Sfaturi pentru parintii copilului Hiperactiv
1.Pastreaza-ti simtul umorului . Cauta sa te bucuri si nu sa te enervezi.
2. Sarbatoreste umorul, creativitatea si pasiunea persoanei cu ADHD.
3.Uraste ADHD, nu persoana care o are.
4.Tu nu ai un copil “STANDARD”. Poti vedea problema ca pe o dizabilitate. Sau poti sa iti consideri copilul minunat si unic. Sau poti sa il vezi in ambele feluri. Perspectiva unui copil “normal (standard)” nu intra in discutie. Aspectul de copil cu “probleme” ne ajuta atata timp cat elimina sentimentul de vina; ai grija ce astepti de la el: fixeaza asteptari rezonabile si astfel vei minimiza frustrarea. Gaseste calea sa te vezi ca un terapeut si nu ca o victima.
5. Recunoasterea problemelor de atentie sunt doar varful iceberg-ului cu care trebuie sa se obisnuiasca intreaga familie.
6.“Pacientul” in cazurile de ADHD este intreaga familie.7.Retine: copilul cu ADHD are doua repere de timp:”ACUM” si “ HUH”. Pentru ei nu exista viitor si trecut. DOAR ACUM
8.Vrei sa intelegi actiunile celor cu ADHD ? Intreaba-te :” Cum ar trebui sa ma comport daca as mai avea de trait doar 4 secunde?”
9.In loc sa pedepsesti comportamentul gresit. Fixeaza recompense pentru comportamentul corect. Recompensele trebuie sa fie imediate, frecvente, puternice, definite clar si consistente.
10.Planifica totul. Anunta inainte de a face orice schimbare. Discuta dinainte ce asteptari sunt. Pune copilul sa repete.
11. Tom Phelan explica: Nu te certa, nu fi cicalitor, si nu te astepta ca intelepciunea ta sa treaca spontan si nesolicitata la copilul tau. In loc de a face cele de mai inainte poti sa:
a) decizi ca problema se agraveaza dar nu suficient ca sa necesite interventia ta
b) sa stabilesti o sedinta de familie in care sa discuti problema cu copilul tau.
12. Ross Greene insista ca scandalurile trebuie oprite inainte de a incepe. Cauta sa dezamorsezi conflictul si nu sa il inflamezi. Daca totusi se lasa cu “ scantei” permite tuturor sa se linisteasca. Discutiile serioase necesita calm.
13. Mai ales cu adolescentii, negociaza si iar negociaza. Parintii trebuie sa dovedeasca ca nu sunt inflexibili. Nu iti face griji ca vei pierde controlul: tu, ca parinte, vei fi cel care va decide intotdeauna unde se termina negocierea si ce compromisuri accepti. Retine:comportamentele negative la persoanele cu ADHD apar din cauza ca isi pierde controlul si nu din rautate. In timp ce rautatile trebuie oprite prin replici agresive, comportamentele negative la persoanele cu ADHD trebuie dezamorsate cu mult calm si tact.
14. Alegeti luptele. Gandeste-te daca merita sa iti “ciobesti” relatia cu copilul tau pentru problema respectiva? Poate intradevar copilul tau sa isi controleze comportamentul suparator in acest moment?
15. Tine minte : Desi nu este “vina“ copilului, el va fi singurul care va suporta toate consecintele.16. Este o munca grea si de durata.
17. O sa reusesti sa treci si prin asta (nu ai alta varianta)
18. Fii atent : “Copilul care are nevoie cel mai mult de dragoste o va cere intotdeauna in cel mai respingator mod”
19. Daca functioneza continua. Daca nu, incearca alta metoda.
20. Nu este un concurs. Castigatorul nu este acela care va acumula mai multe puncte. Castigatorul este acela pe care copilul il va iubi inca, dupa ce va termina liceul.
In ultimul timp am observat ca din ce in ce mai multi copii sunt diagnosticati cu ADHD ( tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie ).
Copiii cu o astfel de tulburare sunt adesea copii descurajaţi (nu neapărat de părinţi). Uneori nici nu trebuie să fie cineva care să vrea să-i descurajeze, dar ei se simt aşa. Copiii sunt excelenţi obsevatori, dar proşti interpreţi. Uneori se simt neglijaţi (chiar dacă nu este aşa) şi atunci încearcă să atragă atenţia asupra lor. Şi e mai uşor să o atragă în mod negativ.
Din nefericire , parinitii si chiar cadrele didactice din sistemul educational romanesc sunt complet neinformate si nepregatite privind aceasta afectiune ,motiv pentru care interventile lor sunt ineficiente .
Solutiile pentru ADHD ar fi, pe de o parte, tratarea copilului si sustinerea familiei si, pe de alta parte, informarea publicului larg despre aceasta afectiune. Nu in ultimul rand, ar trebui informate si formate cadrele didactice, ca sa inteleaga comportamentul acestor copii si sa aiba instrumente pentru a-i controla. Sa fii informat este si responsabilitatea scolii, nu numai a familiei. Este o provocare, dar nu putem sa ne ascundem de aceasta problema. Institutia de invatamant trebuie sa inteleaga ca locul acestor copii nu este in scolile speciale (caci au un intelect normal), pentru ca ei au nevoie sa fie integrati. Asa cum acesti copii vor fi acceptati acum, asa isi vor gasi locul in societate mai tarziu. Este responsabilitatea noastra, a tuturor.
Felicitari pentru alegerea temei :”Sfaturi pentru parintii copilului hiperactiv “
buna ziua, copilul meu de 14 ani din cauza comportamentului invata la a -3-a scoala,cu toate ca am anuntat la scoala problema lui profesorii nu l-au inteles.CRED CA AR TREBUI SA EXISTE O COLABORARE INTRE MINISTERUL SANATATII SI AMINISTERUL EDUCATIEI. Profesorii sa fie informati .La scoala unde invata copilul meu un singur profesor cunoaste ce este ADHD ,ceilalti mi-au spus sa il duc la o scoala de nebuni , m-a deranjat mult acest lucru mai ales ca profa are si ea un copil de aceeasi varsta.Iar daca un copil cu ADHD nu se poate controla am pretentii ca un cadru didactic sa nu-l loveasca cu pumnii ,mai ales ca nici nu era vinovat.Aceasta este problema unui parinte cu copil hiperactiv.
,
Draga Magdalena,
Realitatea pregatirii cadrelor didactice de a cunoaste (cel putin) anumite aspecte medicale ale copilului sunt necesare. Momentan doresc sa te asigur ca Ministerul Educatiei incearca sa combata aceasta problema. Intre timp, cred ca este important sa continuati sa va asigurati ca copilul dumneavoastra primeste acest suport educativ din partea familiei.
La Sibiu un astfel de proiect deja este in functiune!
Cu stima si respect,
Cosmin Pascu