Rugaciunea, mecanism sau realitate?


Rugaciunea nu este o strategie mecanica, prin care dictam Creatorului ceea ce trebuie sa implineasca, etc., ci dimpotriva, rugaciunea este un raspuns bazat pe o discutie anterioara. Aceasta discutie anterioara nu este o interventie umana, prin actiunea caruia persoanjul creat de Creator isi asuma un drept in aceasta discutie. Initiativa acestei discutii ii apartine lui Dumnezeu, deoarece El este Cel care S-a revelat inaintea intregii creatii, si mai presus de toate, prin Cristos, Dumnezeu Si-a revelat exsistenta Sa inaintea omului.

In contact cu Creatorul (si nu cu o icoana)

Puritanii au fost cei care ne-au intordus spre un crestinism efectiv, insa cu acest sistem, o aripa a acestei miscarii moderne au introdus in aceasta structura o forma mecanica, prin care rugaciunea a devenit restrictionata si transferata intr-o pozitie perfectionista, care in practica acesteia si-a pierdut atat pasiunea cat si realitatea rugaciunii biblice. Astfel,  bazele rugaciunii trebuiesc restaurate cu principiile biblice ale Cuvantului lui Dumnezeu. Rugaciune biblica este o discutie, o relatie persoanala cu Creatorul, care prin Cristos, nu s-a revelat intr-o icoana, ci intr-o Persoana relationala si Divina.

Rugaciunea, realitatea Creatorului adevarat

O strategie folositoare pentru a ne reintoarce intr-o relatie personala cu Creatorul, ne atentioneaza si directioneaza spre Psalmii scrisi de diferiti autori. In acesti Psalmi observam complexitatiile si dificultatiile rugaciunii, care nu sunt structurati sau restrictionati de un mecanism modern sau post-modernist, ci de o relatie personala si agitanta, prin care personajul creat de Dumnezeu, se lupta cu egoismul centric si inpersonala. In aceasta relatie omul realizeaza maretia lui Dumnezeu, puterea Creatorului, si mai presus de toate, omul realizeaza ca in comparatie cu Creatorul, acesta este doar un abur sau o stea cazatoare, care fara Creator si Cuvantul Sau, isi pierde exsistenta proprie. Astfel, prin Cristos, rugaciunea este exsistenta! Traim deoarece Dumnezeu este viu! Ne rugam pentruca Dumnezeu este real, adevarat si prezent in creatia Sa. Citeim Cuvantul lui Dumnezeu, deoarece Cuvantul Creatorului este viu si lucrator!

Pentru a observa principiile de mai sus, va invit sa cititi Psalmul 31

Doamne, în Tine mã încred: sã nu fiu dat de ruºine niciodatã. Izbãveste-mã, în  dreptatea Ta! Pleacã-ti urechea spre mine, grãbaste de-mi ajutã! Fii pentru mine o stîncã ocrotitoare, o cetãtuie unde sã-mi gãsesc scãparea! Cãci Tu esti Stînca mea, Cetãtuia mea, si, pentru Numele Tãu, mã vei povãtui si mã vei cãlãuzi.

Scoate-mã din latul, pe care mi l-au întins vrãjmasii. Cãci Tu esti Ocrotitorul meu! În mînile Tale îmi încredintez duhul: Tu mã vei izbãvi, Doamne, Dumnezeule adevãrate! Eu urãsc pe ceice se lipesc de idoli deserti, si mã încred în Domnul. Fã-mã sã mã veselesc si sã mã bucur de îndurarea Ta, cãci vezi ticãlosia mea, stii nelinistea sufletului meu, si nu mã vei da în mînile vrãjmasului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.

Ai milã de mine, Doamne, cãci sînt în strîmtorare: fata, sufletul, si trupul mi s`au topit de întristare; mi se sfîrseste viata în durere, si anii în suspinuri. Mi s`au sleit puterile din pricina fãrãdelegii mele, si-mi putrezesc oasele!

Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocarã, de mare ocarã pentru vecinii mei, si de groazã pentru prietenii mei; ceice mã vãd pe ulitã, fug de mine. Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfãrîmat.

Aud vorbele rele ale multora, vãd spaima care domneste împrejur, cînd se sfãtuiesc ei împreunã împotriva mea, si uneltesc sã-mi ia viata. Dar eu mã încred în Tine, Doamne, si zic: ,,Tu esti Dumnezeul meu!“ Soarta mea este în mîna Ta; scapã-mã de vrãjmasii si de prigonitorii mei!

Fã sã lumineze Fata Ta peste robul Tãu, scapã-mã, prin îndurarea Ta! Doamne, sã nu rãmîn de rusine cînd Te chem. Ci sã rãmînã de rusine cei rãi, si ei sã se pogoare muti în locuinta mortilor!

Sã amuteascã buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrãznealã, cu trufie si dispret împotriva celui neprihãnit! O, cît de mare este bunãtatea Ta, pe care o pãstrezi pentru cei ce se tem de Tine, si pe care o arãti celor ce se încred în Tine, în fata  fiilor oamenilor!

Tu îi ascunzi, la adãpostul Fetei Tale, de cei ce -i prigonesc, îi ocrotesti în cortul Tãu de limbile-cari -i clevetesc. Binecuvîntat sã fie Domnul, cãci si -a arãtat în chip minunat îndurarea fatã de mine: parc`as fi fost într`o cetate întãritã.

În pornirea mea nechibzuitã, ziceam: ,,Sînt izgonit dinaintea Ta!“ Dar Tu ai auzit glasul rugãciunilor mele, cînd am strigat spre Tine. Iubiti dar pe Domnul, toti cei iubiti de El. Cãci Domnul pãzeste pe cei credinciosi, si pedepseste aspru pe cei mîndri.

Fiti tari, si îmbãrbãtati-vã inima, toti cei ce nãdãjduiti în Domnul!

    

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s