Când moartea nu te-anunţă…


Când moartea nu te-anunţă...

Scris de Cosmin Pascu

Cuvântul subiectului afalt în discuţie a devenit un `tabu` pentru societate. În contextul în care trăim, ceasul vieţii (pentru mulţi oameni)  s-a oprit din activitatea sa. Totuşi, într-o lume instantanee şi rapidă, acest fenomen real a devenit un produs al realităţii umane evoluţioniste. Omul, este mult mai descis şi devotat de aspectul inexsistenţei lui Dumnezeu decât de exsistenţa sa proprie. Ce este viaţa? Un simplu proces? Din nefericre acest fenomen se termină cu un act neplăcut pentru omul depăşit de controlul său uman. Înaintea morţii omul realizează că de fapt acesta nu are control aspura vieţii sale. Pentru un evoluţionist sau ateu, neglijenţa îşi schimbă direcţia spre descoperire şi informare asupra necunoscutului.

Un autor respectat în Marea Britianie cât şi în America, experimentează din copilărie aspectul cuvântului ascuns sau nediscutat de societatea secolului XXI. C. S. Lewis, vorbeşte în cartea sa `Surprins de Bucurie` despre experineţele prin care a trebuit să treacă atunci când mama lui a murit de cancer. ‘Odată cu moartea mamei, toată fericirea aceea aşezată, tot ce era liniştit şi statornic a dispărut din viaţa mea‘[1]. Undeva în interiorul său, omul este conştient că atunci când este lovit [neanunţat] de moarte, acesta este mult mai atent la detaliile ce pătrund în centrul fiinţei lui. Într-un fel, dacă veţi citi cartea autorului, veţi descoperi faptul că C. S. Lewis este mult mai pretenţios faţă de dorinţele şi aşteptările sale faţă de acest necunoscut, adică moartea. Autorul doreşte să treacă peste acest obstacol, însă viaţa acestuia este cuprinsă de evenimente ce îl vor readuce la pragul disperării. Pentru autor, moartea era o desfigurare umană, iar dacă ne-am gândi la viaţă, cuvintele autorului ne vor uimi de bogăţia experienţelor vii, ce pot fi trăite doar de o persoană vie. 

Se cade oare, în zilele noastre de zgomot şi rapiditate, să ne întrebăm dacă ne pregătim pentru ultimul moment al vieţii? De fapt, nu avem timp! Autorul ne readuce aminte că procesul morţii este un act necontrolat de om, cu toate că acesta ar dori să ştie când şi cum. În fiecare parte a universului nostru, oameni întâmpină, nealegând, o desfigurare a demnităţii umane. Moartea lucrează non-stop! Uşile marketu-lui ei sunt deschise pentru oricine! Dar în acelaşi timp, viaţa are o finalitate mult mai grandioasă pentru autor.

Vă încurajez să cumpăraţi carte lui C. S. Lewis în versiunea romană, tradusă de Emanuel Conţac şi publicată de editura Humanitas. Emanuel a reuşit să păstreze termenii şi tematica adusă în discuţie de autor. Versiunea romană a cărţii `Surprins de Bucurie`, ne dovedeşte că trebuie să valorificăm telentele româneşti într-un context în care acestea sunt ignorate.    

[1] C. S. Lewis, Surprins de Bucurie, Humanitas, 2008, p 37

Scris de Cosmin Pascu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s