Pe cine iubesc si de ce?


“Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau…iar pe aproapele tau, ca pe tine insuti”.

Simplu, dar in acelas timp, extrem de complicat.  De ce?

“Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti!”. OK…dar ca sa stiu cum trebuie sa iubesc pe aproapele meu, trebuie sa stiu exact cum trebuie sa ma iubesc pe mine.
Daca “a doua porunca” din lege ar fi sunat ca si prima( sa iubesti pe aproapele tau din…cu…ar fi fost mai simplu), dar daca pentru iubirea de aproapele ni se recomanda o unitate de masura etalon, inseamna ca pentru a o folosi trebuie neaparat sa cunoastem foarte exact acest etalon, altminteri ne incurcam in el ca majoritatea crestinilor.
Unde am putea gasi in Biblie(ca acolo sant depozitate toate “etaloanele”),masura etalon a iubirii personale…a iubirii de noi? Eu cred ca cu siguranta, doar la Creator, pentru ca numai El care ne-a creat ne cunoste adevaratele valori si adevaratele necesitati la care trebuie sa raspunda iubirea de noi.

Si daca “iubirea de Dumnezeu”, ca si “iubirea de semeni” este reglementata prin Legea morala, inseamna ca si iubirea de noi trebuie sa fie reglementata prin aceeasi Lege morala pentru ca Isus a pus in stransa legatura cele doua “iubiri”,cele doua planuri ale exprimarii iubirii, si neaparat, aici trebuie sa se gaseasca si a treia forma de iubire, al treilea plan al iubirii, “iubirea de noi”.

Dar unde, in Legea morala apare etalonul pentru iubirea de noi…iubirea personala legitima. Daca iubirea de aproapele se regaseste reglementata in ultimile 6 porunci, atunci inseamna ca iubirea de noi se va gasi reglementata neaparat in primele patru porunci.
Crestinii au spus ca primele patru porunci se ocupa cu “iubirea fata de Dumnezeu”, iar celelalte sase se ocupa cu “iubirea fata de semeni”. Dumnezeu nu a facut aceasta departajare niciodata, desi nu as spune ca este tocmai gresita. Gresit este faptul ca nu se observa profunzimea Legii ci se ramane la zona de suprafata: iubind pe Dumnezeu in conformitate cu primele patru porunci din Decalog, asa cum ele au fost date de Creator, noi defapt ne iubim pe noi.

Respectarea acestor patru porunci ne asigura noua o exisatenta in deplina fericire, deplina implinire fizica si spirituala, ne asigura noua confortul existential deplin, punand in evidenta toate valorile umane cu care am fost creati initial. Iubind pe Dumnezeu in conformitate cu primele porunci din Legea morala, noi ne iubim pe noi insine cu o iubire legitima, cu o iubire care poate fi cel mai perfect etalon pentru iubirea de aproapele. Analizati cu atentie fiecare porunca din primele patru porunci ale decalogului si veti vedea ca fiecare din ele raspunde perfect acestui scop de a ne oferi cadrul concret, perfect al iubirii de noi…

Si numai asa vom avea masura deplina, inconfundabila a iubirii de aproapele.
Scris de Gabi Soare, Voxidei forum

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s