M-am întrebat de multe ori: ce iese dintr-o lacrim? smerit?? Plâng printre rânduri de cuvinte. Aici m? lupt cu amintiri ?i cu morminte. Cât s? mai stau s? bocet? Când m? voi opri din plânsul distrug?tor? Cine m? va ascult? ca s?-mi aline ghimpele interior? ?tii cine sunt? Ne-am întâlnit de multe ori. Stau lâng? tine, dar nu m? vezi. Sunt din acela?i bloc, dar tu nu m? z?re?ti.
Cu pa?i greoi ?i ochii pl?pânzi, zdrobit? ?i lovit? de încerc?ri, încerc s? m? îndrept spre un loca?, acolo unde fra?ii se întâlnesc. ?i iat?, nici bine nu m-am a?ezat ?i strig?te m-a acuz?. Tu p?c?toas? nai ce c?uta în casa asta sfânt?. Lovit? ?i înjosit? sunt ?i inima-mi atârn?, dar cu team? ?i cu fric?, observ c? cerul m? ascult?. A?a cum sunt la El m? chem?. Ce s? mai spun? De-o parte sunt cuvinte acuzatoare, de cealalt?, cuvinte de eliberare.
O Tat? Sfânt! O cât de mult înv?? plângând! Tu e?ti mai blând, mai sfânt, mai iubitor. ?i-acum, sub strig?te distrug?toare, eu m? ridic cu cuvinte de alinare. Te-am întâlnit, dar nu prin vise am?gitoare, ci prin Cuvântul c?r?ii Tale. Acum m? îndrept spre cas?, nu singur?, ci cu surorile de bra?. Problemele nu au încetat, dar lacrimile s-au spulberat.
Scris de Cosmin Pascu
Cuvintele de mai sus sunt inspirate din viata (plin? de încerc?ri) a unei studente.
ADEVĂRUL UNIC 