“Poate c? prin preajma noastr? se afl? un om tân?r, un om neîncrez?toar în puterile sale, cople?it de gândul mediocrit??ii, gata s? se d?ruiasc? la întâmplare lumii, a?a cum am f?cut-o, rând pe rând, aproape to?i. Dac? i-a? vorbi mai ales lui? Dac? i-a? spune ca într-o scrisoare deschis?:
Prietene, nu e?ti mediocru. Sau, dac? e?ti, nu intereseaz?. Nu te gândi la ce au f?cut al?ii. Gânde?te-te doar c? via?a dumitale este, în felul ei, un prilej unic. Dac? te-am întrebat la început ce crezi despre dumneata, n-a fost spre a r?spunde: cred bine sau cred r?u; ci pentru a-?i aminti, în m?sura în care am dreptul s-o fac, c? trebuie s? te r?zboie?ti ni?el mai mult cu dumneata; c? în dumneata doarme ceva: un om mai interesant decât b?nuiai, sau un cre?tin mai bun decât o ar??i, sau poate un erou; ?i în orice caz doarme un om adev?rat pur ?i simplu. Vezi, nu-l l?sa s? doarm? prea mult”.
“A fi tân?r reprezint? tocmai o pendulare între maximum de certitudine ?i o deplin? r?sturnare a tuturor valorilor. E paradoxul spiritualit??ii tinere s? întruneasc?, într-o aceea?i con?tiin?? de cultur?, dogmaticul ?i problematicul. A sta la capete, a însufle?i prin extreme, e deci propriu omului tân?r. O cultur? care n-are circula?ie la extreme pierde gustul de via??. Spiritul tân?r i-l red?… Aceasta se ?tie, aceasta se ?i laud? sau alteori se imput? omului tân?r. Unui tân?r, adic? insului adânc ancorat în fiin??, a fi i se pare plin de tot atât în?eles ?i rost ca ?i a face”.
A?a scria Constantin Noica tinerilor s?i (Eseuri de Duminic?, Humanitas, Bucure?ti, 1992, p. 89, 99).
Sursa, ora11.wordpress.com
ADEVĂRUL UNIC 
Daca lasam sa doarma prea mult in noi “omul” (potentialul nostru), s-ar putea sa adoarma pe veci….nu e totuna intentia de a face ceva folositor cu infaptuirea propriu-zisa…si, nu trebuie sa uitam: cararea spre iad e plina de intentii bune, dar care, din comoditate, sau, poate, frica, au ramas doar la stadiu de intentie…