Eveniment studenti si elevi

martie 27, 2008


Nu te baza pe tine insuti …

martie 27, 2008

Geroge Cladis foloseste in articolul sau o analogie prin care ne scoate in evidenta necesitatea omului de a nu alerga sa-si gaseasca o rezolvare umana pentru departarea otravii spirituale (pacatul), care infecteaza trupul si viata fizica.  Autorul discuta despre studiul adus de Edward O Wilson ( de la Universitatea Harvard), care in cercetarea sa descoperit ca atunci cand o furnica detecteaza moartea altor furnici, aceasta detectare are loc doar printr-un simplu miros. Cladis foloseste aceasta idee pentru a arata ca acelasi lucru poate fi aplicat si la om.

Iata un citat care prezinta aceasta evidenta:

“I find a parallel to sin in our lives. When we give ourselves over more and more to sin, we die a little more. Sin is more than breaking the rules of God (although it is that indeed); it is giving in to death and denial. The reasons for such an excursion into darkness can be complex and related to past hurts and pains, but the effect is the same: we are painted more and more with death.”

Citeste articolul in intregime


Between “Failure” and “Fraud

martie 27, 2008

I hear two voices—assessing, accusing.
Which will I listen to?

by Mark Labberton, pastor of First Presbyterian Church of Berkeley, California.

Pastors have always been Sunday fare, but performance expectations can arrive by special delivery any day of the week. On one such day, a congregant arrived in my office to tell me just what she made of my performance as a pastor. In summary, not much.

She was expansive in the adjectives she used to describe my deficiencies. As I listened, I recognized some truth in what she said. But she wanted more than my agreement, she wanted my resignation. Her logic was simple: “If you are not who you should be, you shouldn’t be a pastor.” By grace, I realized there was another logic worth considering. It says, “You are not who you should be, and God wants to use you anyway.”

God’s mysterious strategy is to use fallen people to witness to a gospel of hope and transformation. That means underperformance is built into the paradigm. It means those who do not live up to expectations are the very people God uses to call others who don’t measure up either. This approach is completely counterintuitive, but then so is grace.

Read the rest of this entry »


Evanghelicii intre ineficienta cronica si pericolul pragmatismului

martie 27, 2008

Acest interviu este preluat (in parte) de pe blogul lui Daniel Buzlan, care intodeauna aduce o contributie pozitiva lucrarii Evanghelice Romanesti.
________________________________________

Interviu dat lui Andrei Ivan

A.I. Ati vorbit despre a fi eficient, despre influenta pe care unele organizatii au avut-o asupra bisericilor in aceasta privinta. Pe de o parte, biserica a invatat de la aceste organizatii ce ar trebui sa faca, pe de alta parte, cred ca a fost si o influenta neformala legata de cum sa faca. Pentru ca o organizatie, asa cum ati spus, este mult mai pragmatica decat o biserica.

Problema era ca lipseau modelele. Ar fi aici iarasi o discutie lunga despre istoria bisericilor evanghelice si despre particularitatile care le-au determinat sa ajunga asa cum au ajuns… In orice caz, in perioada de dinainte de ’89 bisericile ajunsesera, partial datorita comunismului, dar nu numai, la o structura destul de ierarhica, in care pastorul era o prezenta dominanta, in special in bisericile mari, care isi permiteau sa aiba singure un pastor. Pe langa el mai erau cativa care faceau diverse lucruri: coducatorul corului era un personaj important, membrii din comitet si cei care ajungeau sa predice sau participau la impartirea cinei. Restul erau ascultatorii, care erau solicitati la santier cand era o constructie sau la o actiune de ajutorare, daca era cazul. Dar nu exista conceptul de slujire facuta de toti membrii. Asta cred ca am invatat cu ajutorul organizatiilor para-bisericesti; si am invatat practic, prin faptul ca membrii ai bisericilor care au facut asta intai intr-o organizatie au inceput treptat sa faca lucruri similare si in biserica lor locala.

De exemplu, foarte multi au venit in contact cu studiul biblic si partasia in grupuri mici in timpul studentiei. Dupa studentie acestia s-au intors in biserica lor si au zis, „hai sa incep si eu un grupulet mic, hai sa vorbesc cu pastorul, poate-i de acord”. Poate pastorul la inceput n-a fost de acord, imaginandu-si ca tanarul absolvent vrea sa il detroneze. Dar pe urma, vazand ca omul respectiv e om serios si nu are intentii nedeclarate ci isi vede de meseria lui, poate pastorul si-a zis, „hai sa incerc sa-l las sa faca grupul de studiu”. Evident, la asta a contribuit si schimbarea generatiilor de pastori, multi din ei ridicandu-se tocmai din randul fostilor participanti in studiile neformale organizate de BEE, Navigatori sau Campus Crussade.

Continua acest interviu pe blogul autorului


Apel catre Pastori

martie 27, 2008

Robert Putnam, profesor al universitatii Harvard a descris individualismul societatii Occidentale in articolul intitulat “Bowling Alone”. <Bowling> este jocul de popice care in mod normal se joaca in echipa. <Alone> inseamna singur. Cu alte cuvinte ne facem ca jucam in echipa, dar fiecare arunca bila pe culoarul lui. Bisericile sunt menite sa aduca oamenii impreuna ca familie duhovniceasca. Spiritul lumii ne face sa alergam fiecare pe culoarul lui. Cand trofeul sunt pozitiile sau functiile, spiritul lumii este inflacarat, iar Duhul lui Dumnezeu ajunge sa fie intristat. Iata de ce coagularea informala a bisericilor in jurul unor viziuni biblice si a spiritului de sacrificiu reprezinta singura solutie viabila pentru revigorare spirituala si misionara.

Indemn dar, pe acei pastori sau lideri care au o viziune clara a misiunii lor in biserica si in lume, sa ia initiativa si sa invite la colaborare in rugaciune, evanghelizare, slujire si misiune, alti pastori si alte biserici, si astfel, sa se formeze cercuri misionare la nivel national (CMN).

Cercurile misionare nationale trebuiesc initiate de lideri cu viziune si nu de institutiile cultice (comunitati teritoriale sau Uniune). Cand preotul Iosif Trifa a initiat “Oastea Domnului”, i s-a cerut sa o numeasca <Oastea Bisericii>, iar conducatorul grupurilui de ostasi dintr-o localitate sa fie numit din oficiu, preotul paroh in functie. Iosif Trifa a exclamat indurerat: “Aceasta ar insemna sfarsitul Oastei! Oastea nu este o organizatie, ci un voluntariat duhovnicesc.”

Institutiile cultice au rolul lor de reprezentare si conservare. Nu asteptati schimbarea si revigorarea spirituala de la programe institutionale! Imparatia lui Dumnezeu este “o samanta”, nu “un program”! Veniti sa destelenim un ogor nou si sa nu mai semanam intre spini!

Invit pe toti cei ce doresc sa inteleaga si sa experimenteze Biserica in Spiritul Apostolic, sa imi scrie pe adresa: vtalos@aol.com,

Vasile Alexandru Talos, este un pastor baptist român care a slujit biserica lui Hristos atât în vremurile de restrişte sub dictatura comunistă, cât şi în anii de după revoluţie. Dânsul a fost multă vreme păstor al Bisericii Sfânta Treime din Bucureşti, iar în ultimii ani s-a implicat în plantarea cu succes a unei noi biserici, anume Biserica Baptistă BunaVestire, care momentan foloseşte sala Dalles pentru întâlnirile ei duminicale.  Pastorul V.Al.Taloş a fost unul dintre cei care au opus făţiş rezistenţă ateizării forţate a României, situându-se mereu în poziţii de risc pentru a apăra cauza Bisericii lui Hristos. După Revoluţie a slujit ca preşedinte atât al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste cât şi al Alianţei Evanghelice din România.


Obezitatea – problema majora de sanatate

martie 27, 2008

Obezitatea este considerata actual o problema majora de sanatate la nivel mondial, o adevarata epidemie ce se extinde cu o incidenta alarmanta, in continua crestere, in populatia generala.

Astfel, obezitatea si excesul ponderal reprezinta una din cele mai mari provocari in domeniul sanatatii in Europa de azi.

Conform unui raport al Parlamentului European, statisticile arata ca in unele parti ale Europei, in randul populatiei adulte, 27% dintre barbati si 38% dintre femei sunt obezi, si peste jumatate sunt supraponderali cu risc crescut (in proportie de 20% - 30%) de a deveni obezi.

In randul copiilor din UE actual se inregistreaza peste trei milioane de obezi si aproximativ 14 milioane de supraponderali si, ceea ce este mai grav, numarul acestora este intr-o rapida si continua crestere (in momentul de fata cu 400.000 pe an).

Read the rest of this entry »


Reintoarcerea Dr. Cal-Little

martie 27, 2008

Oficialii spitalului Wilcox Memorial din Honolulu au confirmat, pentru United Press International, ca unul din pacientii sai a primit vizita unui cal. Purtatorul de cuvant al spitalului a declarat ca fiul unuia dintre pacienti a adus ciudatul vizitator, ba mai mult, s-a si fotografiat cu asistentele atunci cand a intrat pe usa spitalului.

“Vroia sa urce calul in lift si sa urce pana la infirmerie, dar acolo era asteptat de personalul de paza al spitalului si asistenta sefa.”, a declarat un oficial. Omul a recunoscut ca animalul este al tatalui sau si mai tarziu a recunoscut ca a gresit.

In timp ce animalul era condus in afara spitalului, purtatorul de cuvant a declarat ca politica institutiei a fost incalcata si sanatatea pacientilor a fost pusa in pericol.

“Noi avem reguli in ceea ce priveste animale, dar nu cu privire la caii care vin in vizita”. Oficialii au declarat pentru United Press International ca incidentul a fost amuzant, dar riscant pentru ceilalti pacienti. Conducerea spitalul nu a luat masuri in urmaincidentului.

Sursa, ziare.com 


Predicam sau ucenicizam?

martie 27, 2008

Scopul acestui articol este de a corecta metodele imporprii - prin a oferi bisericii locale si conducerii acesteia o metoda eficienta si biblica, al carui scop este de a incuraja membrii bisericii de a interactiona cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu Comunitatea in care fiecare crestin a fost asezat.  

Un factor exsistent in lucrarea bisericii locale este ca proclamarea Cuvantului lui Dumnezeu deseori detine o prioritate mult mai ridicata, pe cand ucenicia, care este arta explicarii si a aplicarii Cuvantului proclamat, nu pare a avea o prioritate in lucrarea acesteia. Datorita acestei neglijente, nu este de mirare ca conducerea bisericii locale ignora continuitatea  si echilibru lucrarii la care au fost chemati. Astfel, observam ca tinta postorului nu este doar de a predica, ci dimpotriva, responsibiltatea acestuia este de a isi uceniciza membrii prezenti in Biserica lui Cristos.

Predicam, dar si ucenicizam

Este necesar sa mentinem in acest articol un echilibru al lucrarii la care am fost chemati. Extremismul nu trebuie sa ocupe o pozitie in lucrarea bisericii locale, ci dimpotriva, responsabitatea pastorului este ca fiecare membru trebuie sa fie implicat intr-un program de ucenicie, care sa fie dezvolatat de fiecare biserica locala, si prin actiunea caruia, situatiile fiecarui context isi gasesc o rezolvare biblica si contextuala. Daca ignoram un astel de program prin a introduce strategii extrene, care nu au un rezlutat pozitiv si efectiv contextului local, prin aceasta actiune alegem sa ingreunam sau chiar distrotionam misiunea bisericii locale.

Misiunea bisericii locale este de a predica Cuvantul lui Dumnezeu, insa in acelasi timp, tinta predicarii este ca fiecare crestin sa slujeasca Mantuitorului prin a se implica in contextul in care au fost chemati, imputerniciti si trimisi de Cristos, pentru ai aduce pe oameni la Cristos. Scopul acestei lucrarii poate fi implinit doar atunci cand intelegem cu claritate ca predicarea este in stransa legatura cu ucenicia, al carei scop este de a ne ajuta sa intelegem si sa dezbatem subiectele si ideile aduse in discutie in predica pastorului. Aceasta cerinta se bazeaza pe un adevar fundamental care arata ca ascultatorii fiecarei predici retin doar 10% dintr-un mesaj predicat. Un studiul recent arata in acelasi timp ca dintr-un program de ucenicie, un membru al bisericii locale retine 55 – 70% din ceea ce a studiat, si asta datorita studiului relational cu Persoana si Cuvantul lui Dumnezeu.

Cum sa incepem ucenicia?

Pe parcusul intregii Scripturi observam ca proclamarea Cuvantului nu este dezlegata de ucenicie! Acestea nu pot fi separate, deoarece atunci cand acest lucru se intampla, biserica numai este o biserica misionara. Daca dorim sa avem un program de predica eficient, si care sa aibe un impact asupra fiecarui membru, responsabilitatea pastorului este de a dezvolta un program de ucenicie, prin care sa-si pregateasca membrii pentru lucrare. O predica care nu rezulta in implicarea memrbilor in slujire, nu este predica, ci mai degraba, aceasta este o discutie indulgenta si egosita.

O metoda pozitiva de a incepe acest program de ucenicie este de a dezvolta si creea intrebari care sa se ocupe de anumite ideii ce au fost prezentate in predica de dimineata sau de seara. In acelasi timp, o alta metoda pentru discutii este de a studia epistolele lui Pavel impreuna cu intreaga biserica (in grupuri mici) cu scopul de a dezbate si implementa metodele biblice folosite de apostoli si biserica primara. Observati ca ucenicia ne cere un efort si un munca in care ne aratam dorinta de a dezvolta viata spirituala si fizica a bisericii locale in misiunea lui Cristos.

O biserica Biblica este o biserica care plaseasza predicarea Cuvantului si ucenicizarea fiecarul crestin la baza fundatiei sale. Fara aceste doua condimente necesare si cruciale, biserica nu poate avea un impact in societate.