Ucenicia, artera spirituala
Citisem mai demult “Ucenicii se fac nu se nasc” de Walter Henrichsen – este adevarat ucenicii trebuie facuti, este un proces natural de implementare a gandirii crestine autentice, nealterate de non valorile seculare. Primii pasi ai unui crestin trebuie formati, pana ajunge la un nivel de sine statator, altfel riscul de a ajunge un hibrid, iar mai apoi un apostat este f mare.
Danut a surprins f bine faptul ca fenomenul, nu este ’sexy’. Imi aduc cu placere aminte si acum cum primii pasi in crestinism mi-au fost supravegheati si indrumati de oameni dedicati si f bine echipati spiritual, mergeam cu atata drag la intalnirile cu ei, erau atat de plini de dragoste si interesati de evolutia mea, de problemele de care m-am batut de la ultima intalnire incoace.
Exista desigur si nevoia de semnificatie, in schimb daca tot ceea ce facem este directionat spre satisfacerea acestei nevoi – atunci subordonam intreaga activitate intr-un sens gresit. Motivatia fundamentala a unei vieti crestine, a actiunilor intreprinse trebuie sa tina de relatia intima,personala pe care o avem cu Dumnezeu si mai putin de elementele fluctuante de semnificatie sociala, desi nu exlcud pe ultima.
Cred ca un pastor care nu cunoaste la nivel teoretic cel putin subiectul ucenicizarii – nu este in primul rand pastor, sau s-a modificat semantica functiei de pastor?! Probabil daca am incerca o definire a notiunii de pastor pe baza unui studiu empiric , am ajunge la concluzia ca pastorul se confunda cu un preot care isi expune programul fara a avea nici o alta relatie cu enoriasii.
Cei mai multi pastori se rezuma la acumulare unui bagaj de cunostiinte teoretice, prezentarea unor predici expozitive (si nu intotdeauna bine calibrate si inspirate) si punct.
Scris de Romuluss, http://romuluss.wordpress.com
Lasă un Răspuns