Moş Leonte scrie din nou


mos-grigoreM-a ajuns b?trâne?ea ori eu am ajuns-o pe ea, pân? la moarte m? voi hot?rî care pe care. Nu ?tiu nici dac? mai b?trân?-mi este mintea ori trupul ?i-a l?sat mintea-n urm?-i. ?i dac?-s b?trân ?i am dreptate, n-am dreptate pentru c?-s b?trân: asta s-o ?tie to?i tinerii. Le-a? spune cum am tr?it ?i cum a? mai tr?i dac? mi s-ar spune “înc-o dat?”: r?sari. Dar ?tiu c? nu eu voi fi cel care voi r?s?ri. Am p?strat credin?a str?bunilor mei ?i totu?i credin?a mea nu-i adev?rat? pentru c-a fost ?i-a lor, mai bine a? spune c? a fost ?i a lor pentru c? a fost adev?rat?. Apoi dragii mei, n-am deloc încredere în aceast? credin??, am încredere în ceea la ce se refer? aceast? credin??. O bun? parte din poporul în care m-am n?scut ?i-am p?timit se laud? cu aceast? credin??: ?i r?u fac cu to?ii! Exact la fel s-ar putea l?uda, în loc c? au femei frumoase, cu faptul c? au v?z s? le vad?. Credin?a-i a mea, e la mine pe când Cel în care cred: sunt eu al Lui. Apoi, dac-a? fi avut femeie, nu i-a? fi luat flori pentru c? b?rba?ii iau flori femeilor ori pentru c? b?rba?ii din filme iau flori femeilor: i-a? fi luat flori pentru c?-i plac. A? fi c?utat s? fac toat? pl?cerea ei bun?, ca ea s?-?i g?seasc? pl?cerea în mine. ?i a? fi fost cel mai gelos dac? ?i-ar fi g?sit pl?cerea nu în mine, dar în al?ii. Iar dac? în?elege?i ce îndrug? un mo?neag cu graiul greu, nu v? uita?i la în?elegerea voastr?, dar la ceea ce a?i în?eles. Multe bucurii ne mai r?pe?te aceast? autoexaminare inutil?, cum spunea unul mai în?elept decât mine: dac? m? voi gândi la v?z în timp ce privesc marea, cine se va mai gândi la mare? Dac? ve?i medita la credin?? în timp ce crede?i în Cel Mare, cine-l va mai contempla pe El?

Nu trebuie s? fii mare istoric s?-?i dai seama c? dezbin?rile dintre voi vin din faptul c? v? privi?i credin?a prea mult. Spune?i despre “credin??” c? este dreapt?, ba mai mult, o examina?i atât de profund încât a?i ajuns la concluzia c? vecinul nu are tocmai aceast? “dreapt? credin??”. Eu, om b?trân, nu vreau s? v? suspend discern?mântul în ce prive?te credin?ele, dar vreau s? v? ar?t c? sunte?i ni?te pierde var? dac? nu b?ga?i de seam? mai degrab? c?: El este cel drept. Nes?bui?ilor, credin?a voastr?-i strâmb? pe lâng? cât e El de drept. Când un om ori un popor ajunge s? fie mai impresionat de gra?ioasa mi?care a mâinii care scoate un plic c?ptu?it de bani ?i-i d?ruie?te unui nevoia? decât de gestul în sine de a-l ajuta pe cel nevoia?, când un om ori un popor ajunge s? fie mai impresionat de casa în care a stat mama sa decât de propria sa mam?, spun r?spicat: au aruncat miezul ?i-au mâncat coaja.

Eu m? duc, nu privesc la drum nici la sicriu. Nu voi fi impresionat nici de lacrimile voastre, nici de mine-n drumul meu, ci de El: Premiul meu.

Continua aici…

Bisericata.com – pasim dincolo de cuvinte…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s