Dilema Educatiei in misiune

Suntem recunoscatori educatiei, si datorita acesteia, nu dorim sa exageram in privinta acestui punct. Totusi, este important sa ne asiguram ca educatia nu ocupa locul central in misiune, ci aceasta este o aripa a lucrarii. Echilibru educational ne ajuta sa contribuim si sa specializam persoanele chemate, insa este un pericol mare daca educatia este pivotul chemarii. Observati ca Cristos nu i-a chemat pe ucenici datorita educatiei, statutului, relatiilor, favoritismului sau chiar cel al profesionalismului, ci El si-a chemat ucenicii, iar mai apoi i-a pregatit pentru lucrare. Asta inseamna ca atunci cand consideram anumite persoane pentru lucrarea, punctul cheie trebuie sa fie chemarea lui Dumnezeu si nu educatia persoanala. Intai avem chemarea, iar mai apoi ucenicizarea, adica pregatirea pentru lucrare.

In acelasi timp, trebuie sa fim constienti de comentariul adus de Graham Cheesman, care subliniaza aceasta tensiune dintre educatia academica si cea ne-academica: `O strategie strica, daca ignora locul si pozitia academica in selectarea slujitorilor, este intr-o mare masura, daunatorare pentru biserica.  De asemenea, o legislatie care accepta sau selecteaza doar lucratori care au calificari academice deosebite, va asigura ca vom pierde cativa din oamenii pe care Domnul doreste sa-i foloseasca` (Graham Cheesman, Mission Today, Great Britain, Bath Press, Avon, 1989, p118).

Dilemela relatiilor in misiune

Aceasta problema este universala, dar asta nu inseamna ca trebuie sa aibe loc in viata slujitorilor lui Cristos, care sunt chemati in misunea Sa. Deseori, din cauza relatiilor familiale, noi suntem cei care initiem chemarea in lucrarea membrilor din familie, fara a-l lasa pe Dumnezeu Sa-si cheme slujitorii Sai.

In Romania aceasta problema are loc atat in societatea seculara cat si in biserica lui Cristos, in universitati, si fara sa esuam, in anumite organizatii crestine. Argumentul pentru o astfel de alegere se bazeaza pe incredere, insa este extrem de necesar sa ne asiguram ca aceasta caracteristica nu-l inlocuieste pe Dumnezeu. Mai sus am mentionat ca cel care cheama nu este omul, ci Dumnezeu. Astfel, fie ca suntem de acord sau nu, nu este corect sa-L inlocuim pe Dumnezeu in chemarea lucratorilor pentru misiune.

Etica si practica alegerii membrilor de familie, nu trebuie sa fie constituita doar pe un singur lucru, adica relatii, ci si pe principiile asezate in Scriptura de Dumnezeu. Ma intreb oare cati din cei care au mostenit anumite lucrari din partea parintilor sau a familiei, etc., au fost si sunt cu adevarat chemati de Cristos. Poate aceasta confirmare sa fie evidenta in Biserica lui Cristos si in Societatea Sa?