Pedepsit de Dumnezeu

Suferinţa nu este o joaca, iar cei care apelează la această arma ucigatoare, trebuie sa nu o mai folosească. Zilnic experimentam realitatea naturii omenesti, aflată sub influenta pacatului. De fapt, Pavel ne reaminteste in Romani ca nu doar omul  se afla sub aceasta perdea a raului, ci intreaga creatie. Cu alte cuvinte, intreaga creatie este sub  blestemul distrugerii, iar acest lucru este urmarea pacatului. Ceea ce trăim acum, in acest secol, este atat consecinţa acestui pacat, cat si a procesului natural de dezagregare al intregii creatii. Insa fenomenele necontrolate ale naturii au şi o altă cauză, şi anume, sunt urmarea lipsei de responsabilitate (moralitate vs imoralitate) a omului fata de intreaga creatie. (Sper ca intr-un articol viitor sa detaliez aceasta problema intr-o abordare specifică.)

Realitatea suferintei
Problema suferintei ne afecteaza pe toţi, insa mulţi oameni, fie Îl invinuiesc pe Dumnezeu pentru aceasta suferinta, fie sunt constienti (ei inşişi) ca sunt pedepsiti de Dumnezeu. Cei care Îl invinuiesc pe Dumnezeu pentru suferintele din lumea in care traim, as dori sa poată raspunde la urmatoarea intrebare: Ce fac ei atunci cand cineva se afla in suferinta?

Deseori remediul suferintei este binele, iar cei care au posibilitatea de a vindeca, de a interveni etc. nu fac nimic pentru a-i ajuta pe cei aflati in suferinta. Stiu, poate nu credeti in Isus Cristos, poate spuneti ca El nu este o persoana reala. Nu doresc sa ma ocup de evidentele care sunt in favoarea existentei lui Cristos (asta este datoria dvs), ci mai degraba as dori sa va aduc aminte ca Isus a fost acea Persoana care, atunci cand a fost confruntat cu suferintele oamenilor, El le-a iertat pacatul şi apoi i-a vindecat în trup.  Noi, cei care credem in Cristos, avem responsabilitatea sa recunoastem ca suferinta din jurul nostru  este o problema reala, dar că şi Dumnezeu este real si suprem oricarei suferinte omenesti.

Dumnezeu, adevarata speranta
Cu siguranta ca fiecare dintre noi a fost candva in situaţia in care, atunci cand a cazut in aceea groapa de gunoi, care era plina de namol, şi-a adus aminte ca asteptarile omenesti erau superioare caracterului nostru. Asteptarile unora au ajuns pana la aceea treapta inferioara  prin care fiecare suferinta era considerata ca o consecinţă a pacatului savarsit. Uneori aşa este, insa in cele mai multe cazuri suferinta omului nu este urmarea  pacatului, ci a complicatiilor sau interventiilor inexplicabile. Pentru a fi mai clar, voi prezenta un fenomen real, in crestere in intreaga lume.

Mii de persoane (si crestini) se afla sub sabia ucigatoare a cancerului. Cancerul poate fi cazat de neascultare: cancer pulmonar, laringian, cazat de tabagisn,  cancerul ovarian cauzat de avorturi, cancerul de ficat, pancreas, cauzat de alcoolism şi altele provocate de vicii, care sunt forme de neascultare.Cancerul, in cea mai simplă accepţiune teologică, este deja o realitate a intregii creatii, care este sub blestem. In momentul in care pacatul a intrat in lume, (atat în ordinea, cat si în principile stabilite de Dumnezeu) acesta nu doar ca a creat o dezordine universala, ci si una umana. Astfel, este important sa mentionam ca aceasta boala o au atat crestinii, cat si necrestinii. Nu suntem dependenţi de oameni, ci doar de Dumnezeu. Medicii, specialiştii sunt doar instrumente prin care lucrează El.

Noi trebuie să trăim cu această certitudine: intr-o zi Cristos ne va da un nou trup. Astfel, cei care trăiesc cu teama morţii ar trebui sa-si puna increderea in promisiunile Domnului Isus Cristos, care in cartea Apocalipsa a spus ca va sterge orice lacrima din ochii noştri. Credinta joaca un rol covârşitor in viata unui crestin!

Cancerul este doar unul din exemplele de suferinţă ce pot afecta omul. Noi, crestinii, avem  responsabilitatea de a-i incuraja pe cei care trec prin astfel de situatii. Alături de cancer sunt şi alte boli care afectează trupurile noastre: leucemia; diabetul; sindromul Down; malformatiile  etc. In toate aceste suferinţe nu trebuie neapărat sa invinovatim oamenii de pacat. Scopul nostru este să-i ajutăm, să-i aducem inaintea Tatalui Ceresc, iar apoi sa-i asiguram ca PACEA lui Dumnezeu este peste ei. Aceasta promisiune o citim in Filipeni 4:6-10.

Trebuie sa intelegem importanta fundamentala a dragostei lui Dumnezeu. Dumnezeu nu va inceta sa-Si iubeasca creatia niciodata. Dumnezeu nu iubeste dupa standarde omenesti. Dragostea lui Dumnezeu nu poate fi cuprinsa in bratele unui om, deoarece acesta va exploda. Dumnezeu Si-a demonstrat imensa dragoste prin trimiterea Fiului Sau pe pamant, pentru a ne ierta pacatele, iar prin moartea, ingroparea si invierea Sa, omul poate avea viata vesnica alaturi de Cristos. Desi adevarul dragostei lui Dumnezeu este atat de simplu si puternic, decizia ii apartine fiecarui om.

Cu stima si respect,
Cosmin Pascu