Istoria lacrimilor – intro


berlin

In 1989 eram un copil in varsta de doar 10ani. Istoria avea sa-si deschida noile epici inaintea unui copil care se indrepta spre o anumita libertate. Comunismul si influenta acestei forte socialiste nu reusise sa imi viruseze mentalitatea sub care crescusem. La acea varsta (10 ani) nu m-am gandit ca voi deveni un teolog interesat in filosofie si pastorala. Eram doar un copil ce crescuse sub un sistem dur si patat de o violenta cruda. Nu ma gadeam (nici o data) ca voi ajunge sa privesc asupra unui eveniment atat de important. Desigur, copil fiind, am marturist (si eu) o parte din ratiile imperiului socialist, despre care voi impartasi mai multe detalii in partea a doua a din seria de articolelor ce vor urma. In aceste articole voi deschide usile unei emigrari masive, care ne vor ajuta sa intelegem ca mecanismele umane sunt capabile de a distruge identitatea unei natiuni si speranta oamenilor creati de Dumnezeu.

In 9 Noiembrie 1989, Germania avea sa distruga zidurile Berlinului, care separau Estul Germaniei de Vestul acestei tari cuprinse de o istorie sangeroasa si nelipsita de lacrimile usturatoare ale trecutului. Momentul critic, in care zidurile Berlinului au inceput sa fie doborate, incepuseram sa pierd prientenii cu care copilaream timp de cinci ani. (Pentru cititor este esential sa cunoasca faptul ca sub acest sistem socialist, fusesem aruncat intr-o Casa de Copii de la o varsta foarte frageda) Am petrecut o parte considerabila intr-un sat din judetul Brasov, care purta acelasi nume cu prestigioasa marca `Dacia`. In acest sat am trait alaturi de `sasi`, caci aceasta era denumirea acestora. In momentul in care zidurile Berlinului au inceput sa cedeze, prietenia copilareasca avea sa fie inmormantata intr-un trecut istoric deprimant. Prientenii mei, cu care studiam la scoala si cu care ne jucam (si ne bateam), avea sa se stinga. `Sasii`, in sfarsit, au realizat ca se pot intoarce in Germania. Zidurile Berlinului au cazut! Dintr-o data au inceput lacrimile noastre, iar dincolo de zidurile ipocriziei sociale, strigatele libertatii se audeau. Gata, totul se opresete aici! Unii plang amar, iar altii, cu mii de lacrimi, paseau – inbulzindu-se – spre vestul tarii promise. Atat de inuman devenise omul captiv incat caracterul acestuia, pentru cateva zile, numai conta atat de mult. Inaintea eliberarii sale, de sub o tiranie emotionala si fizica, statea o alta tara. Desi ziua mult asteptata devenise un vis real si implinit, dincolo de zidurile Berlinului un alt masacru universal avea sa aiba loc.

Va continua …
Scris de Cosmin Pascu

Bisericata.com – pasim dincolo de cuvinte…

One thought on “Istoria lacrimilor – intro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s