Depresia …


depresiapeadevar.jpg

Era o sambata dupa-amiaza perfecta de septembrie. Erau ultimele zile de vacanta, pe cand am iesit mai multi prieteni la o plimbare cu bicicletele, cand unul dintre noi a primit un telefon insistent, in ciuda faptului ca eram cu totii pe biciclete si aproape ca uitasem de telefoane si de tot intr-o zi atat de placuta. Dar imediat, fiind martori la convorbirea respectiva, ne-am dat seama ca ceva era in neregula. Era vorba despre un baiat pe care il cunosteam si tocmai aflam ca s-a sinucis cu o seara inainte. Avea doar 17 ani… Mi-aduc aminte ca am ramas pur si simplu fara cuvinte. Il stiam pe Sorin destul de bine. In gimnaziu de multe ori mergeam impreuna spre scoala, si mai recent, deseori ne gaseam in aceiasi echipa pe terenul de fotbal impreuna cu atli prieteni. Imediat, o multime de amintiri si ganduri ma napadeau: Chiar el? Cum se poate asa ceva? Nu am crezut nici o clipa macar ca ar avea probleme ori motive pentru a alege sa sfarseasca atat de tragic si prematur…

Nici unuia nu ii venea sa creada vestea pe care tocmai o primisem. Am ajuns in seara aceea acasa si incet am reusit sa-mi deslusesc gandurile, dupa socul si valul de confuzie prin care am trecut. Si dupa nenumarate intrebari “De ce?”, am ajuns intr-un final la o alta intrebare pe care mi-am pus-o de data asta mie: Oare le spun destul de des prietenilor mei si celor cu care ma intalnesc zi de zi ca viata lor are semnificatie si valoare? Le reamintesc ca viata lor conteaza si ca sunt iubiti de Dumnezeu si de cei din jurul lor?

Astazi vreau sa imi aduc din nou inainte aceasta intrebare, si sa o aduc si inaintea voastra. Pentru ca realizez tot mai mult ca facem parte dintr-o generatia ranita, si din pacate, o generatie din ce in ce mai ranita.

Multe din ranile noastre se contureaza in case unde parintii isi abandoneaza copiii, fie fizic, fie emotional, si apoi, in cercuri unde acesti copii nu reusesc sa se integreze si nu sunt acceptati. Si astfel multi raman sa se lupte sa acopere aceste rani in diferite moduri, de la cele mai fragede varste. Unii ajung sa aleaga alcoolul, altii relatiile sexuale, altii drogurile, iar multi dintre noi ne plimbam prin ploaie, pentru ca atunci nimeni nu stie ca plangem…

Fac parte din aceasta generatie, si odata cu moartea lui Sorin, am inceput sa vad realitatea ca la tot pasul sunt tineri ca si el, care se lupta cu probleme reale, desi pastrate atat de bine in spatele usilor inchise ale emotiilor umane. Sunt probleme atat de comune incat le trecem prea des cu vederea. Dar ele exista. Depresia in randul tinerilor isi poate avea originea incepand de la cele mai diferite probleme din familie si scoala, pana la esecuri in dragoste, stres, singuratate, teama, boala, criza unei sarcini nedorite, pierderea cuiva drag, si lista ar putea continua.

De aceea cred ca in lumea de azi avem o necesitate si o responsabilitate incredibila de a ne incuraja unii pe altii, de a ne ridica unii pe altii. In egoismul nostru uitam insa atat de usor ca fiecare dintre noi are nevoie de afirmare si de atentie si deseori in rutina zilelor nu reusim sa ne mai privim in ochi unii pe altii. Presupunem ca toti sunt bine si ca toti au lucrurile in perspectiva si in ordine, insa pierdem din vedere valoarea extraordinara a vietii celor cu care interactionam zi de zi si uitam ca fiecare dintre noi avem nevoie sa simtim ca suntem pretuiti macar de cineva pe pamant, ca viata noastra are un rost si o semnificatie.

Am fost provocat si am fost schimbat in acele zile si saptamani ce au urmat, si astazi, dupa cativa ani, cu si mai multa maturitate inteleg ca doar dragostea agape, dragostea celui ce se ofera pe sine asemenea lui Cristos, este simplul raspuns la atat de multe rani adanci pe sufletul oamenilor. Donald Miller spunea ca suntem chemati, ca si ucenici ai lui Cristos, sa ne punem mainile peste ranile acestei lumi, pentru a-i opri sangerarea… Sunt perfect de-acord, si cred ca trebuie doar sa realizam ca aceasta chemare ne priveste si pe noi.

Deseori ii cerem lui Dumnezeu sa intervina si ne rugam pentru salvarea celor deznadajduiti, insa m-am convins ca Dumnezeu asteapta ca prin noi sa intervina si prin noi sa salveze si sa aduca pace si speranta in multe vieti. Cred ca trupul Bisericii pe pamant trebuie sa inceapa sa se miste pentru lucrurile care conteaza cu adevarat. Pentru ca Isus Cristos este vizibil cand trupul Sau pe pamant este vizibil. Stim foarte bine ca Dumnezeu este dragoste si lucreaza in dragoste, si vorbeste in dragoste, dar intelegem atat de greu ca El se *arata* lumii prin dragostea noastra, prin dragostea Bisericii Sale fata de o lume inconstienta de adevarul care ne-a facut pe noi liberi…

Cred ca astazi tot ce trebuie sa facem pentru cei din jur e sa le spunem ceva adevarat intr-o vreme in care tot ce aud in mintea lor si in jurul lor sunt minciuni. Sa le spunem ca Dumnezeu ii iubeste. Sa le spunem despre iertare, despre libertatea de sub povara depresiei, despre bucuria unei vieti noi in Cristos, despre posibilitatea unui nou inceput. Toate aceaste lucruri sunt adevarate si lumea nu stie…

Pierdem atatea oportunitati de a inspira aceste adevaruri in vietile oamenilor… Ratam in fiecare saptamana oportunitati de a arata dragostea lui Dumnezeu si de a le spune oamenilor ca viata lor are pret. E atat de simplu si totusi investim atat de putin in oameni. Un scurt e-mail ar fi deajuns, un sms, un biletel, o vizita scurta doar pentru o vorba buna si o imbratisare. Cum s-ar schimba oare vietile noastre daca doar ne-am reaminti unii altora ca suntem unici pe acest pamant si nimeni nu ne-ar putea inlocui vreodata.

Nu mai putem da timpul inapoi pentru cei care fara nici o speranta nu au reusit sa treaca peste depresii, insa ii putem incuraja pe cei pe care ii intalnim azi in calea noastra. Ii putem incuraja fara un motiv anume, stiind totusi ca nu gresim.

John Maxwell a spus odata ca oamenii sunt tot ce conteaza pe fata acestui pamant, pentru ca Isus a murit pentru oameni, si nu pentru intalniri, bani sau posesiuni materiale. Si daca Fiul lui Dumnezeu si-a dat viata pentru un singur lucru – pentru tine si pentru mine – cu siguranta a considerat ca avem pret in ochii Lui.

Daca oamenii sunt tot ce e mai important pe pamant, ce facem noi ca sa aratam fiecaruia importanta si valoarea pe care o au?

Suntem aici doar pentru a iubi, pentru a oferi speranta celor multi fara speranta. E adevarat ca nu ne sta in putere sa alegem sfarsitul fiecaruia, ori sa luam decizii in locul altora, dar ni se cere sa luptam pentru salvarea oamenilor din viata noastra, sa ne adapostim unii pe altii, sa ne purtam unii altora poverile.

Stiu ca nu vom rezolva toate misterele, si mai stiu ca inimile noastre vor fi zdrobite mereu intr-o viata atat de vulnerabila cum este aceasta, dar implinirea cea mai mare in definitiv, vom descoperi ca e sa ne investim viata si sa ne dam viata putin cate putin pentru cei din jurul nostru, atat timp cat avem de trait pe pamant. Tot ceea ce conteaza sunt oamenii, de aceea lasa-i sa stie astazi ca exista speranta undeva!

Gandeste-te mai mult:

1 Ioan 3:14
1 Ioan 3:16
1 Ioan 4: 7-11
1 Ioan 4:20, 21

Ai stiut ca…

* Este estimat ca 26% din populatia Romaniei sufera de depresie
* Depresia ii afecteaza pe oameni indiferent de varsta, sex, ori statut social
* Doar de anul trecut (2006) pana in prezent in Romania au fost inregistrate 67 de sinucideri si tentative de sinucidere in rindul copiilor din invatamantul preuniversitar
* Depresia netratata este cea mai frecventa cauza a sinuciderilor
* Cei mai multi oameni nu recunosc depresia ca pe o problema reala ci o privesc ca pe o slabiciune sau ca pe un defect de personalitate
* Sinuciderile sunt cea de-a treia cauza a mortalitatii in randul tineri la nivel global
* Depresia se poate trata complet in peste 80% din cazuri
* Obiceiul de a-ti provoca rani prin taieturi pe corp a fost un mister pana cand doctorii si psihologii au inceput sa studieze acest fenomen dupa ce in 1996 Printesa Diana a recunoscut ca si ea trece prin astfel de depresii extreme
* Cei care isi provoaca taieturi fac acest lucru pentru a-si calma intr-un fel durerea psihica printr-o durere fizica. Taieturile sunt solutia disperata pentru a acoperi suferinta din interior.
* Ei cred ca durerea este tot ce viata are de oferit, si prefera o suferinta fizica decat o suferinta launtrica…
* Dar exista speranta!

Articol scris de Flavius Petrisor, http://www.sensunic.ro

6 thoughts on “Depresia …

  1. IMI PLACE MULT CE AI SCRIS ………….AI PERFECTA DREPTATE CATEODATA UITAM CA AVEM PRET SI VALOARE IN OCHII LUI DUMNEZEU SI UITAM CA DUMNEZEU LUCREAZA PRIN NOI!!!!!!!!
    MULTUMESC M-AI INCURAJAT MULT PRIN ACESTE CUVINTE!!11!!

  2. Nu conteaza in ziua de azi cine mai are depresii.E un lucru prea comun.De 2 ani sufar de aceasta “boala” si nimeni nu a reusit nimic,nici psihologul ..si nici somniferele.
    Ii mai pasa cuiva?!Daca sunt atatea victime de ce nu se iau initiative?

  3. da… suntem unici pe pamant, nimeni, nicioddata nu ne poate inlocui. Pentru Dumnezeu suntem unici si ne iubeste pe fiecare in parte….dar… de ce oamenii din jurul nostru, oameni care ar trebui sa fie langa noi si sa ne iubesca… ne parasesc…si nu ne iubesc… unde este iubirea in momentul in care simtim ca ne prabusim, iar cei care ar trebui sa ne prinda nu sunt langa noi…. Asta e cel mai dureros…sa simti ca esti parasit, de omul pe care il iubesti…Pentru mine fiecare zi e o lupta, incerc sa nu ma gandesc la faptul ca iubirea nu exista…oricat de mult am iubit eu, atat de putin am fost iubita… nu cred in iubirea aceea altruista…o iubire in care sa nu astepti si tu iubire, pentru fiecare dintre noi simte nevoia sa fie iubit la randul lui inapoi…insa cred ca cine iubeste mult, mult sufera

  4. e adevarat k depresia ii poate afecta pe foarte multi dar trebuie sa ne rugam mult lui dumnezeu si prin el vom trece prin toate.mai ales dak pierzi pe cineva simti k viata nu mai are sens kmai bine nu te nasteai k mai bine mureaitu decat tatal tau sau mama ta sau orice persoana apropiata la care ai tinut dar timpul le rezolva pe toate dak ai langa tine persoane potrivite care sa te intareasca

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s