Un preşedinte demn pentru o Românie europeană: o misiune posibilă?


Imagine: Mircea Ro?ca/Mediafax FotoEvenimentele din ultimele luni arat? o degradare accelerat? a autorit??ii tuturor institu?iilor statului ?i instaurarea unui climat de confuzie, vulgaritate ?i violen?? la nivelul întregii societ??i. În condi?iile în care sunt tot mai pu?ine ?anse ca o rezolvare a acestei situa?ii s? vin? din partea clasei politice, o reac?ie din partea intelectualit??ii cu convingeri democratice ?i a societ??ii civile în ansamblul ei devine imperios necesar?.

Un bun prilej îl constituie alegerile preziden?iale din 2009, care reprezint? o dubl? premier? în istoria politic? a României. Vor fi primele alegeri preziden?iale de la integrarea în Uniunea European? ?i vor reprezenta primul scrutin separat de alegerile parlamentare, dup? cinci alegeri în care ele s-au desf??urat simultan. Ne-am fi a?teptat ca în aceste condi?ii dezbaterea public? s? se concentreze pe conturarea profilului ?efului de stat european.

Tr?s?turile definitorii ale acestuia, indiferent c? este vorba de un monarh constitu?ional nesupus votului popular, de un pre?edinte ales de Parlament sau de un pre?edinte ales de popor prin vot direct sunt capacitatea de a fi un arbitru între institu?iile statului sau între acestea ?i societate ?i capacitatea de a interveni în situa?ii de criz? pe baza unui prestigiu moral, conservat printr-o discre?ie autoimpus? în momentele de normalitate.

La posibilit??ile actuale de informare, ?tim bine c? exceptând republica semi-preziden?ial? francez?, care confer? pre?edintelui un statut diferit, ?efii de state din UE chiar corespund acestui profil, pe care îl respect? în mod tacit. Alegerea prin vot direct a pre?edintelui în state ca Austria, Finlanda sau Portugalia, a c?ror istorie a cunoscut ?i traiectorii apropiate de cea a României, nu a f?cut decât s?-l elibereze pe Pre?edintele acestor ??ri de presiunea combina?iilor politice din Parlament ?i, în nici un caz, nu a dus la justificarea unor imixtiuni în activitatea Guvernului, Parlamentului sau Justi?iei prin invocarea temeiului mandatului popular.

Nu altfel stau lucrurile în Polonia, Slovenia sau Lituania, ??ri care au cunoscut dictatura comunist?.
Cum se explic? atunci persisten?a la noi a mitului pre?edintelui juc?tor ?i, mai ales, aprobarea de c?tre o bun? parte a popula?iei a atitudinii unui pre?edinte a c?rui conduit? a sem?nat de cele mai multe ori cu cea a unui ?ef de stat populist – demagog din republicile autoritare din lumea a treia?

Faptul c? în România, datorit? mecanismelor democratice care la limit? func?ioneaz? totu?i ?i datorit? unei remarcabile for?e de rezisten?? a presei, un derapaj spre totalitarism nu pare posibil nu scuz?, ci cu atât mai mult acuz? deficitul de con?tiin?? democratic? în mentalitatea unei p?r?i a electoratului ?i chiar a unor lideri de opinie influen?i.

Cred ca aceast? diferen?? între cum este perceput rolul ?i profilul ?efului de stat în UE ?i în Romania ar trebui s? ne preocupe; ar trebui s? g?sim c?ile prin care s? împiedic?m transformarea emisiunilor din campania electoral? în concursuri de tip „cine ?tie câ?tig?”, pres?rate cu glume nes?rate ?i s? impunem o dezbatere serioas? pe tema rolului constitu?ional al pre?edintelui.

Dac? societatea civil? ar fi avut înc? din anul 2000, când integrarea european? a României devenise o certitudine, disponibilitatea de a prezenta opiniei publice modelul ?efului de stat european ?i for?a de a convinge electoratul, lucrurile ar fi stat altfel ast?zi în România. Din p?cate, o parte a elitei intelectuale a optat pentru modelul „liderului salvator”, anacronic nu numai în Europa dar ?i în raport cu propria noastr? constitu?ie. Incapabili s? preia o responsabilitate politic?, social? ?i chiar intelectual? proprie ?i s? conceap? un proiect na?ional, ace?ti intelectuali au transferat neputin?a lor întregului popor pentru c? liderul autoritar în democra?ie nu este altceva decât expresia ratific?rii prin vot popular a unei umilin?e generale.

Mizeria moral? actual? a societ??ii române?ti s-a propagat astfel de sus în jos si ea pleac? de la faptul c? o mare parte a opiniei publice a acceptat, cu ani în urm?, o neru?inat? manipulare pentru promovarea unor personalit??i compromise în prim planul vie?ii politice.

La dou? decenii de la pr?bu?irea dictaturii comuniste, pr?bu?ire pl?tit? cu sacrificiul vie?ii de mii de români, numai printr-o manipulare sus?inut? ?i tenace s-a putut ajunge la situa?ia în care:
– un personaj care în decembrie 1989 era un nomenclaturist comunist de rangul doi ?i colaborator pe termen lung al Securit??ii ceau?iste s? fie prezentat ca un lupt?tor împotriva comunismului ?i a Securit??ii pe care el însu?i le reprezint? ?i s? fie sus?inut politic ?i moral prin invocarea condamn?rii comunismului printr-un show parlamentar, în condi?iile în care dac? Parlamentul ar fi votat legea lustra?iei promis? cu acel prilej …

Continua aici – sprijinpentrucrin.ro

Acest articol nu este considerat ca a fiind o campanie electorala, ci o directie posibila si unica pentru Romania. Bisericata.com va incuraja publicul roman sa fie informat pentru a vota cu responsabilitate si bun simt.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s