Vedetă la Cambridge, supravieţuitoare în România


thumb_446_x_0_morusanugabrielaDoctori?a Gabriela Moru?anu era dezolat? în ziua interviului: nu g?sea m?car un post de baby sitter pentru câteva zile, o solu?ie disperat?, ?i a venit la întâlnire cu ni?te ochelari fumurii ca s?-?i ascund? cearc?nele dup? o noapte de plâns, când a fost nevoit? s? se împrumute de la p?rin?i, din banii lor de înmormântare.

O ipostaz? imposibil?, s-ar putea spune, pentru o doctori?? care a mai f?cut înc? trei facult??i – ?i nu oricum, ci într-o manier? fulminant?: în mai pu?in de patru ani, la Oxford ?i Cambridge, unde a lucrat ?i cu legendarul Stephen Hawking, savant pus în rând cu Newton ?i Einstein… ?i totu?i avea nevoie urgent de slujba aceea m?runt? de bon?, dac? nu ceva într-una din numeroasele ?i înaltele ei specializ?ri. Când s-a hot?rât s? se întoarc? în România, l?sând ?i un job de sute de lire pe or?, nu se gândea c? va ajunge vreodat? la o cump?n? atât de grea.

Era în 2004: înc? se mai auzeau tobele cu care Guvernul N?stase chema acas?, din autoexil, inteligen?ele române?ti, iar bidinelele propagandistice le colorau un orizont însorit.

ÎN UMBRA VEDETELOR DE HÂRTIE
Deziluzii una dup? alta, nici un contract sigur, o zi de mâine perpetuu incert?; dar ?i a?a, Gabriela Moru?anu se înc?p??âneaz? s? r?mân? în România, mergând pe sârm? deasupra pr?pastiei, când ar putea tr?i f?r? griji în Occident, având ?i recunoa?terea capacit??ilor ei excep?ionale. În Parcul Her?str?u, la o cafenea cu pre?uri scandaloase, povestea ei, dar ?i povestea altor români geniali ignora?i în ?ar?, se tope?te neauzit? în bubuitul difuzoarelor, iar doctori?a, firav?, aproape transparent?, nici nu se observ? printre vedetele care se fâ?âie de la o mas? la alta ca s? fie fotografiate de fotografii gazetelor mondene.

La Cambridge, ea ar fi fost vedeta.
Acolo era românca aceea care i-a propus lui Stephen Hawking un proiect de cercetare, savantul a acceptat-o în echipa lui, iar acum lucrau împreun? în laboratorul construit special pentru genialul astrofizician, cu tehnologie de avangard?, ceva ce nu se mai g?se?te în alt? parte în lume.Nu mul?i au avut privilegiul de a lucra direct cu Hawking. Ea l-a cucerit cu o idee despre care contractul nu îi permite s? vorbeasc?.

Poate spune doar c? e vorba de o cercetare asupra luminii ?i c? rezultatele cercet?rii vor fi aplicate în medicin? peste câ?iva ani, poate doi ani. Atunci va ?ti toat? lumea. Atunci ideea va începe s? produc? ?i bani. Totu?i, nimic nu egaleaz? onoarea de a fi fost doi ani în preajma savantului… nimic, nici o diplom?, nici o Medalie nu se compar? cu acel “Thank you” rece, englezesc, spus de Maestru prin sintetizatorul sofisticat care îi transform? gândurile în sunet.

“Oameni din România mi-au cerut s? intervin la domnul Hawkins ca ei s? ajung? la domnia sa… I-am refuzat, explicându-le c? acest lucru nu se potrive?te cu mentalitatea domniei sale. În România, un lucru onorabil din CV î?i poate aduce uneori mai multe lovituri decât recompense”, spune Gabriela Moru?anu cu dezam?gire.

A BEAUTIFUL MIND
La 3 ani citea, compunea ?i cânta la pian, picta, vorbea fran?uze?te. La 5 ani îl citea pe Shakespeare în original ?i scria ea îns??i piese de teatru. Înv??ase engleza f?r? nici un efort, f?r? profesor, cum avea s? înve?e apoi înc? trei limbi. Mama era casnic?, trebuia s? stea clip? de clip? lâng? ea, aproape c? nu mai f?cea fa?? acelei min?i fl?mânde care parc? înghi?ea totul din jur. De multe ori un copil genial are nevoie de mai mult? aten?ie decât unul cu handicap.

Tat?l era tehnician constructor. I-a cump?rat un acordeon ca s? exerseze digita?ia pentru pian. Când a crescut, i-a cump?rat un acordeon mai mare, fiindc? bani de pian nu avea.

?i 30 de ani a tot strâns bani s? contruiasc? o cas? a lor pe p?mânt. Când casa a fost gata, comuni?tii au demolat-o, iar familia s-a mutat la bloc, în Giule?ti, în trei camere în care nici c?r?ile nu înc?peau. Acolo tr?iesc ?i azi p?rin?ii, octogenari. Din pensia lor o ajut? ?i pe Gabriela, fiica lor prea înalt calificat?, s? poat? tr?i decent în România.

MAREA RUPTUR?
Ca medic oncolog ar fi putut avea un trai f?r? griji. Nu din salariu, ci l?sând s? i se îndese bac?i?uri în buzunar, cum se întâmpl? în România. Îns? a ales cercetarea, domeniu în care inteligen?a ei prodigioas? se putea dezl?n?ui. Institutul Oncologic din Philadelphia a invitat-o s?-?i încheie acolo teza de doctorat, “Receptori hormonali în cancere nonendocrine”. A preferat s? r?mân? la Institutul Na?ional de Cancer din Bucure?ti. Fusese inaugurat în 1989 ?i era dotat cu tot ce era mai bun la acea or? la nivel mondial. Îns? numai în doi ani disp?ruse toat? aparatura, din 1991 nu se mai putea face cercetare.

Gabriela Moru?anu, medic specialist în oncologie ?i cercet?tor ?tiin?ific gr II, cu lucr?ri premiate de Academie ?i publicate în reviste de specialitate din Occident, avea un salariu de 20-25 de dolari ?i era între?inut? în continuare de p?rin?ii ei, de la care mo?tenise idealismul aproape nociv în acele condi?ii.

Continua pe site-ul Jurnalului National

Bisericata.com -pasim dincolo de cuvinte

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s