10 modalitati de a creste copii inteligenti emotional

Un grad inalt de inteligenta emotionala a copiilor tai le va asigura acestora, ca adulti, o viata fericita, responsabila si plina de succese. Iata 10 modalitati prin care iti poti ajuta copiii sa atinga un nivel inalt de inteligenta emotionala:

1. Fii un exemplu de inteligenta emotionala

Da, copiii tai te urmaresc indeaproape. Ei observa cum raspunzi la frustrare, cat de rezistent esti, si, mai ales, observa daca tu esti constient de sentimentele tale si de sentimentele celor din jurul tau.

2. Fii dispus sa spui “nu” copiilor tai

Exista o gramada de lucruri interesante pentru copii. Iar copiii tai vor cere multe dintre acestea. Refuzul tau va da prilejul copiilor tai sa aiba de a face cu dezamagirea, sa invete sa isi controleze impulsurile. Dintr-un anume punct de vedere, sarcina ta ca parinte este de a permite copiilor sa fie frustrati pentru ca apoi sa isi rezolve singuri problema. Copiii ce primesc intotdeauna ceea ce doresc nu sunt foarte fericiti.

3. Fii constient de zonele tale “fierbinti”

Invata care sunt lucrurile care te scot din sarite si de ce se intampla asa. Deoarece nu ai controlul situatiei? Deoarece nu esti respectat? In spatele acestor situatii se afla frica de ceva. Trebuie sa iti cunosti si sa iti recunosti frica, pentru a reduce riscul aparitiei momentelor de criza atunci cand esti impreuna cu copiii. Faptul ca iti cunosti zonele “fierbinti” nu le face sa dispara, insa este de mare ajutor in evitarea si rezolvarea lor.

4. Incearca sa nu judeci oamenii

Incearca sa nu categorisesti oamenii. Mai bine eticheteaza sentimentele. Spune “El pare suparat” in loc de “Ce prost e!”. Cand copilul plange sau smiorcaie, va fi mult mai bine daca i-ai spune “Pari suparat” decat daca ii ceri sa se opreasca. Daca ii lipsesti pe copii de sentimentele pe care le incearca, acestea se vor refugia in subsol si vor deveni mai puternice.

5. Incepe sa iti antrenezi copiii

Dupa varsta de 3 ani poti sa incepi sa iti antrenezi copiii pentru a-i ajuta sa fie mai responsabili. In loc de “Pune-ti caciula si manusile” poti intreba “Ce mai ai nevoie pentru a merge la scoala?”. Spunandu-le in mod constant copiilor ceea ce trebuie sa faca, nu ii ajuti sa isi dezvolte increderea in fortele proprii si responsabilitatea.

6. Participa la problemele copiilor

Orice problema care apare in viata copilului este si treaba ta. Multe probleme in familie devin mai mari deoarece parintii raspund intr-un mod care exacerbeaza problema. In cazul in care copilul greseste ceva, adu-ti aminte cat de important este sa raspunzi calm si rational.

7. Implica-ti copiii, inca de mici, in sarcinile gospodaresti

Cercetarile efectuate sugereaza faptul ca acei copii care au fost implicati in realizarea sarcinilor gospodaresti de la o varsta frageda tind sa fie mai fericiti si sa aiba mai mult succes in viata. De ce? Inca de mici, ei invata ca sunt o parte importanta a familiei. Copiii doresc sa faca parte din familie si sa simta ca sunt valorosi.

8. Limiteaza accesul copiilor la mass media

Copiii au nevoie de joaca, nu de timp petrecut in fata unui ecran. Pentru dezvoltarea creativitatii si a indemanarii in rezolvarea problemelor, permite-le copiilor sa se joace liberi. Majoritatea mesajelor cuprinse in mass media actuala vor da lectii copiilor despre consumism, sarcasm si violenta. Ceea ce copiii invata de la tine sau din joaca libera ofera baza unei viitoare inteligente emotionale.

9. Discuta despre sentimentele din cadrul familiei

Stabileste scopurile emotionale in cadrul familiei. Cum ar fi: fara strigate, fara porecle, respectul acordat tuturor, tot timpul etc. Familiile care discuta despre scopurile lor au mari sanse de a fi constiente de acestea si de a le atinge. Ca parinte, trebuie sa “faci cum zici”.

10. Copiii tai sunt minunati

Nu exista o cale mai importanta in crearea inteligentei emotionale in copiii tai decat aceea de a-i privi ca fiind minunati si capabili. O lege a universului zice “Ceea ce gandesti se va dezvolta”. Daca iti privesti copiii ca fiind minunati si gandesti despre ei ca sunt minunati o sa ai parte de multe “minuni”. Daca iti privesti copilul ca fiind o problema, o sa ai parte de probleme.

Sa ai un coeficient de inteligenta mare este minunat, insa un coeficient mare de inteligenta emotionala este chiar mai bun. Transforma aceste 10 idei in obiceiuri zilnice si o sa oferi copiilor tai cea mai mare sansa posibila pentru a deveni niste adulti fericiti, productivi si responsabili.

Scris de Mark Brandenburg

Jumatate om, jumatate porc

O persoana interesanta

Nu te infricosa!!!

Pitonul si copilul

O fetita cu 8 membre!

Sfaturi pentru parintii copilului Hiperactiv

1.Pastreaza-ti simtul umorului . Cauta sa te bucuri si nu sa te enervezi.

2. Sarbatoreste umorul, creativitatea si pasiunea persoanei cu ADHD.

3.Uraste ADHD, nu persoana care o are.

4.Tu nu ai un copil “STANDARD”. Poti vedea problema ca pe o dizabilitate. Sau poti sa iti consideri copilul minunat si unic. Sau poti sa il vezi in ambele feluri. Perspectiva unui copil “normal (standard)” nu intra in discutie. Aspectul de copil cu “probleme” ne ajuta atata timp cat elimina sentimentul de vina; ai grija ce astepti de la el: fixeaza asteptari rezonabile si astfel vei minimiza frustrarea. Gaseste calea sa te vezi ca un terapeut si nu ca o victima.

5. Recunoasterea problemelor de atentie sunt doar varful iceberg-ului cu care trebuie sa se obisnuiasca intreaga familie.

6.“Pacientul” in cazurile de ADHD este intreaga familie.7.Retine: copilul cu ADHD are doua repere de timp:”ACUM” si “ HUH”. Pentru ei nu exista viitor si trecut. DOAR ACUM
8.Vrei sa intelegi actiunile celor cu ADHD ? Intreaba-te :” Cum ar trebui sa ma comport daca as mai avea de trait doar 4 secunde?”

9.In loc sa pedepsesti comportamentul gresit. Fixeaza recompense pentru comportamentul corect. Recompensele trebuie sa fie imediate, frecvente, puternice, definite clar si consistente.

10.Planifica totul. Anunta inainte de a face orice schimbare. Discuta dinainte ce asteptari sunt. Pune copilul sa repete.
11. Tom Phelan explica: Nu te certa, nu fi cicalitor, si nu te astepta ca intelepciunea ta sa treaca spontan si nesolicitata la copilul tau. In loc de a face cele de mai inainte poti sa:
a) decizi ca problema se agraveaza dar nu suficient ca sa necesite interventia ta
b) sa stabilesti o sedinta de familie in care sa discuti problema cu copilul tau.

12. Ross Greene insista ca scandalurile trebuie oprite inainte de a incepe. Cauta sa dezamorsezi conflictul si nu sa il inflamezi. Daca totusi se lasa cu “ scantei” permite tuturor sa se linisteasca. Discutiile serioase necesita calm.

13. Mai ales cu adolescentii, negociaza si iar negociaza. Parintii trebuie sa dovedeasca ca nu sunt inflexibili. Nu iti face griji ca vei pierde controlul: tu, ca parinte, vei fi cel care va decide intotdeauna unde se termina negocierea si ce compromisuri accepti. Retine:comportamentele negative la persoanele cu ADHD apar din cauza ca isi pierde controlul si nu din rautate. In timp ce rautatile trebuie oprite prin replici agresive, comportamentele negative la persoanele cu ADHD trebuie dezamorsate cu mult calm si tact.

14. Alegeti luptele. Gandeste-te daca merita sa iti “ciobesti” relatia cu copilul tau pentru problema respectiva? Poate intradevar copilul tau sa isi controleze comportamentul suparator in acest moment?

15. Tine minte : Desi nu este “vina“ copilului, el va fi singurul care va suporta toate consecintele.16. Este o munca grea si de durata.

17. O sa reusesti sa treci si prin asta (nu ai alta varianta)

18. Fii atent : “Copilul care are nevoie cel mai mult de dragoste o va cere intotdeauna in cel mai respingator mod”

19. Daca functioneza continua. Daca nu, incearca alta metoda.

20. Nu este un concurs. Castigatorul nu este acela care va acumula mai multe puncte. Castigatorul este acela pe care copilul il va iubi inca, dupa ce va termina liceul.

Scris de Ganaid

No God? No Good…

Abstract - Theism and naturalism are contrasted with respect to furnishing an adequate foundation for the moral life. It is shown that on a theistic worldview an adequate foundation exists for the affirmation of objective moral values, moral duties, and moral accountability. By contrast, naturalism fails in all three respects. Insofar as we believe that moral values and duties do exist, we therefore have good grounds for believing that God exists. Moreover, a practical argument for believing in God is offered on the basis of moral accountability.

Can we be good without God? At first the answer to this question may seem so obvious that even to pose it arouses indignation. For while those of us who are Christian theists undoubtedly find in God a source of moral strength and resolve which enables us to live lives that are better than those we should live without Him, nevertheless it would seem arrogant and ignorant to claim that those who do not share a belief in God do not often live good moral lives–indeed, embarrassingly, lives that sometimes put our own to shame.

But wait. It would, indeed, be arrogant and ignorant to claim that people cannot be good without belief in God. But that was not the question. The question was: can we be good without God? When we ask that question, we are posing in a provocative way the meta-ethical question of the objectivity of moral values. Are the values we hold dear and guide our lives by mere social conventions akin to driving on the left versus right side of the road or mere expressions of personal preference akin to having a taste for certain foods or not? Or are they valid independently of our apprehension of them, and if so, what is their foundation? Moreover, if morality is just a human convention, then why should we act morally, especially when it conflicts with self-interest? Or are we in some way held accountable for our moral decisions and actions?

Today I want to argue that if God exists, then the objectivity of moral values, moral duties, and moral accountability is secured, but that in the absence of God, that is, if God does not exist, then morality is just a human convention, that is to say, morality is wholly subjective and non-binding. We might act in precisely the same ways that we do in fact act, but in the absence of God, such actions would no longer count as good (or evil), since if God does not exist, objective moral values do not exist. Thus, we cannot truly be good without God. On the other hand, if we do believe that moral values and duties are objective, that provides moral grounds for believing in God.

Consider, then, the hypothesis that God exists. First, if God exists, objective moral values exist. To say that there are objective moral values is to say that something is right or wrong independently of whether anybody believes it to be so. It is to say, for example, that Nazi anti-Semitism was morally wrong, even though the Nazis who carried out the Holocaust thought that it was good; and it would still be wrong even if the Nazis had won World War II and succeeded in exterminating or brainwashing everybody who disagreed with them.

On the theistic view, objective moral values are rooted in God. God’s own holy and perfectly good nature supplies the absolute standard against which all actions and decisions are measured. God’s moral nature is what Plato called the “Good.” He is the locus and source of moral value. He is by nature loving, generous, just, faithful, kind, and so forth.
Moreover, God’s moral nature is expressed in relation to us in the form of divine commands which constitute our moral duties or obligations. Far from being arbitrary, these commands flow necessarily from His moral nature. In the Judaeo-Christian tradition, the whole moral duty of man can be summed up in the two great commandments:

First, you shall love the Lord your God with all your strength and with all your soul and with all your heart and with all your mind, and, second, you shall love your neighbor as yourself. On this foundation we can affirm the objective goodness and rightness of love, generosity, self-sacrifice, and equality, and condemn as objectively evil and wrong selfishness, hatred, abuse, discrimination, and oppression.

Finally, on the theistic hypothesis God holds all persons morally accountable for their actions. Evil and wrong will be punished; righteousness will be vindicated. Good ultimately triumphs over evil, and we shall finally see that we do live in a moral universe after all. Despite the inequities of this life, in the end the scales of God’s justice will be balanced. Thus, the moral choices we make in this life are infused with an eternal significance. We can with consistency make moral choices which run contrary to our self-interest and even undertake acts of extreme self-sacrifice, knowing that such decisions are not empty and ultimately meaningless gestures. Rather our moral lives have a paramount significance. So I think it is evident that theism provides a sound foundation for morality.

Continua acest articol scris de Dr. William Lane Craig sau descarca-l pe PC-ul tau

Filosofia transcendentala a naturii

Filosofia naturii a lui Schelling nu trebuie confundata cu stiinta naturii a lui Newton de al carui empirism si mecanicism se rupe in modul cel mai hotarat. Ea se innoada la traditii mai vechi, renascentiste, care prin alchimia medievala coboara pana la filosofia neoplatoniciana a naturii. Alaturi de Paracelsus, o influenta decisiva a avut asupra lui Schelling misticul Jacob Bohme pe care acesta l-a citit dupa 1803. In conceptia vechii mistici germane, in a carui raza de influenta cade Schelling. natura reprezinta o ordine ierarhica a unor forte de viata ce urca din treapta in treapta pana la viata organica. Toate corpurile materiale aflate intr-o continua schimbare, sunt produsul pasager al unirii unor germeni invizibili, indestructibili si imuabili. Aceasta filosofie a natuni se prelungeste intr-o teosofie si un spintualism care-l cucereste pe Schelling. El va incerca sa descifreze in realitate sensul unei mari drame divine, la care participa succesiv natura si omenirea.

Un alt izvor al filosofiei natuni a lui Schelling il constituie doctrina stiintei a lui Platon, mai precis afirmatia acestuia ca natura este creatia Eului si in felul acesta serveste intereselor constiintei. Schelling va elabora in amanuntime conceptia acestei finalitati naturale, concepand natura ca sistem al activitatii inconstientului, care apare ca un mijloc in realizarea ratiunii constiente Eul ca activitate va fi substituit pnn natura insasi. Aceasta din urma devine, astfel, o activitate infinita care se produce pe sine din si prin sine.

Natura se umple de o viata intenoara, din ale carei functii inconstiente se va desface in cele din urma. ratiunea constienta. Formele acestei vieti trec pnntr-o continua perfectionare. Intr-un proces fara fisuri in care deasupra cercetam cauzalitatii mecanice  Schelling  aseaza o viziune vitalista teleologica. Categoriile naturii se transforma in siruri de structuri mereu mai perfectionate. Opozitia dintre anorganic si organic se sterge. In timp ce Schelling trecand prin treptele succesive ale materialitatii lumina, -electricitate - magnetism, inainteaza in linie dreapta, catre organic si forma constienta de viata. Avem in fata imaginea unei lumi care e toata numai viata, activitate in toate partile sale, conceptie la care mecanismul fizic neinsufletit nu se va putea inalta niciodata. Din aceasta perspectiva chiar si anorganicul nu este decat viata adormita deja sau netrezita inca.

Artificiul la care se preteaza Schelling si care face noutatea conceptiei sale, consta in intrebuintarea data filosofiei lui Fichte: Eul si Non Eul sunt substituite pnn opozitiile dinamice care constituie natura. Din jocul acestor opozitii se constituie o dialectica interna a naturii, ce inainteaza procedand prin sinteze si instituind noi opozitii, producand pe aceasta cale intrega fenomenalitate a realitatii. Miscarea producatoare a naturii e conceputa de Schelling in mod identic cu geneza logica a constiintei din doctrina lui Fichte, aceasta marcand trecerea de la idealismul subiectiv al celui din urma la o forma obiectiva de idealism.

Scris de Vasile Musca

Filosofia pozitiva

Catre sfarsitul vietii cu scepticismul propriu batranetii, Schelling renunta la cateva din principiile directoare, anterior formulate, ale conceptiei sale in primul rand va manifesta o neincredere totala mai ales fata de orice directie rationalista de filosofare. Sustine ca in mod rational poate fi cunoscuta numai legitatea generala a realitatii, esenta sa, dar faptul ca in general exista o realitate, o lume, ca in cadrul acesteia fiecare lucru are cutare sau cutare infatisare, structura, aceasta nu se mai poate demonstra rational. Tocmai de aceea, orice filosofie rationala ii apare ca o filosofie negativa. Ea trebuie schimbata de o filosofie pozitiva; obiectul filosofiei pozitive ar fi faptul vietii, si impreuna cu acesta, acea baza irationala din care provine orice nastere si dezvoltare.

Inspirat de mistica neoplatonica, va declara Absolutul drept Dumnezeu, iar potentele metamorfozandu-se, ajung idei divine, prototipuri pentru lucrurile sensibile. Ideile, printr-un impuls negativ provenit chiar de la divinitate, ies din sanul acesteia spre a da nastere lumii materiale, patata de tot felul de imperfectiuni si care isi afla salvarea prin resorbtia statica in unitatea perfecta a lui Dumnezeu, la care ea se intoarce. Aceasta ultima redactare a conceptiei sale Schelling o numeste filosofie pozitiva, pentru a putea scoate in evidenta contrastul cu rationalismul, care constituie filosofia negativa, pe care o dezvoltase sistematic fostul sau coleg si amic de tinerete Hegel impotriva acestuia. Schelling va subestima ratiunea acordand prefennta facultatilor emotive din om si factorilor irationali din existenta. 

Scris de Vasile Musca