual al bisericilor evanghelice s-a prabusit tocmai datorita cresterii numerice pe fondul ajutorarii materiale.

Bisericile evanghelice platesc tribut neasumarii scopului lor biblic. Scopul existen?ei bisericii locale exista [in statute] dar el nu mai este însusit de multe biserici decat la nivel declarativ. Exista variate cauze pentru care multe biserici locale nu manifesta preocupare reala pentru misiune. Un mare numar de biserici îsi consuma energiile si resursele în diverse dispute interne între grupurile de interese care nu au de a face nici cu sfin?enia si lepadarea de sine si nici cu scopul existen?ei Bisericii lui Cristos. Drept urmare bisericile nu au avut de castigat ci s-au farami?at ca adunari/grupuri si au determinat pe mul?i sa plece din acele adunari fie inapoi in lume fie la secte. Asistam astfel la un alt paradox: a crescut numarul bisericilor, nu mai vorbim de o biserica intr-o localitate mica… ci de trei, nu mai vorbim de 4-5 biserici evanghelice într-un oras ci vorbim de 12 sau 13. Pare un progres, dar statistica nu ne spune adevarul, c? num?rul a crescut prin ruperea bisericilor existente.

De asemenea, a crescut numarul programelor de biserica cu „vedete” si show-uri in fata si spectatori in bancile bisericilor, si ne mai miram ca acum multe biserci sunt goale…? Cine poarta in mod real povara acelor crestini care desi sunt seriosi, totusi din aceste varii motive sunt intristati ca in plina libertate s-a ajuns aici, crestini care probabil nu sunt bagati in seama de catre nimeni si care l-a rindul lor pe acest fond s-au racit in credinta si nadejdea lor ?

Exista situa?ii în care bisericile locale angrenate în proiecte sociale, cu scop “evanghelistic”, folosesc aceste activita?i ca o justificare a existen?ei lor sau a implicarii în societate fara a se dedica adevaratei evanghelizari a comunita?ii prin toate mijloacele, sau a sus?inerii celor care fac misiune cu adevarat. Deseori resursele financiare existente sunt irosite în mod iresponsabil în tot felul de “excursii misionare”, [uneori turism mascat], în locuri în care nu exista nici un lucrator care sa preia ucenicizarea celor care primesc mesajul curat al Evangheliei.

Bisericile evanghelice platesc tribut faptului ca bisericile nu mai au prim-planul in lucrarea lui Dumnezeu ci asociatiile, fundatiile si societatile misionare. Nu bisericile mai trimit lucratori ci asociatiile, fundatiile si societatile misionare. Teoretic toate organizatiile para-bisericesti declara ca sprijina Bisericile dar in realitate isi impun punctul de vedere, spun bisericilor ce sa faca; daca se supun sunt ajutate, daca nu… asta e! Bisericile ajung sa fie anexe ale acestora… Influenta in Biserici a celor ce conduc aceste structuri este de multe ori cel putin egala cu a pastorului si comitetului. Nu mai conteaza chemarea lui Dumnezeu în lansarea în lucrare a slujitorului sau în trimiterea tinerilor la institele teologice. Este mult mai important al cui este tanarul, cine îl sus?ine.

Bisericile evanghelice platesc tribut lipsei discernamantului spiritual. Nu se face distinc?ie între “zel” si “chemare/vocatie”. Exista fra?i zelosi în ceea ce priveste activitatea în biserica dar care nu au chemarea lui Dumnezeu pentru a fi lucratori spirituali, misionari, înva?atori sau pastori chiar. Acesti oameni zelosi vor totdeauna sa faca ceva, sunt activi, sunt gata sa faca tot ceea ce li se cere, dar nu au chemarea lui Dumnezeu. Omul chemat de Dumnezeu primeste de la El o viziune specifica chemarii sale. El stie ce trebuie sa faca si gaseste modalita?ile corecte cum sa faca; El nu asteapta ca cineva sa-i spuna ceva, el ac?ioneaza sub calauzirea Cuvantului si a Duhului Sfant. El stie unde trebuie sa ajunga cu lucrarea în timp si identifica, sub calauzirea Duhului Sfant, pasii care trebuie facu?i pentru atingerea scopului.

Crestinul zelos este totdeauna presat de timp si cantitate în vreme ce omul chemat de Dumnezeu la lucrarea Lui nu este presat nici de timp si nici de cantitate ci este marcat de a-l onora pe Dumnezeu în toate si a face totul calitativ, conform metodelor Lui.

Crestinul zelos este de cele mai multe ori un oportunist fara discernamant spiritual, care nu zideste sistematic pe o temelie ci el urmareste plinatatea momentului, fara a realiza ca multe biruin?e de moment pot strica o perspectiva mult mai importanta în viitor. Cel chemat de Dumnezeu are totdeauna înaintea ochilor lui ?inta pe care i-o da viziunea primita de la Dumnezeu.

Fra?ii zelosi sunt cei care, ajunsi sa conduca biserici sau diverse lucrari, asteapta tot timpul sa primeasca direc?ie “de sus”, de la sefi, dupa matricea comunismului. Aceasta postura taie elanul bisericii locale, o limiteaza la unele activita?i stricte si nu dezvolta personalitatea si caracterul adevaratei bisericii a lui Cristos.

Cu certitudine exista multe alte aspecte care ar trebui amintite aici dar m-am limitat la cele pe care eu le consider mai importante, fara a minimaliza altele.

In loc de concluzie as spune ca oricat de dureroasa ar fi realitatea, oricat de negru ar fi tabloul lumii evanghelice… harul Lui Dumnezeu ne acorda intotdeauna o noua sansa…cata vreme se zice astazi. Primul pas spre insanatosire este emiterea unui diagnostic corect, al doilea este [administrarea] unui tratament adecvat diagnosticului. A nu vrea sa stii diagnosticul si boala nu este niciodata o solutie. Dumnezeu este un Dumnezeu al celei de a doua sanse, dar inceputul este totdeauna acelasi: Spune-le dar: Asa vorbeste Domnul ostirilor:…Intoarceti-v? la Mine, zice Domnul ostirilor si M? voi întoarce si Eu la voi, zice Domnul o?tirilor. (Zaharia 1:3)

Inca nu este prea tarziu, inca mai este har, dar harul curge in vale. Haideti sa ne plecam, sa ne smerim, sa ne recunoastem starea in oglinda Cuvintului Lui si sa cerem sa vina vremurile de adevarata inviorare. Nu este greu sa copiezi lumea si sa-ti insusesti falsele ei valori, este mult mai greu sa mergi pe calea ingusta, dar trebuie si este intelept sa ne pregatim cu teama pentru ceasul cind Il vom vedea pe Domnul fata in fata acolo sus, ACASA. Inca mai este valabila chemarea lui Petru: Poc?iti-v?, deci, si întoarceti-v? la Dumnezeu, ca s? vi se stearg? p?catele, ca s? vin? de la Domnul vremurile de înviorare,… (Faptele Apostolilor 3:19)

Cu multa dragoste in Cristos Domnul,
Cornel Filip

21 thoughts on “De ce Bisericile evanghelice au ajuns in starea de apatie?

  1. Lasa tu povestile cu toleranta, sa tolerez ce anume?

    Parazitii sectari?

    Ia-ti gandul apostatule nemernic,Ortodoxia este calea mea.

    Nu-mi vorbi tu, despre toleranta si iubire crestina…nu te folosi de pretextul dragostei fata de oameni ca sa manjesti Biserica Ortodoxa, nu am motiv de smerenie in fata reptilelor cu piele de oaie.

    “Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. “(Matei 7,15).

    A lua erezia sectara in serios e ca si cum as pactiza cu dracu’. Nu-ti e clar, apostat tradator, ca Ortodoxia incepe sa se apere?

    Pentru mine esti Iuda, te tratez exact cum meriti.

    Adica ca pe un nenorocit ce se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe al carui cap e Hristos.

    “Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi.”(2 Timotei 3.13 )

  2. E bine ca esti pornit ptr a sustine o cale corecta.Dar daca vrei cu adevarat sa ajungi tu sau oricine altcineva la o concluzie corecta,trebuie sa apelezi la Autoritatea care poate sa numeasca cine are dreptate sau nu.Tu spui ca Ortodoxia este calea corecta;altul spune ca nu este.Parerile noaste sunt relative -putem avea dreptate,sau nu.De aceea haide sa lamurim niste lucruri inainte sa spunem daca un lucru este bun sau nu.
    1.Ortodoxia practica botezul nescriptural.Fapte 8:35-39 “Uite apa; ce ma impiedica sa fiu botezat? Filip a siz:”daca crezi din toata inima se poate.” Famenul a raspuns :”cred ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”…. si Filip a botezat pe famen. NU este oare gresit sa botezi un copil care implicit nu poate fi intrebat personal daca crede in Isus Hristos ,Fiul lui Dumnezeu. Biblia ne arata cum este corect sa se procedeze si in consecinta bitezul copiilor este incorect.
    2.Ortodoxia practica inchinarea la icoane.Exodul 20:4-5 “Sa nu ti faci chip cioplit,nici vreo infatisare a lucrurilor care sutn sus in ceruri,sau jos pe pamant,sau in apele mai de jos decat pamantul.Sa nu te inchini inaintea lor,si sa nu le slujesti…” Biblia ne arata clar ca nu trebnuie sa ne inchinam la niciun fel de infatisare-care in cazul nostru seamana cu icoanele.
    Este optiunea ta daca alegi o astfel de inchinare.Icoanele sunt infatisari ale lucrurilor din cer si inchinarea la ele este impotriva Cuvantului lui Dumnezeu.
    3.Ortodoxia are ca lideri spirituali Preotii.In Scriptura aflam ca doar o anumita categorie de oameni puteu fi preoti’si anume doar cei care erau din semintia lui Levi;chiar daca facea parte din poporuil ales,el trebuia sa fie levit.In Maleahi 2:1-4,Dumnezeu a blestemat preotii pt ca nu tineau in seama legamantul cu Levi si precizeaza ca ii va nimici.
    Ca sa mai lamurim niste lucruri haide sa raspundem la cateva intrebari:Pt ce au fost preotii? Ei mijloceau si erau cei care faceau jertfele pt iertarea pacatelor oamenilor.Atunci nu era Jertfa Domnului Isus.Odata cu venirea Domnului Isus pe pamant,si acum ma refer la moartea ,ingroparea si invierea Sa,Cel care a adus biruinta asupra mortii ,si care spune ca in sangele Sau este iertarea de pacate,la ce ne mai trebuie noua preotii astazi?Avem jertfa suprema a Domnului Isus care ne iarta de orice pacat. 1 timotei 2:5 “Caci este un singur Dumnezeu,si este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni:Omul ISus Hristos.”
    Nicio doctrina,inclusiv ortodoxia,care nu sutn dupa Biblie nu pot sa mantuiasca sufletul.Biblia este singura doctrinaadevarata care nu poate fi contestata si care poate sa dea nastere la o credinta vie ,sfanta si neprefacuta.
    In Biblie nu gasim ca cine nu este ortodox nu se duce in cer,ci spune :cine are pe Fiul are viata,cine nu are pe Fiul lui DUmnezeu nu are viata.Traieste indemnat de CUvantul lui Dumnezeu care este suprem oricarei invataturi,fie ea ortodoxie,penticostalism,evanghelism samd.
    SIngura Cale de mantuire este credinta in Isus Hristot,Fiul lui Dumnezeu.
    Fapte 17:30-31 “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta,si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca”

  3. 1)”botezul nescriptural”?

    Ma faci sa rad!

    Necesitatea botezului este strâns legată de efectele acestuia.

    Chipul lui Hristos imprimat în noi de harul botezului înseamnă viaţa cea noua dobandita prin botez si innoirea fapturii noastre, subliniata de Sfantul Apostol Pavel prin cuvintele:

    “Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat” (Galateni 3, 27)

    O data cu aceasta omul se spala de pacatul stramosesc si de toate pacatele savarsite mai inainte si se im­prima chipul lui Hristos in el.

    “Nimeni nu e curat de intinaciune, chiar daca viata lui ar fi o singura zi” (Iov 14,4)

    Prin aceasta omul, unindu-se cu Hristos, este introdus in Biserica si devine membru al Trupului tainic al Domnului.

    Considera pacatul ancestral ca factor de predispozitie, contrabalansat intr-o prima faza de taina botezului.

    “De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume si prin păcat moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela în care toti au păcătuit “(Rom. V, 12).

    ____________

    A boteza copilul face parte din normalitate.Sfintii Apostoli stiau de la Hristos ca nimeni nu se poate mantui fara botez (Ioan, 3, 5) au botezat si copiii.

    In acele vremuri se botezau familii intregi, care cu siguranta cuprindeau si copii.

    Temnicerul din Filipi, auzind cuvantul lui Dumne­zeu din gura lui Pavel si Sila, s-a botezat el si” toti ai lui”.(Fapte, 16, 32-33)

    Lidia, auzind cuvantul lui Dumnezeu, s-a botezat ea “si casa ei”.( Fapte, 16, 15).

    Sfantul apostol Pavel spune ca a botezat “casa lui Ste­fana . “(I Cor., 1, 16)”. etc

    Practica botezului numai la adulti a aparut in secolul XVI, odata cu aparitia anabaptistilor. Vrand ca adeptii lor sa demonstreze public renuntarea la orice mostenire catolica, anabaptistii vroiau ca acesti adepti sa-si demonstreze supunerea la vointa Domnului printr-un botez public.

    Zeci de generatii de crestini, de la apostoli pana in zilele noastre au botezat copiii.

    Pentru milioane de sfinti pe care speram sa-I intalnim in vesnicie, acesta a fost singurul botez pe care l-au cunoscut.

    Marii “reformatori”, Luther, Calvin, Zwingli au acceptat botezul copiilor si chiar s-au impotrivit anabaptistilor care-I negau valabilitatea.

    Chiar si Tudor Popescu, care este un “erou” al neoprotestantilor romani, a sustinut botezul copiilor.

    Deci ,praf in ochi nimic mai mult!

  4. 2)”Ortodoxia practica inchinarea la icoane”?

    Tu ai citat din bosura sectara, o confunzi cu Biblia ,rataciti, ratalmacind/modificand scripturile. Dovada sunt miile de secte in care v-ati impartit.

    Cinstirea chipuri de heruvimi(ICOANELOR) – ce erau in templu – niciodata nu a fost dezaprobata de Hristos sau de Sfintii Apostoli.

    Dispozitiile Legii Vechi arata ca reprezentarea unor personaje sau simboluri religioase(ICOANELOR) erau ingaduite.

    Dumnezeu Insusi – Care a poruncit categoric prin porunca II a Decalogului a nu ne inchina la idoli – a poruncit a se face chipurile de heruvimi(ICOANELOR)care erau pe chivot, ceea ce inseamna ca acesti heruvimi lucrati de mana de om sunt icoane si nu idoli.

    “Si vei face –doi heruvimi de aur turnatsi— îi vei pune pe ei de amândoua laturile acoperamântului Împacarii..Ma voi face cunoscut tie de acolo si îti voi grai între cei doi heruvimi” (Iesire 25, 18-22)

    Chiar Iosua ,s-a inchinat in fata Chipurilor de Heruvimi(ICOANELOR).

    “Atunci Iosua şi-a sfâşiat veşmintele sale, — a căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului — şi a stat aşa până seara şi el şi bătrânii lui Israel şi şi-au presărat pulbere pe capetele lor “(Iosua Navi 7,6)

    ________

    Cum ICOANA Heruvimilor ,nu este idolatrie.
    Tot asa ICOANA Mantuitorului, nu este idolatrie.

    Ce este asa greu de inteles?

    Crestinii ortodocsii se roaga in prezenta icoanelor (asa cum evreii se rugau in prezenta icoanelor Templului), dar nu la icoane.

    Ortodoxia nu idolatrizeaza nimic din ceea ce inseamna creatie. Nici icoanele, nici sfintii nu sunt inlocuiti cu Dumnezeu, ci doar sunt cinstiti, dupa cuviinta.

    Daca noi ii pretuim pe sfinti , cu atat mai mult Il cinstim pe Dumnezeu.
    Niciodata in istoria ei, Biserica Ortodoxa n-a cazut in idolatrie, pentru ca idolatria inseamna inlocuirea lui Dumnezeu cu altceva.

    Icoana si sfintii ne pun in legatura cu Dumnezeu, nu stau in locul lui Dumnezeu, cum intelegeti voi, neoprotestantii.

    Niciun sfant si niciun inger nu a fost, nu este, si nici nu va fi cinstit de Biserica Ortodoxa cu cinstea care numai lui Dumnezeu I se cuvine.
    Sfintii sunt venerati, adica respectati pt ca au reusit sa rezideasca chipul cel dintai dat oamenilor de Dumnezeu, au ajuns la desavarsirea ceruta de Domnul,

    Icoanelor si sfintilor se aduce venerare/cinste iar nu adorare/inchinare, care se cuvine numai lui Dumnezeu.

    Nici un ortodox nu confunda aceasta cinstire adusa sfintilor cu inchinarea adusa lui Dumnezeu.

    Noi ortodocsii spunem:

    “Îl adorăm pe Dumnezeu şi îi cinstim pe sfinţii săi”.

    Apostolul Pavel a poruncit:

    “Daţi tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste” (Rom 13,7).

  5. 3)Cat despre preotie nu mai vb ,exista riscul sa te faci de ras!

    Dacă nu există preoţie cum susţin sectanţii atunci de ce le spune Hristos ucenicilor săi:

    „Cărora le veţi ierta păcatele vor fi iertate, cărora le veţi ţine, vor fi ţinute ”(Ioan 20.23) ???

    Acest verset te incomodeaza dar nu iti schimba versiunea de interpretare asupra bibliei.

    Pur si simplu vei ignora acest verset.

    Totusi, explicit spune ca apostoli au primit o putere speciala de a ierta pacatele oamenilor cu ajutorul Duhului Sfant.

    Apoi Sf Apostoli au pus episcopi si preoti…in cetatile pe unde treceau…..

    “Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit” (Tit. 1, 5)

    Chiar ,Sf Apostoli ne indeamna sa ascultam de preoti…

    “Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, —-supuneţi-vă preoţilor— ; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. ” ( I Petru 5, 5)

    “Este cineva bolnav între voi? Să cheme —preoţii—- Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.” (Iacob 5,14)

    Preotii sunt niste oameni alesi si lasati chiar de apostoli ( si avem citate din Biblie care sa sustina acest lucru) Ei sunt deosebiti de restul credinciosilor prin faptul ca au primit un har special prin putenera mainilor de catre apostoli.

    Va este frica sa recunoasteti ca apostoli ( niste simpli oameni) aveau puterea sa ierte pacatele altor oameni?

    Puteti contrazice ce scrie in Biblie negru pe alb, anume ca apostoli aveau o putere speciala primita de la Iisus prin Duhul Sfant de a ierta pacatele oamenilor?

    VA surprinde aceasta invatura, dar ea este prezenta in Biblie! doar sa aveti ochi sa o vedeti, urechi sa o auziti si smerenie sa o acceptati…

  6. Traim in mijlocul; unui crestinism inpanzirt cu icoane reprezentand diferiti asa zisi sfinti.Aceste icoane au devenit obiect de inchinaciune de asa maniera ca marea multime zisa “crestina” le venereaza , se roaga chipurilor din aceste icoane, le saruta si le cinstesc mai mult decat pe Dumnezeu.
    Ce spune teologia ortodoxa ca sunt aceste icoane?
    “Icoanele sunt inchipuiri sau reprezentari prin zugravire a chipului lui Dumnezeu, a lui Isus ,a Sfantului Duh, a sfintilor crestini declarati de biserica ortodoxa . Ele nu sunt Dumnezeu :Tatal,Cristos ,Duhul Sfant ci ele numai il reprezinta pe acesta. ” (Dehelean,Sectologie )
    De la inceput constatam ca teologia ortodoxa recunoaste ca aceste icoane sunt zugraveli, creeatia diferitilor pictori care posibil ca unii dintre ei nu au avut nici o legatura cu crestinismul.
    De asemenea Teologia Ortodoxa recunoaste ca dovezile pentru sustinerea icoanelor au aparut dupa veacul apostolic . Sfanta Scriptura a fost scrisa mai devreme cand nu se cunosteau icoanele, recunoscand prin aceasta ca Vechiul Testament nu accepta icoanele care sunt inventate in timpul paganizarii crestinismului .
    Dupa anii 300 d.Cr cand paganii erau obligati sa se increstineze , cand preotii pagani au devenit preoti crestini usa bisericii crestine s-a deschis pentru multe din practicile pagane.
    Pentru a satisface dorinta paganilor increstinati din oficiu,de a avea zei diferiti,au inceput icoanele cu chipul lui Dumnezeu, a lui Isus,Mariei ectc..si sigur ceva mai tarziu si a diferitilor lideri crestini declarati sfinti.
    Teologia ortodoxa mentioneaza ca abia in secolul al 7-lea (787) s-a hotarat instalarea icoanelor. (Calauza Crestina ,p. David pg 327)
    Observam in general ca icoanele nu sunt fotografii pe care sa fie prezentate chipurile respective ci sunt picturi chiar daca acesti sfinti sunt recrutati din timpul existentei aparatului fotografic. De aceea aceleasi chipuri se deosebesc in functie de arta pictorului.
    Se stie ca in timpul celor 10 valuri de prigoana 100-300 d.Chr. ,una din acuzatiile ce li se aducea crestinilor era ca nu au zei si ca nu se inchina zeilor,ca nu venereaza sfintii din templele pagane, si ca exclud orice immagine a vreunui zeu si declara inchinaciune unui Dumnezeu nevazut.Toti cei ce nu mai venerau idolii erau aruncati in inchisori si cei mai multi martirizati.
    S-a ridicat la Cartagena (Africa) un mare apologet (aparator al crestinilor) , dupa ce a studiat studiile vremii ,s-a dedicat studiilor de drept, cunoscand foarte bine legile vremii, numele lui fiind Tertulian(160-220 dCr). In apologia sa privind apararea crestinilor printre altele el combate drastic idolii sub orice forma de zei sau sfinti si spune ca crestinii nu venereaza sau adora obiectele facute de maini omenesti.
    Deci in primele trei secole nu numai ca crestinii nu se inchinau si nu aveau icoane ci le combateau .
    In manualul sau de istorie crestina, Alexa Popovici precizeaza ca credinciosii Nolui Testament resping categoric intrebuintarea ca obiecte,picturi,sculpturi,icoane ale diferitilor sfinti si venerarea lor. Toate acestea erau considerate idoli si pacat.
    In cartea sa “Calauza Crestina” (-David -1987-pg 331) autorul sustine ca iconografia (cultul icoanelor ) a fost biblia nestiutorului de carte.
    Chiar in primele secole cand stiinta de carte era scazuta , nu s-au putut introduce icoane intre crestini, ci s-au putut usor introduce in timp ce stiinta de carte a crescut. Acest lucru s-a intamplat deoarece crestinii sau indepartat de izvorul invataturii Noului Testament.
    Toti “sfintii” din ortodoxism sunt repartizati in slujba lor dupa modelul zeitatilor pagane : sfinti ocrotitori,ai uraganelor, ai localitatilor ectc

  7. Ce spune Biblia despre icoane si adorarea lor?

    1. In Decalog ,cele 10 porunci din V.T. , Dumnezeu a oprit prin legi severe orice inchinare la chipuri cioplite sau diferite obiecte .
    Exod 20:4-5 :”Sã nu-ti faci chip cioplit, nici vreo înfãtisare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pãmînt, sau în apele mai de jos de cît pãmîntul.Sã nu te închini înaintea lor, si sã nu le slujesti; cãci Eu, Domnul, Dumnezeul tãu,
    sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea pãrintilor în copii pînã la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Mã urãsc,…”
    Deut 5:6-9 :,,Eu sînt Domnul, Dumnezeul tãu, care te-am scos din tara Egiptului, din casa robiei.Sã n`ai alti dumnezei afarã de Mine.Sã nu-ti faci chip cioplit, nici vreo înfãtisare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pãmînt, sau în ape supt pãmînt.
    Sã nu te închini înaintea lor, si sã nu le slujesti; cãci Eu, Domnul, Dumnezeul tãu, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fãrãdelegea pãrintilor în copii pînã la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Mã urãsc;” In perioada VT poporul putea fi reabilitat pentru orice abatere in urma pocaintei, dar pacatul idolatriei nu afost lasat niciodata fara consecinte, pedepse.( Ex: Vitelul de aur- Exod)
    2. Imaginea Dumnezeirii. Dumnezeu care este Duh nu poate fi infatisat prin iscusinta omului:
    Fp Ap 17:29 : ” Astfel dar, fiindcã sîntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie sã credem cã Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.”
    Obiectele de arta ,indiferent pe cine reprezinta sunt interzise ca sa devina obiecte de inchinare, venerare sau adorare.
    3.Icoanele sunt o mostenire a idolilor pagani prin care este profanata slava lui Dumnezeu :Rom 1:22-23 :”S`au fãlit cã sînt întelepti, si au înebunit;si au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într`o icoanã care seamãnã cu omul muritor, pãsãri, dobitoace cu patru picioare si tîrîtoare.
    Omul estecreeat de Dumnezeu si prin pacat a pierdut legatura cu creeatorul Sau. Legatura cu Dumnezeu omul o poate reface prin pocainta , dar in loc de pocainta se inchina unei icoane care nu are nici o legatura cu constiinta. Pocainta are insa legatura cu constiinta.
    4.Icoanele sunt simple obiecte fara putere pentru sufletul omului, de aceea Dumnezeu a pronuntat osanda asupra celor ce asteapta efectul benefic pentru sufletul lor. Cum ar putea lucrurile materiale (pictura,sculptura) indiferent pe cine se zice ca or reprezentasa poata ajuta partea spirituala a omului. Judecatori 6:28-31 :”Cînd s`au sculat oamenii din cetate dis de dimineatã, iatã cã altarul lui Baal era dãrîmat, parul închinat idolului deasupra lui era tãiat; si al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit.Ei si-au zis unul altuia: ,,Cine a fãcut lucrul acesta?“ si au întrebat si au fãcut cercetãri. Li s`a spus: ,,Ghedeon, fiul lui Ioas, a fãcut lucrul acesta“.Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: ,,Scoate pe fiul tãu, ca sã moarã, cãci a dãrîmat altarul lui Baal si a tãiat parul sfînt care era deasupra lui“.
    Ioas a rãspuns tuturor celor ce s`au înfãtisat înaintea lui: ,,Oare datoria voastrã este sã apãrati pe Baal? Voi trebuie sã -i veniti în ajutor? Oricine va lua apãrarea lui Baal, sã moarã pînã dimineatã. Dacã Baal este un Dumnezeu, sã-si apere el pricina, fiindcã i-au dãrîmat altarul“.
    5.Imaginea din icoana nu poate face slujba dintre Dumnezeu si om prin mijlocire .
    1Tim 2:5-6 :”Cãci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos,care S`a dat pe Sine însus, ca pret de rãscumpãrare pentru toti: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenitã,…”
    1Ioan2:1-2 :”Copilasilor, vã scriu aceste lucruri, ca sã nu pãcãtuiti. Dar dacã cineva a pãcãtuit, avem la Tatãl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceste: Paraclet, adicã apãrãtor, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihãnit.El este jertfa de ispãsire pentru pãcatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi.”
    Cea mai oribila defaimare (profanare) a Numelui Domnului Isus Cristos este ai inlocui mijlocirea Lui pentru noi cu picturi, creeatie a unor oameni de arta. (1Tim6:16 : “…singurul care are nemurirea, care locuieste într`o luminã, de care nu poti sã te apropii, pe care niciun om nu L -a vãzut, nici nu -L poate vedea,si care are cinstea si puterea vecinicã! Amin).

  8. Botezul copiilor mici este tot una cu baita pe care le-o facem atunci cand trebuie facuta. Copii mici nu inteleg ce se intampla cand sunt botezati si nici nu stiu ce este aceea sa fi botezat in apa, ca raspuns la porunca Domnului din Matei 28:19, “Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”.

    Botezul este identificarea noastra cu moartea lui Isus – intrarea in apa – cu ingroparea lui Isus – afundarea in apa, pentru ca a boteza inseamna “imersiune”, nu stropire – si cu invierea Sa – adica iesirea din apa. Aceste trei faze din cadrul botezului sunt simbolice si ele nu sunt mantuitoare. Credinta este cea care produce mantuire in sufletul unui om: Romani 10:9, 10 – “Daca marturiseÅŸti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morÅ£i, vei fi mantuit. Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire”

    In timpul istoriei, multi Parinti Bisericesti, printre care si Augustin – care este considerat un sfant in anumite cercuri religioase – au dedus ca anumite pasaje precum Faptele Apostolilor 16:15 (un singur exemplu dau), unde scrie ca Lidia a fost botezata, “ea si casa ei” – in limba greaca apare termenul “oikos” care inseamna rudenie, casa (ca locuita), templu, ceea ce poate implica intreaga familie, ca in acest pasaj au fost botezati si copii din acea casa. Problema trebuie luata in context si se poate observa chiar si prin ochii celui mai necitit om ca Domnul Isus cand i-a trimis pe ucenicii Sai ca sa predice Evanghelia, El le-a dat putere si le-a spus sa boteze pe cei ce vor crede in Numele Lui. Ioan Botezatorul de asemenea predica mai intai pocainta ca act initial al omului apoi el purcedea sa boteze.

    In aceasta situatie un prunc, un copil, oricat de mic ar fi el, chiar daca ar stii sa vorbeasca, daca el nu dadea semne de acceptare a adevarului predicat – prin care se naste credinta in om – in nici un caz nu era botezat de ucenici, cu atat mai putin de Ioan Botezatorul. De ce credeti ca in Scriptura nu este mentionat specific faptul ca s-ar fi fost botezati copiii mici? Oare era un lucru prea greu pentru Dumnezeu sa mentioneze autorului care a scris carta Faptele Apostolilor sa scrie acolo clar si raspicat faptul ca pruncii au fost si ei botezati?

    Nu scrie oare in Scriptura ca nu este alt mijlocitor intre Dumnezeu si om decat Isus Hristos? Atunci care ar mai fi rostul unui nas ca sa aiba el dreptul sa spuna da in locul unui prunc care nici macar nu stie cum il cheama si nici sa vorbeasca, dar sa mai si creada?

    Botezul copiilor mici nu numai ca este inutil, ci si nescriptural. Daca ar fi fost asa, in mod sigur ca s-ar fi fost specificat. Pentru cei care sunt mai suspiciosi, ii rog sa citeasca scriptura unui copil mic si sa il intrebe daca a inteles ceea ce i-a citit. Apoi sa verifice daca exista in el dorinta de a fi intr-o relatie personala cu Isus Hristos – caci altfel cum ne-am putea identifica cu El? Cred ca nu degeaba spune Apostolul Pavel in Galateni 2:20 – “Am fost rastignit impreuna cu Hristos, s traesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.

  9. Mai Mihai daca tot sari cu gura ca esti mare crestin, ce is cu vorbele alea pline de ura, disgratie fata de cei care tu ar trebui sa ii iubesti, oare nu asta te invata la Ortodoxi, sa iti iubesti aproapele (se pare ca tu esti lupul in blana de oaie, de ca re vorbeai). Esti pe langa rau

  10. Estera nu are rost sa te inhami in discutii de genul acesta, disputele de tip “care are dreptate” nu cladesc deloc, mai ales pe cei care o tin tare pe a lor. lasa-l pe Domnul sa ne lumineze pe fiecare, iar pe Mihai poate il lumineaza Sfata Marie(Mare…Mica, Constatin sau Elena si restul celor morti la care se roaga si se inchina fratii nostri crestiinii ortodocsi plini de ritualuri si superstitii)
    …dar poate ma insel si Mihai intradevar nu este condus de superstitii si ritualuri, poate el chiar nu pupa icoana rece pusa la altar, daramite sa se inchine si sa-si faca cruce in fata ei. poate el chair nu este fratele ortodox care se imbulzeste in a atinge si a pupa ramasite dintr-un cadavru sau sa fie printre cei care se calca in picioare ca sa duca acasa in noapte de inviere un pic de paine stropita cu vin…

    asa ca, imi cer scuze Mihai in numele tuturor sectantilor care citim din brosura sectara pe care noi astia sectantii o confundam cu Biblia…
    rusine noua parazitilor sectanti
    rusine mie apostat tradator ce sunt…

  11. Doare adevarul?

    Sectantule ,iti inteleg oftica, era evident ca te zgandare mesajele mele…un motiv in pus sa le postez.

    Mai Grivei, deocamdata nu mi-am propus sa-ti distrug “credinta”sectara.

    Esti deja distrus.

    Asta s-a intamplat chiar in clipa in care ai acceptat sa te asociezi la erezia baptista.

    Sectarel din moment ce tu ti-ai murat creierul in zoaiele sectare, este natural sa pui botu’ la mizeriile servite de pseudo-teologii si pseudo-istoricii eretici.

    Sunteti niste dobitoace fara identitate, material brut, usor de modelat in mainile unor “guru” de genul lui Benny Hinn, Kerny Thomas jr,Reinhard bonnke, Ted haggard sau scroafa Becky Fischer.

    Sectantule Grivei, te-ai dovedit exact ceea ce intuiam, adica zgura, balast.

  12. Andrei (AM)

    Te rog inca odata sa folosesti un limbaj adegvat acestui site. Daca limbajul continua sa fie atat de abuziv, nu iti vom mail permite sa comentezi pe acest site.

    Multumesc pentru intelegere

    Cu stima si respect
    Cosmin Pascu

  13. Sectantule, tare plin de sine te mai crezi. Iar esti intr-o grava eroare,eu uu mi-am formulat discursul avand ca motivatie prozelitismul (cum e cazul tau si a restului de tradatorilor de neam).

    Eu nu insel lumea, nu aburesc pe nimeni cu tot felul de trucuri asa cum ai invatat tu de la benny hinn.

    Nu am facut decat sa imi manifest dispretul la adresa Iudelor ce si-au dat credinta in schimbul iuluziei vandute de secte.

    Sectantule, nu mi-am propus sa fiu “ales” de cineva, in schimb mi-am propus sa nu ajung ca tine.

    Apostatule, nu sangele penticostal, mormon, adventist sau yehovist a curs pt biblia care o ai in mana.

    De unde ai tu Biblia aia?

    Ai imbibat tu pamantul cu sange ca s-o aduci pana in anul 2000 si sa dai tu sfaturi de credinta?

    De ce Noul Testament …are 27 de carti…si nu mai multe,sau mai putine?

    Cine a hotarat..care carte este CANONICA…si care este APOCRIFA?

    În vremurile Bisericii Primare existau câteva duzini – probabil câteva sute – de scrieri creştine care se vroiau apostolice, dar care, în cele din urmă, au fost respinse de către EPISCOPII Biserici din primele sec şi au fost excluse din canonul Noului Testament.

    Altfel spus, de unde tupeul acesta din partea unor oameni fara radacini, necunoscatori ai istoriei, care neaga tot ceea ce i-a precedat, avand pretentia absurda ca ei sunt mari “talcuitori” de Scripturi?

    Mai baieti, puneti mana pe carte, lasati forumurile si documentati-va serios.

    Daca, asa cum afirma multi istorici protestanti sau neoprotestanti, Biserica secolului al patrulea era deja “corupta”, ce încredere mai putem avea în canonul Noului Testament?

    Adevarul este ca aceeasi Biserica care ne-a lasat canonul Noului Testament, aceeasi Biserica care ne-a lasat Crezul si învatatura clara despre Sfânta Treime si natura lui Hristos, este Biserica care folosea icoane, care avea episcopi si patriarhi, si care cinstea pe Fecioara Maria.

    Cum poate un neoprotestant accepta autoritatea Noului Testament daca respinge Traditia Bisericii care ne-a dat canonul Noului Testament?

    Daca acei episcopii din secolul patru erau “idolatrii” pentru ca acceptau icoanele, de ce sa acceptam canonul Noului Testament pe care ei l-au stabilit?

  14. Icoanele sunt originare, chiar de la apostoli… si faceau parte inca din secolul 1 in Biserica Primara.
    faceti o vizita la Constantinopol, atena…sa vedeti unde se rugau primi crestini..uite o dovada…mergeti voi cautati, vedeti si convingeti-va faceti o vizita la Greci.,….chiar daca la romani se atesta icoanele in sec.4, in biserica primara, ele existau deja.
    Deci la noi chaiar daca sunt atestate mai tarziu, la greci si romani ele existau deja…
    Povestea icoanelor începe încă din timpul vieţii Domnului Hristos, Care i-a dăruit regelui Abgar al Edessei imaginea Chipului Său, întipărită pe o năframă. Apoi, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca a pictat chipul Maicii Domnului… Apostolii ne-au lăsat mărturie nu numai ceea ce au auzit, ci şi ceea ce au văzut: Chipul Domnului, al Maicii Sale şi chipurile apostolilor.
    Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, primul iconar
    Sfântul Apostol Luca a fost grec şi s-a născut în Antiohia Siriei. I-a plăcut să înveţe şi a ajuns un doctor renumit. Dar L-a întâlnit pe Domnul Hristos şi a lăsat totul ca să-L urmeze. După Răstignirea Domnului, pe când mergea cu Cleopa spre Emaus, li S-a arătat Domnul. După porunca Sa, Sfântul Apostol Luca a propovăduit Evanghelia la multe popoare, singur sau împreună cu Sfântul Pavel. A umblat prin Beoţia, în Italia, la Roma, în Egipt, în Macedonia şi în Dalmaţia, întorcându-i pe mulţi la credinţă. A scris a patra Evanghelie şi Faptele Apostolilor.
    Sfântul Apostol Luca a fost cel care a pictat prima oară chipul Maicii Domnului, cu Pruncul în braţe. Fecioara Maria i-a binecuvântat opera: „Darul Celui ce S-a născut din mine să fie cu această icoană!“. Numele ei este Hodighitria sau „Călăuzitoarea“. Icoana i-a dăruit-o Apostolul lui Teofil, stăpânitorul Antiohiei. După moartea lui Teofil, icoana a fost dusă la Ierusalim, de unde a ajuns la Constantinopol, la Vlaherne, dată în dar de către împărăteasa Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr, Sfintei Pulheria, sora împăratului. Icoana a făcut multe minuni, apărând, de-a lungul vremii, deseori cetatea de năvălitori.
    Tot Sfântul Apostol Luca a mai zugrăvit şi chipurile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

  15. Din pacate tot ce ai scris e adevarat. Dar cand esti pastor probabil e greu sa recunosti asta. Si acum observ cum se incearca sa se ascunda elefantul dupa deget. Rezultatul tot mai multi cauta in alta parte …

  16. Catre AndeiMihai,

    Desi sunt crestin baptist as vrea sa imi cer scuze pentru argumentele puerile pe care unii dintre fratii si surorile mele in credinta le prezinta in dezbaterile teologice cu privire la diferentele dintre bisericile protestante si Biserica Ortodoxa. Desi le inteleg pozitia si subscriu argumentelor biblice postate de unii dintre ei, cred ca oficial, pozitia Bisericii Ortodoxe (pe care tu ai rezumat-o admirabil – trebuie sa recunosc ca am intalnit putini crestini ortodocsi care sa isi poata argumenta intr-un mod ) cu privire la aceste subiecte este

  17. Catre AndeiMihai,

    desi am fost si sunt deranjat de tonul f dur si lipsit de blandete si dragoste cu care ai raspuns acestui articol si comentariilor aparute (Domnnul Isus ne-a invatat ca adevarul trebuie spus in dragoste – asta daca credem ca spunem “adevarul”), vreau sa-ti marturisesc, fara sa te flatez, ca am fost impresionat de modul admirabil in care ai prezentat argumentele Bis Ortodoxe cu privire la aceste subiecte. Desi am avut foarte multe discutii cu diferiti crestini ortodocsi, putini au fost aceia care au stiut sa-mi argumenteze biblic si rational de ce folosesc icoane in inchinare, de ce boteaza copiii mici si care e pozitia cu privire la sfanta traditie.
    Desi sunt crestin baptist as vrea sa imi cer scuze pentru argumentele pe care unii dintre fratii si surorile mele in credinta le prezinta in dezbaterile teologice cu privire la diferentele dintre bisericile protestante si Biserica Ortodoxa. Desi le inteleg pozitia si subscriu argumentelor biblice postate de unii dintre ei, cred ca diferenta majora dintre bis protestante si cea ortodoxa este modul in care privim autoritatea Sfintei Scripturi si modul in care putem obtine mantuirea.
    In Bis Protestante (cel putin in Biserica Baptista din care fac parte) rolul Scripturii este pe primordial, iar mesajul principal al Evangheliei este ca mantuirea este individuala si personala, si se capata prin pocainta deplina de pacate si o credinta neclintita in persoana Domnului Isus Cristos. Mesajul lui Cristos a fost f clar ca daca nu suntem perfecti nu putem intra in Imparatia cerurilor si singurul mod prin care putem sa obtinem perfectiunea este printr-o capitulare in smerenie si pocainta inaintea Crucii lui Cristos si o credinta totala in ceea ce a facut Cristos pt noi.
    Bis Ortodoxa a deraiat de la aceasta proclamare deoarece, in timp, din dorinta legitima de a evidentia sfintenia lui Dumnezeu, a adaugat diferite lucruri pe care un individ trebuie sa le faca pentru a deveni copil de Dumnezeu. Plus de asta, rolul Scripturii a fost inlocuit de traditie si interpretari omenesti asupra unor lucruri care sunt f clare si radicale in SCriptura. Sunt multe de spus pe aceste subiecte, insa as vrea sa te intrebi, daca ar fi ca astazi sa ajungi in ceruri, pe ce baza ar trebui sa te lase Dumnezeu in cerul Sau? Crezi ca pe El il intereseaza din ce biserica ai facut parte si ca ai tinut nu stiu cate traditii si legi?? Ca pana la urma daca nu ai tinut una din nenumaratele Legi din Scriptura, inseamna ca ai incalcat toata Legea!! Cred ca ceea ce va conta este modul in care te-ai raportat tu la Hristos. Daca ai renuntat la a mai incerca sa fii perfect si ai marturisit ca nu poti face nimic fara El si ca doresti sa fii ca El crezand total in divinitatea si umanitatea Lui si in jertfa lui ispasitoare pt tine. Cred ca fiecare dintre noi trebuie sa privim in modul asta lucrurile pt ca atunci vom avea o alta atitudine fata de noi, fata de Dumnezeu si fata de altii. Sa ai o zi binecuvantata!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s