Ucenicia, o viata fara compromis..ri

Sunt convins ca exista foarte multe aspecte ale vietii spirituale care nu sunt acoperite de programa de facultate. Sigur universitatile in special la noi in tara au un caracter mai mult informativ, nicidecum de formare serioasa la nivel profesional. Responsibilitatea formarii pachetului de cunostiinte, a caracterului crestin, a capacitatii pastorale ramane o indatorire a respectivului absolvent.

Pe de alta parte un absolvent sau student la teologie se presupune a fi o persoana care a trecut pragul convertirii, a fost ucenicizat, in consecinta exista un know how.

Ca si fenomen general (nu ma refer strict la domeniul evanghelic) - domeniile de activitate in care nu exista un control direct vizavi de competenta, randament - exista foarte multe abateri. In orice firma privata unde am lucrat a existat un interes real pentru a avea randament si performanta, datorita unui sistem motivant, controlat care asigura o ascensiune clara profesionala, dezinterul si incompetenta fiind penelizate cu parasirea acelui loc de munca. Domeniile unde exista un sistem autoevaluativ, autostimotivant, performanta, interesul este strinct determinat de sistemul motivational propriu, care este plin de lacune. Exista persoane bine determinate, dar totodata si persoane care prezinta un dezinteres profund fata de nivelul de competenta.

Spre exemplu - invatamantul romanesc se situaeaza mult sub performanta invatamantului european si mondial. Unul dintre factorii care determina acest lucru este lipsa unui sistem de motivare pozitiva si negativa prin evaluarea concreta a activitatii. Psihologia afirma existenta a cel putin doua tipologii de personalitate - de tip X si Y. Persoane automotivate si persoane care au nevoie de un cadru stimulativ pentru a putea fi mobilizate.

Pavel exercita un control asupra bisericilor formate de el, prin epistolele pe care le scria, prin vizitele pe care le facea. Exista un permanent feedback vizavi de comportamentul si evolutia bisericilor. Daca apostolii ar fi creat biserici care mai apoi sa le lasa sa se dezvolte autonom, nesupravegheate, ethosul ar fi fost complet compromis.

Scris de Romuluss, http://romuluss.wordpress.com

Ucenicia, artera spirituala

Citisem mai demult “Ucenicii se fac nu se nasc” de Walter Henrichsen - este adevarat ucenicii trebuie facuti, este un proces natural de implementare a gandirii crestine autentice, nealterate de non valorile seculare. Primii pasi ai unui crestin trebuie formati, pana ajunge la un nivel de sine statator, altfel riscul de a ajunge un hibrid, iar mai apoi un apostat este f mare.

Danut a surprins f bine faptul ca fenomenul, nu este ’sexy’. Imi aduc cu placere aminte si acum cum primii pasi in crestinism mi-au fost supravegheati si indrumati de oameni dedicati si f bine echipati spiritual, mergeam cu atata drag la intalnirile cu ei, erau atat de plini de dragoste si interesati de evolutia mea, de problemele de care m-am batut de la ultima intalnire incoace.

Exista desigur si nevoia de semnificatie, in schimb daca tot ceea ce facem este directionat spre satisfacerea acestei nevoi - atunci subordonam intreaga activitate intr-un sens gresit. Motivatia fundamentala a unei vieti crestine, a actiunilor intreprinse trebuie sa tina de relatia intima,personala pe care o avem cu Dumnezeu si mai putin de elementele fluctuante de semnificatie sociala, desi nu exlcud pe ultima.

Cred ca un pastor care nu cunoaste la nivel teoretic cel putin subiectul ucenicizarii - nu este in primul rand pastor, sau s-a modificat semantica functiei de pastor?! Probabil daca am incerca o definire a notiunii de pastor pe baza unui studiu empiric , am ajunge la concluzia ca pastorul se confunda cu un preot care isi expune programul fara a avea nici o alta relatie cu enoriasii.

Cei mai multi pastori se rezuma la acumulare unui bagaj de cunostiinte teoretice, prezentarea unor predici expozitive (si nu intotdeauna bine calibrate si inspirate) si punct.

Scris de Romuluss,  http://romuluss.wordpress.com

Ucenicie, dar cu cine?

Ma bucura deschiderea acestui subiect fiindca el are o semnificatie aparte pentru contextul actual al bisericilor românesti. E mare nevoie de ucenicie dar nu cred ca ucenicia poate fi implementata de pastori in bisericile romanesti, decat in situatii extrem de singulare. Un “program” de ucenicie hotarat de pastor sau de comitet va fi sortit esecului fiindca numai cineva care a fost ucenicizat la rândul lui poate sa ucenicizeze pe altii. Nu vreau sa dau cu piatra in nimeni dar majoritatea pastorilor nu au fost ucenicizati, formarea lor spirituala producându-se într-un cadru academic formal. De aceea cred ca pentru multa vreme lucrarea de ucenicie va ramane apanajul unor lucratori anonimi (aici jos) fiindca, asa cum bine s-a spus, nu-i decoreaza nimeni pentru ceea ce fac. Probabil ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa expunem in mod deliberat valorile uceniciei, pentru a crea o tensiune pozitiva in aceia care ar putea fi câstigati pentru ea, cât si în a încuraja pe ci care, fara publicitate, o practica cu credinciosie.
Doamne Ajuta!

PS Desigur ca situatia ideala este aceea in care pastorul unei biserici este el insusi un ucenicizator, dar cazul e atât de rar întâlnit că rămâne la categoria “ideal”.

Scris de Mihai, www.mersulvremurilor.ro

Ucenicia, o arta pierduta

97% din pastorii evanghelici romani nu detin o lucrarea sau un curs de ucenicie, care nu este o optiune, ci o comanda din partea Mantuitorului (Faceti ucenici!). Tinta acestui articol este de a reamintii si a ajuta fiecare pastor de a intelege necesitatea si importanta ucenicizarii membrilor locali pentru implicarea acestora in lucrarea locala.

O biserica care nu ucenicizeaza, este o biserica inselatoare:

Mai sus am mentionat ca ucenicia nu este o conditie spre care un pastor a fost chemat, imputernicit, iar mai apoi, asezat in biserica locala pentru a echipa Biserica lui Cristos pentru slujire inaintea lui Dumnezeu si inaintea societatii in care lucram, traim, si ne relationam cu alte persoane (care nu-L cunosc pe Cristos). Studii recente arata ca peste 90% din membrii Bisericilor Baptiste, Penticostale si Crestini dupa Evanghelie, nu au participat la un program de ucenicie. Este dezamagitor sa observam ca biserica lui Cristos este o biserica neucenicizata, adica o biserica in care monitorizarea cresterii spirituale a fiecarui membru nu prezinta un scop important pentru pastorii bisericii locale. Aceasta neglijenta nu este doar vina pastorului, dar si a institutiilor de pregatire teologica. Sistemul teologic trebuie modificat si manevrat pentru a intalnii nevoile bisericii locale si nu asteptariile unei universitati sau al unor profesori care nu sunt in contact cu situatiile depresante ale contextului in care ne regasim.