Ucenicie, dar cu cine?

Ma bucura deschiderea acestui subiect fiindca el are o semnificatie aparte pentru contextul actual al bisericilor românesti. E mare nevoie de ucenicie dar nu cred ca ucenicia poate fi implementata de pastori in bisericile romanesti, decat in situatii extrem de singulare. Un “program” de ucenicie hotarat de pastor sau de comitet va fi sortit esecului fiindca numai cineva care a fost ucenicizat la rândul lui poate sa ucenicizeze pe altii. Nu vreau sa dau cu piatra in nimeni dar majoritatea pastorilor nu au fost ucenicizati, formarea lor spirituala producându-se într-un cadru academic formal. De aceea cred ca pentru multa vreme lucrarea de ucenicie va ramane apanajul unor lucratori anonimi (aici jos) fiindca, asa cum bine s-a spus, nu-i decoreaza nimeni pentru ceea ce fac. Probabil ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa expunem in mod deliberat valorile uceniciei, pentru a crea o tensiune pozitiva in aceia care ar putea fi câstigati pentru ea, cât si în a încuraja pe ci care, fara publicitate, o practica cu credinciosie.
Doamne Ajuta!

PS Desigur ca situatia ideala este aceea in care pastorul unei biserici este el insusi un ucenicizator, dar cazul e atât de rar întâlnit că rămâne la categoria “ideal”.

Scris de Mihai, www.mersulvremurilor.ro

~ de Cosmin Pascu pe martie 28, 2008.