Ipocrizia homofobiei si patologia homosexualitatii
Crestinii de azi par sa fie socati de imoralitatea sexuala. De cate ori auzim termeni ca: homosexualitate, adulter sau prostitutie sarim ca arsi si ne intrebam: “Cum au putut sa faca asa ceva?” Nici nu trebuie sa mergem mai departe de scandalul legat de pastorul american Ted Haggard, presedinte al Asociatiei Nationale a Evanghelicilor din SUA si luptator aprins impotriva homosexualitatii, care s-a dovedit de curand a avea el insusi tendinte homosexuale, motiv pentru care a fost nevoit sa-si dea demisia din functia de pastor al bisericii New Life din Atlanta.
Acesta nu este, bineinteles, singurul exemplu de acest fel, ne atentioneaza James Beck si Bruce Demarest in The Human Person in Theology and Phychology (Kregel Publications, Grand Rapids, Michigan, 2005, pag. 383). Cei 2% dintre preoti care sunt pedofili si ceilalti 4% care sunt efebofili (adica au o atractie sexuala pentru adolescenti sau baieti trecuti de pubertate), precum si numarul tot mai ridicat de comportamente sexuale necorespunzatoare ale persoanelor aflate in functii inalte de conducere ne spun ca atitudinea cea mai potrivita in fata unor asemenea evidente nu este una ipocrita, de judecare si de ostilitate, ci de recunoastere, in umilinta, a faptului ca in ochii lui Dumnezeu nu exista in primul rand homosexuali si heterosexuali, ci mai degraba pacatosi si ca Cristos a murit pentru toti.
In Old Testament Template Landa Cope observa aceeasi tendinta de a considera ca moralitatea sexuala reprezinta norma, in timp ce imoralitatea sexuala reprezinta devianta de la norma (The Template Institute Press, Burtigny, Switzerland, 2006, pag. 103). Dumnezeu pare sa nu fie socat de faptul ca fiintele pe care le-a creat dupa chipul si asemanarea Lui au ajuns, in urma caderii in pacat, sa fie ispitite de a avea relatii sexuale cu aproape oricine si orice. Cum altfel s-ar explica lista care se intinde de-a lungul a douazeci de versete de interdictii in ceea ce priveste relatiile sexuale (vezi Levitic 18:5-24)? Nu ar fi putut Dumnezeu foarte simplu sa interzica orice relatii sexuale in afara casatoriei, observa mai departe Landa Cope, scurtand in acest fel lista la o singura interdictie? Cred ca motivul pentru care nu a facut asta a fost ca in primul rand sa ne faca constienti cu privire la natura noastra umana care este supusa ispitelor de tot felul si carora nu le putem rezista prin fortele proprii, ci numai prin puterea sangelui lui Cristos si a mijlocirii Lui continue pentru noi, iar in al doilea rand pentru a ne avertiza cu privire la consecintele devastatoare ale imoralitatii, in special in cadrul familiei.
Am ales sa abordez problema homosexualitatii in special datorita impactului deosebit pe care-l are in prezent in societate, fara a uita insa ca exista altele si mai grave sau cel putin la fel de grave care sunt trecute foarte usor cu vederea, cum ar fi adulterul, divortul sau abuzul sexual in cadrul familiei.
Primul lucru pe care trebuie sa-l stabilim cu privire la homosexualitate este daca reprezinta o patologie sau nu. In clasificarea bolilor mintale conform DSM (Manualul de diagnostic si statistica a bolilor mintale folosit in Statele Unite) exista o “evolutie” foarte interesanta din acest punct de vedere, evolutie pe care o putem urmari mai jos in mod punctual:
- 1933-1952: Homosexualitatea este trecuta la categoria “personalitate psihopata cu sexualitate patologica”
- 1952-1968: Homosexualitatea este trecuta la “deviere sexuala a unei personalitati sociopate”
- 1968-1980: Homosexualitatea este trecuta la categoria “devieri ale personalitatii si alte devieri mintale nepsihotice”
- 1980-1994: Este diagnosticata doar homosexualitatea ego-distonica (tulburare persistenta si grava cu privire la propria orientare sexuala), cea ego-sintonica (acceptarea propriei orientari sexuale cu un minim de discomfort) nefiind diagnosticata;
- 1994-2000: Homosexualitatea ego-distonica nu apare in index, doar “ tulburarea persistenta si grava cu privire la propria orientare sexuala” continua sa fie diagnosticata ca tulburare sexuala nespecificata in alte imprejurari.
Aceasta evolutie in gandirea psihiatrica cu privire la homosexualitate oglindeste schimbarile din societate si in acelasi timp este o cauza determinanta a acestora. Unul din argumentele principale ale sustinatorilor homosexualitatii se bazeaza tocmai pe aceasta declasificare a homosexualitatii ca fiind o patologie. Insa modificarile la care ne referim mai sus nu au reprezinta o concluzie stiintifica, observa Beck si Demarest (Idem, pag. 385), ci de schimbarile ideologiei. Multi psihiatri si psihologi continua sa priveasca homosexualitatea ca pe o patologie, chiar daca, conform DSM, aceasta nu mai este considerata o deviatie sexuala decat in cazul in care produce “tulburari grave si persistente cu privire la propria orientare sexuala”.
Mai important insa decat modul in care este definita homosexualitatea de catre oameni, care isi schimba parerea odata cu schimbarea ideologiei, este modul in care o priveste Creatorul, conform caruia aceasta este contrara ordinii naturale lasate de El si in acelasi timp contrara invataturii biblice cu privire la barbati si la femei, argumenteaza pastorul scotian David Torrance in cartea O pasiune pentru Cristos (in curand la Editura Adoramus). Diferentele sexuale dintre barbati si femei sunt complementare si vitale pentru relatiile umane, precum si pentru sentimentul de implinire in casatorie. Barbatii si femeile sunt chemati sa se daruiasca in intregime unul altuia in relatia de casatorie, ori acest lucru este imposibil intr-o relatie homosexuala.
Si totusi, exista foarte multi sustinatori ai relatiilor homosexuale exclusive, permanente si ne-manipulative. Acest argument se bazeaza pe ideea de “dragoste”, observa mai departe pastorul David Torrance, insa aceasta dragoste este “detasata de Persoana si lucrarea mantuitoare a lui Cristos”, care este Dragoste si este atasata de altceva. Dragostea a fost aratata prin sacrificiul lui Cristos prin care ne readuce, ca barbati si femei, la comuniunea cu El, ne vindeca relatiile distruse si, prin har, ne readuce casatoriile la statutul pe care l-a intentionat inca de la inceput. Esecul nostru de a apela la Dumnezeu atunci cand avem rani lasate de relatii distruse ne determina sa apelam la propriile resurse, care nu au nici pe de parte capacitatea de a rezolva problemele, ci doar de a crea probleme si mai mari.
Prin urmare, o prima cauza a numarului mare de relatii homosexuale din prezent este esecul nostru de a avea relatii de familie sanatoase. Daca ne uitam in primul capitol din Geneza vedem ca Dumnezeu a creat barbatul si femeia dupa chipul si asemanarea Lui, dar deja din capitolul trei dusmanul de moarte al lui Dumnezeu isi propune sa distruga in primul rand legatura dintre om si Dumnezeu si apoi cea dintre barbat si femeie, observa Landa Cope in studiul ei asupra acestor pasaje. Familiile distruse genereaza de opt ori mai multi sociopati care nu au nici un fel de respect pentru comunitate. Copiii crescuti numai de mama, fie in urma divortului, fie a relatiilor sexuale in afara casatoriei, sunt cei mai predispusi sa aiba la randul lor relatii distruse. Conform ultimelor studii, diferentele dintre crestini si necrestini din acest punct de vedere sunt tot mai nesemnificative (idem, pag. 97), asa incat intrebarea evidenta pe care trebuie sa ne-o punem este: Credem intr-un Dumnezeu atat de mic incat sa ne mantuiasca doar sufletele, dar care nu ne poate restaura familiile?
In loc sa ne ingrijoram ca homosexualii si societatea in general ne vor “strica” copiii si vor avea o influenta nefasta asupra lor, ar fi mai bine sa ne pregatim copiii pentru a face fata lumii in care traim, instruindu-i si insuflandu-le valorile crestine de viata. Un parinte responsabil nu va invinui scoala, televizorul sau mediul nesigur in care traim, ci va prelua responsabilitatea educarii si pregatirii copilului pentru a stii sa aleaga intre bine si rau. Bineinteles ca si aceste medii vor avea o anumita influenta asupra copilului, insa familia ramane locul principal unde Dumnezeu se asteapta sa ne educam copiii si sa le inoculam valorile crestine pentru o viata echilibrata si sanatoasa.
Un alt motiv care a dus la cresterea numarului de relatii homosexuale este egoismul exacerbat si preocuparea numai pentru propria persoana, observa Glenn Stanton in “The Meaning of Marriage” (Christianity Today, iulie 2006, pag. 59). El afirma ca parteneriatele civile intre homosexuali sunt nedrepte din mai multe puncte de vedere, cel mai insemnat fiind mutarea accentului de pe nevoile copiilor si a societatii in general pe dorintele adultilor. El avertizeaza ca aceste parteneriate civile vor muta accentul in casatorie de pe preocuparea pentru cresterea viitoarei generatii la preocuparea doar pentru relatiile intime ale adultilor.”
Care este atitudinea potrivita a crestinilor fata de homosexualitate? Cei mai multi crestini confunda convingerea conform careia homosexualitatea este gresita din punct de vedere moral cu homofobia. Homofobia se refera la teama de homosexualitate care poate lua diferite forme: teama ca homosexualitatea ne va distruge societatea si familiile, teama de a fi perceput ca homosexual, teama pentru copiii nostri, ca acestia sa nu fie influentati sa aleaga un stil de viata homosexual, teama ca, intr-un fel sau altul, homosexualitatea ar putea fi contagioasa, etc. (David Benner & Peter Hill, ed., Baker Encyclopedia of Psychology and Counseling, Baker Books, Grand Rapids, Michigan, 1999, pag. 576). Homofobia este foarte raspandita pe intreg globul si din nefericire, in mare parte in randul crestinilor. Deseori ia forma respingerii, a discriminarii, a urii, a ostilitatii sau chiar a violentei fata de homosexuali sau sustinatorii acestora. Spre deosebire de aceasta atitudine, credinta ca homosexualitatea este gresita din punct de vedere moral este o pozitie determinata de convingerile religioase ale cuiva, lucru care nu-l impiedica sa aiba relatii caracterizate de dragoste si acceptare a persoanei, fara a sustine sau a incuraja modul sau de viata. In schimb contributia la polarizarea dintre comunitatea de homosexuali si cea a crestinilor nu reprezinta o atitudine crestineasca, ea indepartandu-i de Cristos pe cei care au cea mai mare nevoie de El.
Etichetarea homosexualilor si atitudinea ostila fata de acestia este nebiblica si ne imparte in doua categorii artificiale, care in fata lui Dumnezeu nu au nici o valoare. Nu ne vom prezenta in fata Lui ca homosexuali sau heterosexuali, ci doar ca pacatosi constienti de starea noastra sau ca pacatosi auto-indreptatiti, singura clasificare care face diferenta intre viata si moarte. Daca Evanghelia este pentru unii mireasma aducatoare de viata, pentru altii este mirosul greu al mortii (2 Corinteni 2:16). Numai cand vom intelege implicatiile profunde ale faptului ca Cristos a venit in locul nostru pentru ca, prin umanitatea Lui sa o restaureze pe a noastra vom putea cu adevarat sa iubim, pentru ca “iubirea rupta de spiritual nu ofera decat trupuri din care sufletul lipseste si produce ravagii mintale (…) E simptomatic faptul ca in aceasta ambianta abuzarea sexuala a copiilor, incestul si homosexualitatea se afirma deschis.” (Paul Evdokimov, Taina iubirii, Asociatia Christiana, Bucuresti, 1999, pag. 185)
Avand in vedere complexitatea acestei orientari sexuale si tinand cont de toate consideratiile biblice legate de acest subiect, cea mai potrivita reactie din partea noastra este una care sa ofere speranta vindecarii si a iertarii, dar in acelasi timp si acceptarea ranilor care nu pot fi vindecate pe acest pamant si prezentarea Vestii Bune cu iubire si speranta.
Lasă un Răspuns