Ucenicia, o viata fara compromis..ri
Sunt convins ca exista foarte multe aspecte ale vietii spirituale care nu sunt acoperite de programa de facultate. Sigur universitatile in special la noi in tara au un caracter mai mult informativ, nicidecum de formare serioasa la nivel profesional. Responsibilitatea formarii pachetului de cunostiinte, a caracterului crestin, a capacitatii pastorale ramane o indatorire a respectivului absolvent.
Pe de alta parte un absolvent sau student la teologie se presupune a fi o persoana care a trecut pragul convertirii, a fost ucenicizat, in consecinta exista un know how.
Ca si fenomen general (nu ma refer strict la domeniul evanghelic) – domeniile de activitate in care nu exista un control direct vizavi de competenta, randament – exista foarte multe abateri. In orice firma privata unde am lucrat a existat un interes real pentru a avea randament si performanta, datorita unui sistem motivant, controlat care asigura o ascensiune clara profesionala, dezinterul si incompetenta fiind penelizate cu parasirea acelui loc de munca. Domeniile unde exista un sistem autoevaluativ, autostimotivant, performanta, interesul este strinct determinat de sistemul motivational propriu, care este plin de lacune. Exista persoane bine determinate, dar totodata si persoane care prezinta un dezinteres profund fata de nivelul de competenta.
Spre exemplu – invatamantul romanesc se situaeaza mult sub performanta invatamantului european si mondial. Unul dintre factorii care determina acest lucru este lipsa unui sistem de motivare pozitiva si negativa prin evaluarea concreta a activitatii. Psihologia afirma existenta a cel putin doua tipologii de personalitate – de tip X si Y. Persoane automotivate si persoane care au nevoie de un cadru stimulativ pentru a putea fi mobilizate.
Pavel exercita un control asupra bisericilor formate de el, prin epistolele pe care le scria, prin vizitele pe care le facea. Exista un permanent feedback vizavi de comportamentul si evolutia bisericilor. Daca apostolii ar fi creat biserici care mai apoi sa le lasa sa se dezvolte autonom, nesupravegheate, ethosul ar fi fost complet compromis.
Scris de Romuluss, http://romuluss.wordpress.com
Mersi Cosmin, wuuau acum vad cate greseli de ortografie, exprimare am facut in comentariul acesta.
Este trist sa vad nivelul de performanta la care ne ridicam f multi in cadrul locului de munca, iar cand vine vorba de biserica, trupul lui Hristos sa domine un dezinteres. o lipsa de control a conduitei, a nivelului de performanta.
Cred ca multi patroni au gasit solutia optima pentru a mobiliza pe angajati in vederea ridicarii randamentului. Apreziez desigur doar solutiile pozitive in care angajatul devine atat de antrenat incat isi aduce aportul personal la maxim.
Functia de pastor si nu numai au devenit activitati in care coeficientul evolutiei, cresterea randamentului sunt considerate facultative, iar desigur Dumnezeu nu onoreaza aceasta perspectiva, fapt caruia se datoreaza si starea comunitatii crestine. Nu abordez problema prin prisma unui aport individual perfect, dimpotriva – ci doar ma situez pe pozitia observatorului comun. Observatiile au ca si arie de rasfrangere in primul rand propria persoana.
Ideea de perfectiune, de randament maxim, de frumusete este f veche datand de la inceputul relatiei om – Dumnezeu. In Exod :26,28,36 etc – este accentuata ideea de efectuare a unei lucrari cu maiestrie. Defapt rezulta clar ca Dumnezeu nu accepta jumatati de masura ci prefera maiestria in tot ceea ce facem.