Dilema profesionalismului in `chemare`

Profesionalism: Acolo unde profesionalismul este bine structurat si folosit, lucrarea de misiune se va bucura de o binecuvantare in planificarea strategiilor necesare. Trecutul si prezentul sunt cunoscute sub umbrela profesionalismului, in mod special secolele 19 si 20, in care asteptarile si cerintele care se impun inaintea slujitorilor chemati de Cristos sunt anormale. Deseori conditiile chemarii (care nu apartin omului) pe care le asteptam din partea unor slujitori sunt cele pe care noi insine nu le putem practica. Fara o perspectiva biblica, profesionalismul nu este profesionalism, ci dimpotriva, profesionalismul va ingreuna procesul misiunii lui Cristos.

Gibbs (Church Next, IVP) si Bosch (Transforming Mission, Orbis Books) au crticat extrem de serios aceasta problema, deoarece prin acest profesionalism, intentia omului este de a creea o societate de experti, a caror interpretari devin o forta a impunerii si descalificarii altor oameni din lucrarea la care au fost chemati. O asftel de practica trebuie corectata, in mod special atunci cand ne referim la biserica locala, a carei fundatii nu se gasesc in profesionisti, ci in Cristos. Professionalismul se diferentiaza de celelalte sfere prin principul educatiei, despre care vom discuta putin mai jos.

Pentru a ne bucura de acest segment (profesionalism) trebuie sa ne asiguram (atunci cand indentificam o persoana care a fost chemata de Cristos) ca profesionalismul nu devine o conditie impusa, ci un proces spre care o persoana isi directioneaza viata, si asta datorita eficientei in lucrare.

Acest articol va continua cu dilema relatiilor in chemare.

Acest articol este un rezumat al eseului:
`Chemati, Imputerniciti, trimisi’ bazat pe textul din Luca 9:1-6

~ de Cosmin Pascu pe ianuarie 16, 2008.