“Lângă mine au murit 129 de oameni”


Iancu TIancu ?uc?rman s-a n?scut de dou? ori: prima oar? într-o toamn?, acum 87 de ani, a doua oar? într-un tren în care fusese încuiat ca s? nu mai ias? viu.

?uc?rman vorbe?te hot?rât ?i prudent despre Holocaust: “Exacerbarea medica?iei are adesea un efect contrar ?i duce la sporirea antisemitismului. Îns? eu, ca supravie?uitor, am o obliga?ie fa?? de cei care n-au tr?it. Trebuie s? spun adev?rul, s? nu tac în fa?a nega?ionismului”. Ca to?i cei care n-au murit atunci când au fost trimi?i s? moar?, are o memorie sensibil?, ca un câmp minat, unde oricând po?i s? dai peste ceva care doare ca o ruptur? de inim?.

Iancu ?uc?rman e a?a cum vorbe?te: hot?rât ?i prudent. Extrem de ordonat, cu o grij? maniacal? pentru detalii, ?i-a împachetat amintirile riguros, în sertare pe care le deschide, f?r? ur?, cu o curiozitate aproape ?tiin?ific?. Iancu ?uc?rman a supravie?uit trenului mor?ii Ia?i-Podu Iloaiei, din iunie 1941. E destul de mult. În vagonul pe care îl nume?te, cu acel sentiment intim ?i absolut pe care îl au oamenii fa?? de nenorocirile din via?a lor, “al meu”, au intrat 137 de oameni. La sfâr?it mai tr?iau doar opt.

Avea 19 ani ?i în acea zi de 30 iunie, cu sim?urile amor?ite, cu ochii închi?i, s-a întâlnit cu destinul. A v?zut, la o margine de vis, o ferm?, lanuri mari de grâu ?i pe el în mijlocul tabloului. A sim?it atunci, ca un poet, c? nu îi e fric? de tine, moarte. A repetat în gând, ca un copil trimis dup? cump?r?turi: “Eu voi ie?i viu din vagonul ?sta. Eu voi ie?i viu. Eu voi ie?i viu…”.

“Eu am ce am cu zidanii”

Istoria asta începe mai devreme, într-un Ia?i în care evreii erau la fel de mul?i ca românii, ?i antisemitismul se preda de la catedr?, cobora în strad? ?i r?nea. Profesorul A.C. Cuza ajungea s? ocupe func?ii-cheie în fragila democra?ie româneasc? ?i perora fanatic împotriva “zidanilor”. Iancu ?uc?rman nu uit?: “A?a vorbea el, cu “z” în loc de “j””. Biografii xenofobilor ar face bine s? fie aten?i: “A.C. Cuza avea o amant? evreic?, ?tia tot cartierul. Când era întrebat de treaba asta r?spundea: “Drag?, eu n-am nimic cu zidovcu?ele, eu am ce am cu zidanii””. Cuzi?tii ?i legionarii (care-?i aveau r?d?cinile ?i trunchiul tot în Moldova) erau o prezen?? constant? ?i agresiv? ?i pe strada lui ?uc?rman, pe S?r?riei, la sfâr?itul anilor ‘30. Familia lor, una de mici burghezi, era o ?int? predilect? ale atacurilor antisemite: “Mereu ne trezeam cu geamurile sparte”.

29 iunie 1941 a picat într-o duminic? ?i într-o atmosfer? încins?, de r?zboi, mirosind a propagand? ?i a gloan?e. “Unde locuiam noi erau 67 de apartamente ?i nu ?tiu dac? în acea curte tr?ia vreun cre?tin. La 8 ?i jum?tate, de diminea??, am auzit ni?te b?t?i în u??. Veniser? dup? noi un poli?ist, un soldat ?i doi civili. Eu, tata ?i înc? o rud? am fost ridica?i”.

Când timpul a fost arestat

O precizare: Iancu ?uc?rman ?tie cât era ora, fiindc? avea un ceas la mân?. Nu mult mai târziu de la acel “8 ?i jum?tate”, un plutonier i l-a smuls: “Las?, jidane, c? tot n-o s? mai ai nevoie de el acolo unde mergi”. Atunci, ceva în tân?rul ?uc?rman a stat, ca un ceasornic. Tat?l i-a spus în idi?, cu o voce ca un resort rupt: “Fie aceasta o jertf? pentru sufletul t?u”. În curtea chesturii, a stat, întins pe jos, pân? a doua zi în zori. Cei care au încercat s? sar? gardul spre cinematograful “Sidoli” au murit secera?i sau au sfâr?it ca în amintirile pe care Leonard Z?icescu le-a dep?nat acum dou? s?pt?mâni în pagina aceasta, cu sufletul în palm?.

Pu?ini, printre care ?i tat?l lui Iancu, au avut noroc: au sc?pat doar cu un bilet de “liber”. Unii, nu mul?i, au primit misiunea de a merge ?i a vesti c? to?i evreii din ora? trebuie s? se prezinte la chestur? pentru a primi biletul. Cine urma s? fie prins pe str?zi f?r? el risca s? fie împu?cat. So?ia lui Iancu ?uc?rman, care p?streaz? ceva din triste?ea unui înger cu vârst?, are o scurt? interven?ie. Glasul ei slab se r?spânde?te greu în apartamentul din Drumul Taberei: “Nou? ne-a zis mama c? mai bine murim în cas?, decât s? mergem la chestur?. A?a am sc?pat”. Era o capcan?: mul?i dintre cei care s-au dus dup? biletul pentru libertate n-au primit decât moarte.

Continua aici
Sursa, evz.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s