Cea mai mare (sau cea mai mica) provocare pentru gandirea ateista? Nu! Ea se naste adanc in inima celui care tanjeste dupa a-L vedea pe Dumnezeu implicat activ intr-o situatie specifica, sau chiar in intreaga viata – a celor care nu vor sa traiasca independenti de Creator.
Poate fi un suspin, dar si un strigat care vine din adancul fiintei umane, al carei ecou loveste cerul de plumb; deseori e doar o soapta ce exprima durerea celui care ar vrea sa urle de bucurie: esti! Unii se framanta pentru Benny Hinn, sau Reinhard Bonke, sau pentru tipul care pretinde ca are un mesaj profetic, sau poate chiar pentru propria lor lucrare, sau propriul gand; altii chiar au o promisiune divina, dar implinirea ei parca intarzie… sau poate asteptarile sunt gresite, iar semnele prezentei divine (desi Dumnezeu este atotprezent) ii surprind ca pe Ilie.
Nu stiu daca Enoh a cunoscut greutatea intrebarii in cei 300 de ani; dar atat cei care vor sa stie multe detalii si nu pot trai fara certitudini si confirmari – cum era Ghedeon, dar si cei care iubesc aventura si misterul, fiind gata sa plece fara o destinatie clara – ca Avraam, cu siguranta prefera confortul prezentei divine.
