Codul bunelor maniere in Biserica


codul bunelor maniereDupa locul de munca si scoala, cred ca pentru majoritatea dintre noi cel mai frecventat loc este Biserica-iar daca nu este asa, ar trebui sa fie inclusa in top3 prioritati. 🙂
Poate crezi ca se afla in contradictoriu cele doua parti ale titlului “codul bunelor mainere ” si “Biserica”-si in gandul tau poate ca spui: “Ce bune maniere in Biserica?! Este Casa Domnului si esti liber sa mergi cum vrei, ca doar El te primeste asa cum esti”-corect! N-am nimic de obiectat. Insa la partea cu “El te primeste asa cum esti” cred, adica sunt 100% sigura ca este vorba despre latura spirituala. Si atunci mai ramane fizicu’. N-am sa fac acum o dezbatere asupra tinutei din Biserica pentru ca sunt altii mai capabili si apti decat mine sa o faca si la urma urmei doar omul se uita la ce izbeste ochiul(asta nu inseamna ca poti sa mergi imbracat/a ca la circ) ;)) . Deci, acest post nu are legatura cu imbracamintea! 🙂

E o binecuvantare pentru mine sa pot sa spun ca m-am nascut intr-o familie de credinciosi si ca prin Harul Domnului in 24 mai a.c. am facut botezul. Fiind de atata vreme in Biserica, de-a lungul timpului am observat unele lucruri care m-au deranja-nu spun despre fusta prea scurta a vreunei surori sau de nodul simplu sau dublu de la cravata vreuni frate. Ca sa ma fac mai bine inteleasa am sa le iau pe fiecare pe rand-sper sa cuprind cat mai multe.
Cine ce iti iese prima data in cale cand ajungi la Biserica sunt usierii. De multe ori in predicile pastorului nostru, el a amintit faptul ca multi oameni “din afara” au ramas impresionati sau, din pacate cu un gust amar asupra Bisericii prin simpla atitudine cu care au fost primiti de usieri. Nu e cazul de astfel de gusturi amare la noi in Biserica si multumim Domnului de cate ori avem ocazia pentru fratii care s-au oferit pentru acesta slujba. Sa sti ca nu e atat de usor pe cat pare sa stai la fiecare serviciu in holul Bisericii, sa oferi buletinul duminica, insotit de un zambet primitor si de o urare de bun-venit sau de o binecuvantare.

Trecand din holul Bisericii in sala esti intampinat de surorile cu ordinea. La fel ca si usierii si ele afiseaza un zambet primitor si iti cauta un loc potrivit unde sa te asezi. Ba cate odata te mai si intreaba unde ai prefera sa stai-frumos din partea lor si apreciez asta :). Toate bune si frumoase…ti-ai gasit un loc, te-ai asezat si astepti sa inceapa programul, asta daca nu cumva ai intarziat. O fraza din codul bunelor maniere spune asa: “Cand ai o intalnire in oras cu o persoana, totdeauna sa sosesti cu 10 minute mai devreme, niciodata cu un minut mai tarziu.” Adaptat pentru situatia de fata ar suna cam asa: “Cand ai intalnire la Biserica cu Domnul Isus, intotdeauna sa sosesti inainte de inceperea programului, niciodata cu un minut mai tarziu”. Daca pentru o simpla intalnire in oras ai fi in stare sa fi prezent cu 10 minute mai devreme, Domnul nu merita cu mult mai mult de atat? Punctualitatea trebuie sa te caracterizeze…si nu numai cand e vorba de Biserica ci in cele mai minore situatii.

Incepe timpul de lauda si inchinare…toata lumea sta in picioare, canta, se inchina, cand de-odata simti ca “te i-a cu statu’ jos”. Sunt unele situatii de exceptie (de ex: surori bolnave) care trebuie intelese de cei din jur, insa tu..tanar in floarea varstei, sanatos si puternic, din prea multa comoditate te asezi. Urat din partea ta! Si hai sa-ti spun de ce: nu stai in picioare pentru trupa de lauda si inchinare, sau pentru pastor, sau pentru oricine altcineva din Biserica, ci pentru Domnul – e un semn de respect! El a fost in stare sa rabde pentru tine batjocura si dispret..si tu nici macar sa stai in picioare nu poti?!

Se canta prima cantare si a doua si urmeaza o rugaciune. Macar acum ai bunul simt sa te ridici si sa te rogi…dar de multe ori nici macar asta nu faci. Ba inca mai ai si tupeul sa ii deranjezi pe cei din stanga si din dreapta cu foiala ta. Daca ai “nenorocul si proasta sansa” de a sta langa un nespiritual ca si tine, poti compromite timpul de lauda si inchinare al celor din jur. Razi, chicotesti, arati cu degetul spre fratele care are un timbru vocal mai puternic in rugaciune, te enerveaza sora care s-a pus pe genungi cand toata Biserica se roaga(mai putin tu) in picioare.

Spre bucuria ta, se termina si timpul de lauda si inchinare, poti sa te asezi in scaunul confortabil si sa incepi sa critici–>prea putini la cor, prea sus gama cantarii pe care a cantat-o sora fara batic, prea slab pianistul, prea tare tobele, prea intarziata proiectia…si te miri de ce nimicuri si minoritati mai gasesti sa te legi. Inainte de “a taia si spanzura” gandeste-te ca nimic din ceea ce vezi si auzi acolo NU e pentru tine. Asadar, cu ce drept faci asta? E pacat, sa sti!

Si totusi, nu te opresti aici. Ipocrizia si slaba maturitate spirituala de care dai dovada te imping la gesturi “extreme”. Incepe predica. Spui in sinea ta ca jumatate de ora te vei plictisi…asa ca scoti pachetul de guma si inevitabil, incepi sa morfai cu nerusinare. Si tot nu-ti ajunge…te uiti la ceas si vezi ca au trecut doar 10 minute. Din plictiseala si aroganta, scoti din buzunar telefonul de ultima generatie care cauti sa il perinzi prin fata cat mai multor ochi, “ca sa vada surorile” ca tu ai…si incepi sa butoneeeeezi si butoneeeezi pana cand te saturi, sau mai stiu eu ce gasesti mai interesant de observat. Arunci inca odata privirea la ceas, mesteci flegmatic guma care de cateva minute o ai in gura si schimbandu-ti pozitia pe scaun, parca ai vrea sa ii dai de inteles predicatorului: “Hai frate, nu mai termini odata?” . Si parca numa’ in ciuda sa iti faca, de la timpul initial pe care chiar il precizase de 30 de minute se ajunge la 45 de minute. Ai ajuns la culmea plictiselii-sa nu spun a disperarii-dar, ca si soarele dupa nori iti revine fericirea pe chip si sclipirea din ochi cand se anunta ultima cantare urmata de rugaciunea de multumire.
Te ridici in picoare cu un aer de superioritate si arunci priviri arogante celor din jur care s-au simtit bine la Biserica si vor pleca cu ceva in inima de acolo.

Te fastacesti pana se termina si ultima rugaciune si “cu Harul si Pacea Domnului” te indrepti cu cea mai mare viteza spre iesire. Dar nu poti iesi atat de repede pe cat te astepti. In fata ta sunt surori si frati mai invarsta care au nevoie de un timp mai indelungat pentru a iesi din Biserica, poate chiar si de ajutor-dar tu nuuu, esti comod si nu te sfiesti sa ajuti. Plus de asta sunt si copii care tocmai ce au iesit de la Scoala Duminicala si cauta sa ajunga cat mai repede la parinti si nu-i condamn-sunt copii: se imping, rad, se joaca-dar si aceste sunt admise in limita bunului simt. Aminteste-ti ca si tu ai fost copil si poate ca pe vremea aceea nici macar nu erai in Biserica, ci duminica de duminica bateai mingea in fata blocului sau aveai alte activitati…De tinuta am spus ca nu ma leg, dar totusi as vrea sa fac o observatie: dai dovada de un simt estetic de proasta calitate daca vi la Biserica imbracat cu trening si in picioare ai o pereche de adidasi stralucitori de-ti iau ochii. Te gandesti ca daca si-asa nu vei fi atent la nimic din program, macar sa iti poti admira incaltamintea. Asta am scris-o ca si o parere strict personala, dar cred ca sunt mai multi care impartasesc acest sentiment. Dar asta nu va afecta in nicun fel modul meu de inchinare din Biserica. Totusi, hai sa fim realisti: nu mergi la sala sau la antrenamente! Sper ca cei care sunt in masura sa ia atitudine si sa atraga atentia celor in cauza. In fine…sa revenim. 🙂

Pana acum am tratat lucrurile din perspectiva participarii la program ca si “spectator”. Credeti ca la cei din fata nu este nici-un gram de fatarnicie? Sa dea Domnul sa nu fie, dar, din pacate, sunt intalnite si astfel de cazuri. Un exeplu ar suna cam asa: “O sora din trupa de lauda si inchinare este foarte contrariata de faptul ca vocea ei nu se aude; ba inca mai si face semne disperate sunetistului ca microfonul ei nu merge. Sunetistul,ca sa o impace si sa poata canta in continuare da volumul microfonului mai tare. Dar urmeaza partea a2-a, cand toti ceilalti membrii din trupa se simt dominati de voca surorii cu pricina-si saracul sunetist, “le da la toti volum” ca sa se auda…si totul a pornit de la un simplu: “nu m-aud, da mai tare!” “. Nici cei cu instrumentele nu se lasa mai prejos: “Fratele de la tobe, bate cu toata puterea, iar cel de la chitara bass da si el mai tare, sa se auda…si asa, toti pe rand de la voci pana la ultimul instrument–se aud de parca ai fi la un concert-pana si acolo toate sunt facute cu cap”. Stati putin fratilor! Unde ajungem? Nu suntem la discoteca, dar acest sentiment se creeaza din pricina faptului ca fiecare vrea “sa se faca auzit”. Ce mai lipseste?–putine efecte speciale-fum, lumini, lasere-si miscare scenica. Ziceam cu cateva paragrafe mai sus ca nimic din ceea ce se intampla intr-o Biserica nu se face pentru tine…ci tot ceea ce se desfasoara acolo e menit pentru ca Domnul sa se simta bine in mijlocul celor ce-L slujesc”.

Sper ca nu trebuie sa spun faptul ca tinerii si copii ar trebui sa cedeze locul fratilor si surorilor mai in varsta-e de la sine inteles. Daca faci lucrul acesta in autobus, cu atat mai mult trebuie sa il faci si in Biserica. Acest aspect nu tine atat de mult de bunele maniere cat de cei 7 ani de acasa. :p Mai sunt unele situatii cand intr-o predica sunt spuse anumite “glume crestine”-nu se cade sa razi cu gura pana la urechi…poti schita un zambet larg, dar sa nu razi in hohote, oricat de mult ti-a placut gluma! Ceea ce voi spune in continuare vizeaza o multime de persoane!!! Cand toata adunarea ramane in picioare dupa ultima rugaciune si se fac anunturile pentru buna-desfasurare a programelor din Biserica locala–aproape ca nu mai poti intelege nimic! Toata lumea vorbeste, se imbraca, se pregateste de plecare, rade-nimeni nu mai asculta nimic. E jenant! Pastorul de la amvon vorbeste si tu ai cu totul alta treaba decat sa-l asculti. Adunarea nici macar nu s-a terminat! Ai patit vreodata sau ai de spus ceva unei multimi relativ mare de oameni si aproape nimeni sa nu te bage in seama? Ce sentiment ai atunci? Cam aceleasi il incearca si pe vorbitorul de la amvon care simte ca nu ii mai este acordata atentia ta.
Daca tot ceea ce am scris a fost la genul masculin, sa nu credeti fetelor sa voi sunteti mai bune decat baietii. Si voi mestecati guma, trimiteti mesaje in timpul programului, iesiti afara la colecta pentru a va etala noua imbracaminte si multe altele…le stiti voi mai bine (fiecare cu-ale ei/lui) 😉 .

Am scris toate acestea pentru ca si eu, candva mestecam guma, butonam telefonul in geanta si desi simteam privirile unor frati si surori indreptate asupra mea, parca cu si mai multa incapatanare continuam. Sa-mi fie rusine! Dar acum, cand vad ca altii fac la fel cum faceam eu ii inteleg pe cei care se uitau la mine cu priviri mustratoare si cu scopul de a ma indrepta.
Sunt sigura ca ar fi fost mai multe de spus, dar vorba aia “ce-i prea mult strica” ;)). Deci ma opresc aici. Daca ai si tu in comportamentul tau reactii care nu ar trebui sa fie, corecteaza-le si fi un exemplu pentru cei din jur! 🙂

Scris de Denisa
Sursa, crestin3d.net

2 thoughts on “Codul bunelor maniere in Biserica

  1. ar trebui ca toti sa ne vedem de noi, sa nu ne uitam atat de mult in jur fiecare sa se cerceteze pe el ca toti avem greseli. Nu e bine cum e la noi in biserici e adevarat dar Domnul sa lucreze amin

  2. Da aveti dreptate, dar nu este peste tot asa. Sunt de acord si cu Linwd, dar nu pot trece cu vederea anumite lucruri care ies in evidenta chiar daca nu dorim sa le vedem, si atunci trebuie sa le spunem cu blandete asa cum ne invata si apostolul Pavel in 2Timotei 4:2, ca sa propovaduim si staruim Cuvantul lui Dumnezeu, dar sa si mustram si sa indemnam cu blandete si invatatura, iar in Tit 2:15 sa mustram cu putere.In Romani 12:2 ne spune ca sa nu ne potrivim chipului veacului acesta, iar in 1 Ioan 2:15-17 sa nu iubim lumea si sa nu fim ca cei din lume, dar in multe biserici au intrat obiceiuri din lume chiar si prin imbracaminte ( uni vin chiar cu papuci cu picioarele goale ca la plaja), multe femei vin cu fuste scurte sau despicate, nu poarta nimic pe cap sau doar o bentita, de ce nu se rad pe cap? 1Corinteni 11:4-13, si sunt multi tineri cu parul lung 1Corinteni 11:14 si multe tinere si femei cu parul scurt 1Corinteni 11:15. Aici cand apostolul Pavel spune ca parul i-a fost dat ca invelitoare a capului, se refera la invelitoare ca si podoaba a capului femei iar in versetul 6 cand spune sa se inveleasca daca nu sa se tunda sau sa se rada se refera la invelirea capuluidin care face parte si parul ca semn de cinste pentru barbat si pentru Domnul Isus Hristos care este capul barbatului, iar barbatul capul femeii si Dumnezeu capul lui Hristos (versetul 3). Un alt motiv mai este si din cauza ingerilor Geneza 6:1-4. Nu mai spun cum sa vada cei din lume ca suntem lumini (Matei 5:14), (Domnul Isus este lumina lumii (Ioan 8:12)si daca il avem pe Domnul Isus in noi atunci trebuie sa se vada si lumina din noi), daca nu se vad schimbari si sunt in ton cu lumea ca sa spun asa? Sunt multe de spus dar ma opresc aici. Domnul sa ne binecuvanteze si sa ne dea intelepciune ca sa deosebim binele de rau si sa ne dea putere sa luptam impotriva la tot ce nu este desavarsit astfel incat sa ducem o viata plina de evlavie, smerenie si sfanta adica despartiti de pacat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s