Câteva considera?ii pe marginea schimbului de mesaje între Doru Motz ?i Iosif ?on
Despre raporturile lui Iosif ?on cu Securitatea s-au scris si s-au spus foarte multe lucruri, unele adev?rate, foarte multe absolut inventate sau imaginate. Din p?cate, cu cât un om este mai cunoscut, cu atât risc? s? fie ?inta aten?iei, binevoitoare sau r?uvoitoare, a multora.
Iosif ?on este vinovat, cel pu?in în parte, de aceste discu?ii, deoarece p?strarea t?cerii cu privire la o chestiune devenit? public? – a?a cum a fost colaborarea sa cu Securitatea – nu putea decât s? alimenteze suspiciunile celor care îl invidiau, îl antipatizau ori pur ?i simplu îl urau, din tot felul de pricini. Cu siguran??, el va fi avut motivele sale, pe care nu le-a explicat, dar r?mân la convingerea c? aceast? decizie nu i-a f?cut bine nici lui, nici comunit??ii evanghelice din România.
Repet aici ceea ce am mai spus ?i alt?dat?. Consider c? cea mai mare gre?eal? a lui Iosif ?on (?i a altora ca el) a fost aceea c? n-a f?cut public, cel pu?in dup? plecarea din România, faptul c? a semnat cândva un angajament de colaborare cu Securitatea ?i c? apoi a rupt definitiv acea rela?ie (dac? într-adev?r este a?a, ceea ce eu, în absen?a unor dovezi contrarii, tind s? cred). Dac? ar fi f?cut-o, cred c? multe dintre aceste specula?ii ar fi fost evitate.
Nu toate îns?. Exist? un episod din aceast? „epopee” care înc? necesit? clarificare. Iosif ?on afirm? c? dup? c?derea regimului comunist a avut o întâlnire cu colonelul care a orchestrat elaborarea scrisorilor care încercau s? acrediteze ideea c? Iosif ?on ?i-a continuat colaborarea cu Securitatea ?i dup? revenirea lui în biseric?. ?on afirm? ca Paul Negru? ?i Vasile Talo? au fost martori la aceast? întâlnire. Ori Paul Negru? contest? public faptul c? aceast? întâlnire ar fi avut loc, în vreme ce Vasile Talo? tace. Este evident c? cineva minte în aceast? chestiune. ?i cred c? Vasile Talo?, oricât i-ar fi de greu, are datoria moral?, de lider cre?tin responsabil, s? fac? lumin? în aceast? chestiune.
ADEVĂRUL UNIC 
Imi place rationamentul de la sfarsit . Ultimele 3 sau 4 propozitii. Este evident ca cineva minte grav pana la Dumnezeu. Sau minte capital, decisiv, cum vreti.
Si atunci apare intrebarea: de ce Duhu Sfant nu a descoperit si nu a omorat deja pe vinovat/vinovati ca si pe Anania si Safira din Faptele Apostolilor caitol 5.
( am dat locul exact pentru ca aici mai citesc si ortodocsi care nu stiu locurile in Biblie, nu stiu ce si cum )
Eu n u inteleg ce doriti sa spuneti,dar se pare ca razbate din aceste cuvinte,un ton acuzator,daca nu gresesc.
Eu nun cred ca Duhul Sfant a initiat aceasta judecata(este parerea mea).
Eu nu as indrazni sa ma pun o clipa in pielea “Stapanului” (al lui Iosif Ton) si sa-i trag “o mama de judecata”.
Aceasta treaba este doar a lui Dumnezeu si eu cred ca are putere,daca acest frate scump mie, a gresit,sa-l faca sa stea in picioare.
Cine suntem noi ca sa-l judecam intr-un mod public?(pe net mi se pare ca este destul de… “public”.
Vreau sa spun ca nu l-am vazut decat pe net ,deci nu-l cunosc personal.
Si nu mi se pare potrivit sa se comenteze pe net .