Contextualizarea in Vechiul Testament

Contextualizarea ca  termen academic explicativ nu îşi găseşte rădăcina in Vechiul Testament. Fiind un termen modern şi care se atribuie în cele mai multe cazuri situaţiilor necontextualizate moderne, putem spune că acest termen apare sub o formă puţin diferită în Vechiul Testament. Datorita acestui fapt, este important sa intelege, că încă de la început putem observa (în Scriptură) cum Dumnezeu lucrează în viaţa aleşilor Săi.

Avraam este persoana cu care Dumnezeu începe această misiune de contextualizare, deoarece Dumnezeu este Cel care îi cere lui Avraam să-şi părăsească ţara natală pentru a se îndrepta spre un loc pregătit pentru el de Dumnezeu, însă cu condiţia ca Avraam şi urmaşii acestuia să se asigure că Dumnezeu este în centrul vieţii lor şi că aceştia nu Îl vor înlocui cu alţi dumnezei/idoli. Condiţia acestui legământ este următoarea: ,,Eu sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umbla înaintea Mea, si fii fără prihana.” Geneza 17:1b

Cum ii evanghelizam pe cei coplesiti de pacat?

Doctorul Luca ne-a prezentat in pasajul selectat (8:26-39) modul in care Cristos a evanghelizat acest om. Dupa cum am observat mai sus, initiativa planului de vindecare a celui indracit incepe cu Cristos, prin dorinta de a-l scoate pe acest om dintr-o situatie disperata si prin plasarea acestuia intr-un context al acceptarii si demnitatii umane. Aceasta metoda ne prezinta importanta reintegrarii unei persoane in trupul lui Cristos si in Comunitatea Acestuia. 

Deseori metodele folosite ne ingreuneaza lucrarea la care am fost chemati. Intr-o Biserica din Marea Britanie am ramas uimit la modul in care o Biserica evangheliza comunitatea in care se afla. Intentia pastorului prin a creea un baner publicitar pe care scria `Isus este viu – intrati in biserica pentru mai multe detalii`, era o modalitate lipsita de eficienta si incorecta. Astfel de exemple sunt absurde, deoarece prin astfel de actiuni cerem oamenilor ca acestia sa vina in Biserica fara ca noi sa mergem si sa-i ajutam sa-l urmeze pe Cristos. Daca ne-am imagina ca Isus ar fi stat de cealalta parte a Gherghesenilor, adica in Galilea, si ar fi inaltat un baner pe care ar fi stat scris urmatoarele cuvinte „daca doriti sa fiti eliberati de duhurile rele, marti ma veti gasi pe tarmul Galileii”. Automat vom observa ca acest baner nu ar fi putut sa fie observat de individul posedat de aceasta legiune, din zona Gherghesenilor. De aceea este important sa intelegem necesitatea realizarii ca Isus a intampinat atat acest indracit cat si comunitatea acestuia. Noi trebuie sa facem acelasi lucru.

Scopul Bisericii este de a-si asuma responsabilitatea de a pregatii membrii bisericii pentru a interactiona cu societatea in care locuiesc. Esentialitatea implicarii in societate rezulta in faptul ca principiile crestine sa afecteze fiecare sector al societatii din care facem parte. De exemplu, intr-un Centru de Plasament, care are nevoie de o perspectiva crestina pentru ingrijirea copiiilor, ca si crestini este responsabilitatea noastra sa ne asiguram ca ne implicam in astfel de Centre de Plasament, cu scopul de a oferi copiilor un viitor prin care pot fi binecuvantati cu o ingrijire si dragoste biblica [16]. Pentru a avea un impact in aceasta sfera, Pastorii bisericii si centrele de educatie crestina, trebuiesc sa incurajeze cat mai multi frati si surori pentru a se specializa in asistenta sociala crestina, pshiologie crestina, administratie si consultanta crestina. Pentru a avea un efect in aceasta lucrare, trebuie sa ne asiguram ca avem un parteneriat cu Organizatiile Statului Roman, nu pentru a ne folosi de acestea, ci pentru a avea un impact asupra lor.